A obligat pârâtul să plătească societăţii reclamante suma de 27.867, 81 lei cu titlu de prejudiciu efectiv cauzat şi 17.147,80 lei cu titlu de beneficiu nerealizat.
Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă obligând pârâtul la plata sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Pârâtul D.I. a fost angajatul societăţii reclamante conform contractului de muncă înregistrat sub nr. 2580/17.04.2007 până la data de 17.09.2007.
În data de 1.08.2007 a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat pârâtul care conducea autoutilitara şi semiremorca.
Pin procesul verbal întocmit de organele de poliţie a fost reţinută culpa pârâtului fiind sancţionat pentru încălcarea prevederilor art.123 lit. b şi f din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002.
Instanţa având în vedere avariile produse autovehiculului precum şi culpa pârâtului în producerea evenimentului rutier a apreciat ca fiind incidente prevederile art. 270 Codul Muncii.
Cu referire la cuantumul prejudiciului instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în cauză (înscrisuri, probe testimoniale şi expertiză tehnică) din cuprinsul cărora a stabilit că prejudiciul este real şi cert iar reclamanta a efectuat din resurse proprii reparaţii în cuantumul total de 27.867,81 lei.
Cu referire la beneficiul nerealizat, instanţa a avut în vedere intervalul de timp de o lună şi două săptămâni respectiv perioada în care autovehiculul s-a aflat în reparaţii.
Instanţa de fond, în cuantificarea acestui beneficiu a avut în vedere expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă şi necontestată de pârât.
S-a mai reţinut că răspunderea patrimonială are loc în temeiul normelor şi principiilor răspunderii contractuale iar angajatorului i se cuvin, pe lângă creanţa propriu-zisă şi dobânzile legale conform art.1088 şi următoarele coroborate cu dispoziţiile referitoare la dobânda cuvenită în raporturile juridice civile, dispoziţii cuprinse în OG 9/2000.
Cu referire la aplicarea art.274 Cod procedură civilă, instanţa de fond a reţinut că în cuantumul cheltuielilor de judecată nu va fi inclus onorariului expertului contabil, aceasta fiind o probă obţinută extrajudiciar, administrată în cauză iar potrivit art. 274 raportat la art.201 alin.1 şi 202 alin.2 Cod procedură civilă expertul nu a fost numit de instanţă nefiindu-i stabilit onorariul de către aceasta.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamanta şi pârâtul.
Recurenta SC N. C. SRL a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate şi admiterea integrală a pretenţiilor civile.
În opinia recurentei instanţa de fond a încălcat prevederile art. 270 Codul Muncii coroborat cu art.948 Cod civil.
În acest sens se arată că, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că sumele plătite de reclamantă şi neevidenţiate în contabilitatea societăţii nu pot fi incluse în cuantumul despăgubirilor întrucât principiul care guvernează răspunderea patrimonială este cel al reparaţiei integrale a prejudiciului.
O altă critică are în vedere înlăturarea sumei de 682 lei cuprinsă în factura 706739 reprezentând manopera pentru repararea „cui şa” considerându-se de către recurentă că aceasta este o procedură distinctă faţă de cea a înlocuirii acestei piese ca atare trebuia cuprinsă în cuantumul despăgubirilor.
Înlăturarea facturii nr.000079 în valoare de 449 lei reprezentând reparaţia cabinei MAN, a fost de asemenea greşită,aceasta având în vedere o operaţiune distinctă de montaj.
În fine, sub aspectul beneficiului nerealizat, recurenta reclamantă a arătat că timpul necesar reparaţiilor a fost de două luni, cu referire expresă la autotractorul avariat şi nu la semiremorcă.
Pârâtul D. I. a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii acţiunii până la concurenţa sumei de 5.228, 41 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză tehnică auto.
Recurentul pârât a arătat, cu referire la preţul autotractorului, că, a făcut dovada existenţei pe piaţă a unui preţ inferior de achiziţie, respectiv 2000 Euro.
Nu în ultimul rând se arată că gradul de uzură a autovehiculului şi defecţiunile anterioare au fost cauzele determinante ale producerii evenimentului rutier. În acest sens, s-a susţinut prin memoriul de recurs, instanţa în mod greşit nu a ţinut seama de concluziile expertului, concluzii raportat la care prejudiciul creat de pârât este de 5.228,411 lei.
Cu referire la beneficiul nerealizat recurentul pârât a arătat că s-a opus raportului de expertiză extrajudiciară solicitând înlăturarea acestuia ca probă iar pe de altă parte în luna august urma să fie în concediu de odihnă, situaţie în care autovehiculul nu ar fi circulat iar semiremorca a fost folosită din luna septembrie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Recurenta reclamantă a invocat prevederile art.270 Codul Muncii coroborate cu art.948 Cod civil susţinând că principiul reparaţiei integrale a prejudiciului a fost încălcat de prima instanţă.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate.
Reclamanta este o societate comercială astfel că nu doar sub aspect formal, cum se reţine prin memoriul de recurs, ci mai ales sub aspectul legalităţii, toate ieşirile şi intrările patrimoniale trebuie evidenţiate în actele contabile.
