Cauţiunea judiciară este suma de bani ce trebuie depusă de partea care solicită încuviinţarea sechestrului asigurător cu titlu de garanţie în scopul despăgubirii pentru eventualele pagube pe care cealaltă parte le-ar suferi prin luarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor mobile şi imobile.
Respingerea cererii de sechestru asigurător nu justifică reţinerea în continuare a cauţiunii.
(Decizia nr. 794 din 5 iunie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 4004/2002, reclamanta S.C. “U.” S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. “M.” S.R.L., a solicitat restituirea cauţiunii depuse în Dosarul nr. 12791/2001.
Prin încheierea din 22.02.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost respinsă cererea de restituire a cauţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că faţă de faptul că prin încheierea din 14.12.2001 a fost respinsă cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător, nu se impune restituirea cauţiunii plătite de către reclamantă, aceasta fiind în culpă procesuală.
împotriva încheierii din 22.02.2002 a declarat recurs S.C. “U.” S.A., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii mai sus menţionate şi, în consecinţă, admiterea acţiunii şi restituirea cauţiunii.
în motivarea cererii, recurenta arată că cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost respinsă şi deci debitorul nu a suferit nici un prejudiciu prin indisponibilizarea averii.
De asemenea, recurenta arată că încheierea prin care instanţa a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător nu a fost atacată şi, prin urmare, aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 8.12.2001 S.C. “U.” S.A. a solicitat instanţei de judecată instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei S.C. “M.” S.R.L., fixându-se o cauţiune în cuantum de 10% din suma datorată, cauţiune ce a fost achitată cu Ordinul de plată nr. 1734 din 12.12.2001.
Prin încheierea din 14.12.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor S.C. “M.” S.R.L.
împotriva încheierii prin care instanţa a respins cererea de instituire a sechestrului nu a fost exercitată nici o cale de atac.
Faţă de faptul că cererea de instituire a sechestrului a fost respinsă, nerestituirea cauţiunii este nejustificată.
Cauţiunea judiciară este suma de bani ce trebuie depusă de partea care solicită instituirea sechestrului asigurător, cu titlu de garanţie în scopul despăgubirii pentru eventualele pagube pe care cealaltă parte le-ar suferi prin luarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor mobile şi imobile.
Obligativitatea depunerii cauţiunii subzistă, pe de o parte, în ideea de risc a părţii care obţine din partea instanţei instituirea sechestrului ca măsură în favoarea sa, iar, pe de altă parte, în ideea de garanţie anticipată pentru cealaltă parte căreia i se pune la dispoziţie un mijloc sigur în vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar suferi în cazul în care măsurile luate împotriva sa i-ar cauza daune şi vor fi în cele din urmă desfiinţate.
în speţă cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost respinsă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 591 din Codul de procedură civilă, şi, în consecinţă, debitorul nu a suferit nici un prejudiciu deoarece bunurile acestuia nu au fost indisponibilizate.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a modificat încheierea din 22.02.2002, pronunţată de Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială în camera de consiliu, şi, în consecinţă, a admis cererea şi a dispus restituirea cauţiunii.
