În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat anularea/constatarea nulitatii deciziei mentionate prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca, reintegrarea în functia detinuta anterior, obligarea pârâtei la plata unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data deciziei de concediere si pâna la data reintegrarii în functie.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, prin decizia contestata emisa de unitatea bancara, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de al reclamantei, persoana fizica salariata, pentru savârsirea unor grave abateri disciplinare, constatate de organele de control prin adresa emisa, care a fost înaintata comisiei de disciplina, în vederea efectuarii cercetarii administrative si stabilirea masurilor sanctionatoare.
Din dispozitiile art. 63 alin. 11 din Codul muncii, rezulta ca, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevazut de art. 61 lit. a, adica grave abateri disciplinare, este obligatorie respectarea dispozitiilor art. 263 – 268 din Codul Muncii, ceea ce nu rezulta din forma si continutul deciziei contestate.
De altfel, instanta a pus în discutie exceptia nulitatii dispozitiei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, conform art. 137 alin.1 Cod procedura civila, exceptie ce a fost invocata de reclamanta în actiune.
Art. 268 alin. 2 din Codul muncii prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, elementele ce trebuie sa fie cuprinse în decizia de sanctionare, ori deciziei contestate îi lipsesc elementele prevazute de alin. 2 lit. a si c din articolul mai sus mentionat, adica descrierea faptei care constituie abaterea disciplinara grava si motivele pentru care s-au înlaturat apararile salariatului. Aceste omisiuni nu pot fi complinite în cursul judecatii, pentru ca împiedica instanta sa evalueze gravitatea faptelor pentru care s-a dispus sanctionarea si sa examineze daca sunt întrunite conditiile raspunderii disciplinare prev. în cap. 2 al Codului muncii si legislatia bancara la care face trimitere intimata. Pentru cauza dedusa judecatii indicarea ca reclamanta nu a respectat procedura de încheiere a documentatiei de credit pentru 17 clienti în 31 dosare de credit este total insuficienta si nerelevanta, decizia de sanctionare trebuia sa contina descrierea tuturor faptelor savârsite de reclamanta în legatura cu munca sa, în executarea îndatoririlor legale de serviciu, în fiecare dosar de creditare, fata de fiecare client, încalcarea în concret a fiecarei obligatii reglementate prin normele interne, rezultatul concret produs, raportul de cauzalitate dintre fapta ce constituie abatere si vatamarea relatiilor de creditare produsa. În sfârsit analiza apararilor reclamantei din faza de cercetare administrativa si motivele pentru care nu pot fi luate în seama.
