Practica judiciară internă este în contradicţie cu prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, în sensul că se pleacă în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi, având în vedere prevederile art. 1171 C. civ., se reţine de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. însă, potrivit art. 20 alin. (2) din României, dreptul european are prioritate faţă de dreptul sau practica internă, aşa încât persoana sancţionată care introduce o plângere contravenţională trebuie să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în care probele
administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa „vinovăţiei” sale dincolo de orice îndoială rezonabilă. Or, prin neverificarea obiecţiunilor organului constatator, instanţa nu poate stabili cu certitudine situaţia reală, planând o îndoială cu privire la situaţia de fapt.
Jud. Moineşti, sent. civ. nr. 2834/2008, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 2834/2008, pronunţată de Judecătoria Moineşti, s-a admis plângerea formulată de con testatorul SC I. SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor silvice nr. 004507 din 19 martie 2008, încheiat de I.T.R.S.V. Suceava prin care a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 5000 lei şi s-a dispus măsura complementară a confiscării valorice a cantităţii de 19,43 mc cherestea răşinoase în valoare de 11.969,66 lei, precum şi împotriva procesului-verbal de confiscare valorică a materialului lemnos nr. 607 din 19 martie 2008 prin care s-a dispus confiscarea cantităţii de 19,43 mc cherestea răşinoase. S-a respins excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de confiscare şi s-au anulat procesele-verbale menţionate mai sus. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, la data de 19 martie 2008, s-a efectuat un control la SC I. SRL de către I.T.R.S.V. Suceava şi, în urma acestuia, s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice nr. 004507, prin care contestatoarea a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 5000 lei, dispunându-se şi măsura confiscării cantităţii de 19,43 mc cherestea răşinoase. S-a reţinut din procesul-verbal că societatea contestatoare nu a respectat prevederile legale, în sensul că nu a completat corespunzător registrul unic de evidenţă a materialului lemnos, la verificarea efectuată rezultând un
minus de 19,43 mc cherestea răşinoase. In aceeaşi dată s-a încheiat şi procesul-verbal de confiscare valorică a materialului lemnos nr. 607 pentru cantitatea de 19,43 mc cherestea, situaţia că acesta are un număr mai mic decât numărul procesului-verbal de contravenţie neprezentând relevanţă în cauză, ambele procese-verbale fiind încheiate în aceeaşi zi, numerele putând fi trecute după întocmirea acestora.
A fost audiat martorul T.V., din declaraţia acestuia reţinându-se că a fost angajatul petentei şi în perioada 2004-2005 a transportat la sediul societăţii de la punctul de lucru Agăş, în comuna Palanca, aproximativ 18-20 mc cherestea. Cheresteaua încă se mai afla la această destinaţie în luna februarie a anului 2008, sub formă de dulapi. S-a efectuat în cauză o expertiză tehnică, expertul a concluzionat că la
sediul firmei din comuna Palanca se află depozitat un volum de
17.4 mc cherestea uscată provenită din 18 mc cherestea verde şi 4,1 mc cherestea verde. Având în vedere descrierea calităţii cherestelei găsite la sediul firmei, a precizat expertul că se poate confirma că aceasta a făcut parte din producţia de dinainte de data de 8 martie 2007 şi preluată ca stoc în procesul-verbal de control. Verificând şi producţia de cherestea conform registrului unic de evidenţă din perioada 1 august 2007 – 19 martie 2008, perioadă la care se referă procesul-verbal, s-a constatat că înscrierile din procesul-verbal nr. 99889 din 24 martie 2008 sunt în concordanţă cu balanţa de intrări-ieşiri din raportul societăţii, fiind corectă determinarea minusului de 19,34 mc
cherestea şi valoarea rezultată a acesteia. Insă cum agentul constatator nu s-a deplasat la sediul societăţii unde se afla depozitată cantitatea de
21.4 mc cherestea care a făcut parte din stocul de producţie al firmei la începutul perioadei verificate, nu s-a luat în calcul această cantitate.
Instanţa a avut în vedere că, la momentul încheierii procesului-verbal de constatarc a contravenţiei silvice, reprezentantul contesta-toarei, la rubrica obiecţiuni, a menţionat că mai arc în stoc cantitatea de 16 mc cherestea la sediul socictăţii. Agentul constatator, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, se impunea a efectua verificări cu privire la susţinerea contcstatoarei.
Procesul-verbal de constatarc a contravenţiei nu facc dovada deplină a celor înscrisc în acesta, deoarecc O.G. nr. 2/2001 nu arată în mod expres care este forţa probatorie a acestuia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane carc, fiind sancţionate contravenţional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de cătrc instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”, a statuat că distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanţiilor oferite de art. 6 din Convenţie. Curtea Europeană a concluzionat că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator, şi nu petentului (cauza Anghel c. României). Petentul ar trebui să facă dovada contraric celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în carc probele administrate de organul constatator pot convinge
instanţa în privinţa „vinovăţiei” contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă. Or, prin neverificarea obiecţiunilor organului constatator, instanţa nu poate stabili cu certitudine situaţia reală, planând o îndoială cu privire la situaţia de fapt.
Practica judiciară internă este în contradicţie cu prevederile Convenţiei europene, în sensul că se pleacă în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi, având în vedere prevederile art. 1171 C. civ., se reţine de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţia României, dreptul european are prioritate faţă de dreptul sau practica internă.
Faţă de situaţia de fapt şi considerentele expuse, instanţa a apreciat că plângerea este fondată. Cât priveşte excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de confiscare, a fost respinsă, deoarece, aşa cum s-a mai arătat, faptul că numărul procesului-verbal de confiscare este mai mic decât cel al procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu face dovada că acesta ar fi fost încheiat ulterior, ambele procese-verbale fiind încheiate în aceeaşi dată.
