Cauţiunea are regimul juridic al unei garanţii, o garanţie menită să-l protejeze pe intimat de un exerciţiu abuziv al recurentului în calea de atac formulată.
Fiind o garanţie, cauţiunea are un caracter accesoriu şi nu poate exista decât pentru o obligaţie validă.
Dispoziţiile privitoare la citare, comunicarea actelor şi ascultarea părţilor se aplică şi cauzelor necontencioase, iar completarea dispoziţiilor, referitoare la această procedură, cu normele de drept comun ale procedurii civile, nu este contrară materiei graţioase, conform art. 338 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 969 din 12 august 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 1167 din 3.07.2002, S.C. “H.” S.A. a solicitat să se dispună eliberarea cauţiunii depuse la dosar, în conformitate cu dispoziţiile încheierii de şedinţă din 13.05.2002.
în motivarea cererii, s-a arătat că prin încheierea de şedinţă din 20.05.2002 s-a dispus suspendarea executării sentinţei recurate până la soluţionarea recursului. Recursul s-a admis prin hotărârea pronunţată la 24.06.2002 şi s-a stabilit termen pentru rejudecarea în fond a cauzei la 16.09.2002.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 331 şi următoarele din Codul de procedură civilă, iar acţiunii i-au fost alăturate certificate din care rezultă cele dispuse de instanţă în Dosarul nr. 650/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.
Petenta a mai depus la dosar taxa de timbru şi timbrul judiciar, precum şi o copie a recipisei de consemnare a cauţiunii.
S.C. “I.” S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a cerut respingerea cererii şi a învederat că prezenta acţiune ar putea fi încadrată în prevederile art. 331 din numai în situaţia în care prin admiterea recursului şi casarea Sentinţei civile nr. 1435/2002 s-ar fi respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.C. “I.” S.A., decizia devenind definitivă şi irevocabilă. Se mai susţine în continuare că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 300 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care impun ascultarea intimatei, astfel că se solicită aplicarea art. 335 din Codul de procedură civilă şi respingerea cererii. în finalul întâmpinării se solicită instanţei să aibă în vedere că intimata se opune admiterii cererii de eliberare a cauţiunii, cu cheltuieli de judecată.
înainte de a analiza fondul cauzei, Curtea se consideră învestită cu o cerere necontencioasă şi nu poate primi susţinerile din întâmpinare, potrivit cărora ascultarea părţilor cu privire la admiterea sau respingerea cererii ori citarea acestora ar însemna transformarea litigiului într-unui de natură contencioasă. Atât citarea, cât şi ascultarea părţilor se circumscriu principiului contradictorialităţii. Contradictorialitatea nu este atributul exclusiv al cauzelor contencioase. Contradictorialitatea este un principiu care guvernează judecarea tuturor pricinilor civile (comerciale) indiferent de natura lor, contencioasă sau graţioasă. Dispoziţiile privitoare la citare, comunicarea actelor, ascultarea părţilor, se aplică şi cauzelor necontencioase, iar completarea dispoziţiilor referitoare la această procedură cu normele de drept comun ale Codului de procedură civilă nu este contrară materiei graţioase, conform art. 338.
Analizând conţinutul cererii cu care a fost învestită, Curtea constată că se solicită prin mijlocirea instanţei eliberarea unei cauţiuni – recipisa CEC – aflate în depozitul acestei instanţe, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Aşadar, cererea, prin cuprinsul ei, se încadrează în prevederile art. 331 – 332 din Codul de procedură civilă, iar obiecţiile ridicate de intimată nu pot fi primite pentru cele ce se vor arăta, cu privire la fondul cauzei, în cele ce urmează:
Cauţiunea are regimul juridic al unei garanţii, o garanţie menită să-l protejeze pe intimat de un exerciţiu abuziv al recurentului în calea de atac formulată. Fiind o garanţie, cauţiunea are un caracter accesoriu şi nu poate exista decât pentru o obligaţie validă.
Sentinţa, a cărei suspendare s-a dispus – şi pentru care s-a achitat cauţiunea ce se cere a fi restituită -, a fost casată prin decizie irevocabilă. Conform art. 311 din Codul de procedură civilă, hotărârea casată nu are nici o putere. Aşadar, intimata nu este în posesia unei sentinţe definitive care să îi recunoască un drept faţă de petentă şi care să justifice păstrarea în depozitul acestei instanţe a cauţiunii. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care nu mai există o obligaţie validă a petentei faţă de intimată, deoarece sentinţa care a statuat – la un moment dat-acest lucru a fost casată (prin decizie irevocabilă), iar sentinţa casată nu mai are nici o putere, rezultă în mod logic că nici garanţia – cauţiunea – nu mai are suport, iar instanţa nu o mai poate păstra în casa de valori. A susţine contrariul, înseamnă a pune semnul egalităţii între cauţiune şi măsurile asigurătorii care au reglementări, raţiuni şi finalităţi distincte.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept astfel cum a fost reţinută, rezultă că punctul de vedere al intimatei – conform căruia se opune admiterii cererii de eliberare a
cauţiunii – nu are nici un suport juridic şi nici chiar logic, atitudinea procesuală a intimatei apropiindu-se mai curând de prevederile art. 723 din Codul de procedură civilă. Punctul de vedere al intimatei nu este de natură să conducă la concluzia că obiectul prezentului dosar ar fi stabilirea unui drept potrivnic. Dreptul potrivnic face obiectul Dosarului nr. 650/2002, iar în prezenta cauză se cere prin mijlocirea instanţei, în cadrul unei proceduri graţioase, restituirea unei valori aflate în depozitul acesteia.
Pentru temeiurile de fapt şi de drept reţinute, s-a admis cererea şi s-a dispus restituirea cauţiunii.
