Agentul constatator a consemnat faptul că procesul-verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentului şi că nu s-au formulat obiecţiuni de către conducătorul auto, respectându-se întocmai dispoziţiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, prin faptul că i-a făcut cunoscut reprezentantului petentului posibilitatea de a face obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie. Prin urmare,
instanţa de fond în mod greşit a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie ca urmare a încălcării acestei dispoziţii legale şi a soluţionat plângerea fără a o cerceta în fond, aşa încât instanţa de recurs a casat cauza cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, care va soluţiona pe fond plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie atacat.
Trib. Bihor, dec. civ. nr. 434/R/2009, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 1042/2007 a Judecătoriei Aleşd, s-a admis plângerea contravenţională formulată de petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata A.R.R. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie seria AIR nr. 0055217, încheiat la 14 noiembrie 2006. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petenta a fost sancţionată contravenţional în baza art. 58 lit. i) din O.U.G. 109/2005, potrivit căruia constituie contravenţie efectuarea de transporturi fară ca la bordul vehiculului să
se găsească copia conformă a licenţei de transport. In cuprinsul procesului-verbal de contravenţie s-a menţionat faptul că vehiculul supus controlului era condus de numitul S.I.B., iar la rubrica obiecţiuni s-a consemnat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal, acesta nefiind de faţă, nu a putut formula obiecţiuni, fapt care nu corespunde realităţii, întrucât, aşa cum rezultă din fişa postului conducătorului auto S.I.B. depusă la dosar, acesta avea calitatca de reprezentant al petentei în relaţia cu terţele persoane în legătură cu transporturile pe care le efectua. întrucât lipsa menţiunilor privind obiecţiunile la procesul-verbal de contravenţie este sancţionată cu nulitatea acestuia, conform art. 16 alin. (7) din O.U.G. nr. 2/2001, instanţa a admis plângerea contravenţională şi a dispus anularea procesului-verbal contestat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs
A.R.R., solicitând casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea plângerii formulate împotriva proce-
sului-verbal de contravenţie atacat. In motivarea recursului, recurenta arată că petenta-intimată se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. i) din O.U.G. nr. 109/2005, astfel încât instanţa de fond avea obligaţia de a respinge ca nefondată plângerea formulată, ţinând cont şi de faptul că petenta a recunoscut săvârşirea contravenţiei prin chiar cuprinsul plângerii contravenţionale. Totodată, recurenta mai arată că în cauză nu s-au încălcat dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, reprezentantul legal nefiind de faţă în momentul
întocmirii procesului-verbal, astfel încât instanţa de fond a constatat în
mod greşit nulitatea acestuia. In drept a invocat dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., ale O.G. nr. 2/2001, ale Legii nr. 102/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2005.
Intimata, prin întâmpinarea de la dosar, a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei atacate, arătând că instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd sancţiunea nulităţii procesului-verbal ca urmare a încălcării obligaţiei agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la
conţinutul actului de constatare. In drept a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu. Tribunalul Bihor a constatat că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente: instanţa de fond a soluţionat plângerea formulată pe baza excepţiei de nulitate a pro-cesului-verbal de contravenţie, determinată de încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, fără a mai proceda la cercetarea în fond a plângerii formulate. Conform art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a facc obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiuni le sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal”. Din examinarea procesului-verbal de constatarc instanţa a constatat că la pct. 10 agentul constatator a consemnat faptul că procesul-verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentului şi că nu s-au formulat obiecţiuni de către conducătorul auto. Faţă de aceste considerente, Tribunalul Bihor a constatat că agentul constatator a respectat întocmai dispoziţiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, făcându-i cunoscut reprezentantului petentului posibilitatea de a face obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie.
Prin urmare, instanţa de fond în mod greşit a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie ca urinare a încălcării acestei dispoziţii legale şi, văzând că a soluţionat plângerea fără a o cerceta în fond, instanţa de recurs a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, a casat cauza cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, care va soluţiona pe fond plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie atacat.