Instanţa de fond a înlăturat în mod just pretenţia reclamantei relativă la sumele 600 lei şi respectiv 1500 lei, sume care nu s-au regăsit în contabilitatea reclamantei, întrucât în calitatea sa de persoană juridică nu poate pretinde existenţa vreunui prejudiciu altfel decât oglindit în evidenţele contabile.
Susţinerile reclamantei recurente potrivit cărora pârâtul nu s-a opus acordării acestor sume sunt nereale. Pârâtul s-a opus constant cuantumului despăgubirilor pretinse de reclamantă apreciindu-le, în întregul lor, nefondate. Având în vedere poziţia pârâtului nu poate fi apreciat că acesta a achiesat în mod special la vreuna din sumele pretinse de reclamantă.
Cu referire la facturile 706739/14.08.2007, 000079/7.09.2007, instanţa de fond a făcut o analiză detaliată a operaţiunilor înscrise în aceste facturi raportat la aceleaşi operaţiuni cuprinse în restul documentelor depuse de reclamantă. Deşi teoretic aceste operaţiuni sunt distincte ele au făcut obiectul altor înscrisuri (facturi) avute în vedere de instanţă respectiv factura nr. 706814/29.08.2007 şi respectiv factura nr.706779/21.08.2007.
Astfel prin factura 706739/14.08.2007 (fila 12) reclamanta a achiziţionat două produse – „set reparaţie şa în 4 găuri” (1 bucată) şi „cui şa” (1 bucată). Ulterior prin factura 706814 (fila 18), aceeaşi reclamantă achiziţionează produsul „cui şa” ( 1 bucată). Această din urmă factură a fost luată în calcul la stabilirea cheltuielilor efectuate cu piesele şi materialele.
Susţinerile recurentei potrivit cărora facturile cuprind „operaţiuni” distincte nu pot fi primite, fiind simple afirmaţii contrazise de conţinutul concret al înscrisurilor.
Situaţia este similară şi în cazul facturilor 000079/07.09.2007 şi 706779/21.08.2007. Din cuprinsul acestor facturi nu rezultă operaţiunile „distincte” invocate prin memoriul de recurs ci doar împrejurarea că, reclamanta după ce a achiziţionat în luna august piese cu factura 706779/21.08.2007 a fost nevoită să le „repare” în luna septembrie 2007 conform menţiunilor exprese cuprinse în factura 000079/07.09.2007.
Cu referire la prejudiciul nerealizat recurenta reclamantă a apreciat greşit asupra cuantumului profitului realizat respectiv de 34.295,69 lei acesta referindu-se la o perioadă de trei luni (fila 242) şi nicidecum două luni sau o lună. Instanţa de fond a făcut, în aceste condiţii, o apreciere corectă asupra cuantumului acestui prejudiciu criticile fiind în mod vădit nefondate.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat ca nefondat recursul reclamantei.
Recurentul pârât D. I. a criticat generic hotărârea instanţei de fond ca fiind rezultatul „aprecierii greşite a probelor”, „aplicarea greşită a legii” şi „motivarea contradictorie a hotărârii”.
În dezvoltarea motivelor de recurs însă aceste, critici nu au fost detaliate.
Cu referire la cuantumul pieselor înlocuite, susţinerile recurentului pârât din memoriul de recurs contrazic poziţia acestuia exprimată după efectuarea raportului de expertiză respectiv şedinţa publică din 18 septembrie 2008 şi 16 oct. 2008.
Cu referire la anunţul din ziar privind preţul cabinei MAN raportat la concluziile raportului de expertiză necontestat de pârât, susţinerile acestuia din memoriu de recurs vor fi înlăturate. Anunţul aflat la fila 399 din dosar cuprinde valoarea unei cabine MAN fără nici o altă explicaţie tehnică (de ex. an fabricaţie). Astfel fiind acest înscris nu poate înlătura probele administrate de instanţă (înscrisuri- facturi, expertiză, probe testimoniale).
Pârâtul recurent a invocat împrejurarea că instanţa nu a avut în vedere gradul de uzură avansat al autovehiculului , uzură care a determinat producerea evenimentului rutier.
Aceste susţineri urmează a fi înlăturate întrucât organele de poliţie au stabilit, iar pârâtul nu a contestat, cauza procedurii evenimentului rutier respectiv, viteza precum şi culpa exclusivă a conducătorului auto respectiv pârâtul.
Cu referire la valoarea prejudiciului stabilit de expert în sumă de 5228, 41 lei, instanţa de fond a argumentat explicit principiul ce guvernează răspunderea civilă delictuală în sensul aducerii bunului distrus în starea de funcţionare anterioară avarierii sale. Susţinerile expertului pe care recurentul pârât îşi întemeiază criticile sunt preluate din context astfel instanţa reţine că expertul opinează asupra gradului de uzură al pieselor doar teoretic luând ca punct de reper cabina autotractorului, cabină a cărei recondiţionare ar fi presupus costuri mari.
În fine, critica referitoare la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nu poate fi primită întrucât din consemnările încheierilor de şedinţă şi chiar concluziile scrise depuse de pârât prin reprezentant admiterea acestui mijloc de probă nu a fost contestată aşa cum se susţine prin memoriul de recurs.
Având în vedere cele de mai sus instanţa a apreciat ca nefondate criticile recurentului pârât şi a respins recursul formulat de acesta.
