Nu este antrenată sancţiunea nulităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru lipsa în formă scrisă a convocării angajatului , dacă acesta a răspuns la toate întrebările angajatorului în cadrul cercetării prealabile.
Prin sentinţa civilă nr. 255/2005 a Tribunalului Braşov s-au dispus următoarele :
A fost respinsă excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare nr. 91/31.05.2005 invocată de contestatoare.
A fost admisă excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare de mai sus.
A fost respinsă inadmisibilitatea aplicării a două sancţiuni pentru aceeaşi faptă.
A fost admisă contestaţia formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata şi în consecinţă :
A constatat nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr. 91/31.05.2005 emisă de intimată pe numele contestatoarei.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă , instanţa a reţinut următoarele :
Decizia nr. 91/31.05.2005 de sancţionare a contestatoarei cu reducerea salariului de bază lunar cu 5% pe 2 luni a fost emisă în lipsa efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Decizia atacată prezintă lacune şi sub aspectul condiţiilor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 268 alin. 2 Codul muncii , sancţionate cu nulitate absolută.
Astfel, decizia nu descrie în concret abaterea disciplinară săvârşită, rezumându-se la o referire genetică, ” deficienţe constatate în activitatea sucursalei” , intimata ignorând dispoziţiile alin. 2 lit. a Codul Muncii.
Decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei cu prilejul efectuării cercetării prealabile , cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin2. lit. c Codul Muncii.
Lacuna de mai sus este rezultatul neefectuării cercetării disciplinare prealabile , intimata înţelegând să substituie acestei proceduri controlul efectuat de Corpul de Control şi Verificări Daune înainte de emiterea deciziei, ocazie cu care contestatoarea a dat o notă explicativă la întrebările organului de control.
Recunoaşterea unor deficienţe în activitatea Sucursalei Braşov la întrebările organului de Control şi Verificări Daune nu echivalează cu o recunoaştere a abaterilor disciplinare în faţa persoanei împuternicite de angajator să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă.
Din probatoriul administrat , respectiv, înscrisul intitulat ” acordarea salariilor de bază lunare pentru personalul de conducere de la sucursalele intimatei ,de realizare indicatorilor de salarizare în perioada 01.01-31.12.2004 “rezultă că la Sucursala Braşov a fost aprobată o diminuare a salariilor de bază lunare pentru personalul de conducere cu o cotă de 2,225% în perioada de mai sus.
Impotriva deciziei a formulat recurs intimata , în termen , motivat.
Analizând motivele de recurs, instanţa constată că nu sunt întemeiate.
Astfel , dispoziţiile art. 167 alin. 1 Codul Muncii sunt imperative şi prevăd sancţionarea cu nulitate absolută a oricăror sancţiuni disciplinare (excepţie făcând avertismentul scris) dispuse fără efectuarea unei cercetări prealabile.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea salariatului.
Este adevărat că dispoziţiile art. 267 alin. 2 Codul muncii nu prevăd că această convocare trebuie făcută în scris sub sancţiunea nulităţii.
In situaţia de faţă se poate considera că intimata a acceptat efectuarea cercetării prealabile fără o convocare în scris , deoarece a răspuns la întrebările din nota explicativă emisă de recurentă în 4.05.2005 , fără nici o obiecţiune în acest sens.
Textul de lege – art. 267 alin. 2 Codul Muncii prevede convocarea în scris a salariatului pentru începerea cercetării prealabile.
Ca o măsură de prevedere pentru posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 267 alin . 3 Codul Muncii.
Astfel , numai în situaţia în care salariatul nu se prezintă la convocarea făcută, fără nici un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea , fără efectuarea cercetării prealabile.
In speţă, prin nota explicativă emisă de angajator pentru contestatoare a fost îndeplinită condiţia existenţei cercetării prealabile , iar contestatoarea şi-a spus punctul de vedere, apărările faţă de fiecare întrebare a angajatorului .
Totuşi , decizia contestată este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea condiţiilor de formă impuse sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 268 alin. 1 Codul muncii.
In speţă, instanţa a reţinut corect că decizia emisă de intimata recurentă nu conţine descrierea faptei care constituie abatere disciplinară , nu conţine motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, precizarea prevederilor din statutul personal , regulamentul intern sau contractul de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
Soluţia instanţei de fond este corectă pentru aceste considerente.
Motivul de recurs invocat respectiv acela că instanţa de fond în virtutea rolului său activ trebuia să reţină din înscrisurile depuse în probaţiune că faptele reţinute ca abateri în sarcina contestatoarei fiind atât de numeroase nu puteau fi descrise în amănunt în decizie , nu este întemeiat.
Invocarea rolului activ al instanţei de fond în acest mod excede normelor de procedură.
Sintagma ” deficienţe constatate în activitatea sucursalei ” nu echivalează cu descrierea faptei , faptelor care constituie abatere disciplinară.
Susţinerea recurentului că nu sunt încălcate prevederile art. 268 alin. 2 . Codul Muncii lit. c pentru faptul că nu au existat apărări ale contestatorului care să fie înlăturate , nu poate fi acceptată ca motiv întemeiat de recurs.
Din conţinutul notei explicative rezultă că, într-adevăr contestatoarea a adus argumente pentru fiecare abatere imputată, argumente de care nu s-a ţinut cont la emiterea deciziei de sancţionare.
In consecinţă, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 268 alin. 2 Codul Muncii, sentinţa atacată este legală şi temeinică , iar recursul promovat în baza art. 3041 Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi respins.
