Prin acţiunea înregistrată sub nr.121/109/2009 pe rolul
Tribunalului Argeş, reclamantul Sindicatul Sanitas
Argeş a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Judeţean
de Ambulanţă Argeş, solicitând instanţei ca, prin
hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea
contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul
Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş între unitate şi
Sindicatul Ambulanţa, înregistrat la D.M.I.S. Argeş sub
nr.5178/182/31.10.2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în
temeiul art.3 alin.6 din Legea nr.130/1996, republicată,
a solicitat pârâtului negocierea contractului colectiv
de muncă la nivelul unităţii, pentru perioada 2008 –
2010, însă unitatea a refuzat convocarea
reprezentanţilor reclamantului, cu motivarea că la
nivelul unităţii este reprezentativ Sindicatul Ambulanţa
Argeş. Membrii de sindicat Sanitas din cadrul
Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş sunt afiliaţi la
Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş sunt afiliaţi la
Sindicatul Sanitas Argeş, organizaţie cu personalitate
Sindicatul Sanitas Argeş, organizaţie cu personalitate
juridică, desemnată să negocieze C.C.M. la nivelul
juridică, desemnată să negocieze C.C.M. la nivelul
unităţilor sanitare din judeţul Argeş, prin
împuternicirea nr.1367/03.11.2008, transmisă de
Federaţia Sanitas din România, organizaţie
reprezentativă la nivelul ramurii sanitare şi, ca atare,
şi la nivelul unităţilor sanitare potrivit art.17 alin.1
lit.b şi c coroborat cu art.18 alin.3 din Legea nr.
130/1996, republicată.
Întrucât nu a fost convocat la aceste negocieri şi
Sindicatul Sanitas Argeş, sindicat reprezentativ la
acest nivel, conform prevederilor Legii nr.130/1996,
contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este
nul absolut.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că
reclamantul nu îndeplinea condiţiile reglementate de
art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, republicată,
astfel că nu putea participa la negocieri.
Prin sentinţa civilă nr.1098/CM/17.07.2009 a fost
respinsă acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că
prin sentinţa civilă nr.96/18.05.1998 pronunţată de
Tribunalul Argeş în dosarul nr.1415/1998 Sindicatul
Ambulanţa a dobândit personalitate juridică. Numărul de
membri ai acestuia la nivelul Serviciului Judeţean de
Ambulanţă Argeş reprezintă 75,20% din numărul total al
salariaţilor şi îndeplineşte condiţiile de
reprezentativitate la nivelul unităţii, în vederea
negocierii contractului colectiv de muncă la nivel de
unitate, fapt ce a fost constatat de Judecătoria Piteşti
prin sentinţa civilă nr.3951/23.06.2008 pronunţată în
dosarul nr.4130/280/2008.
Conform art.237 din Codul muncii, părţile, reprezentarea
acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a
contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit
legii.
Legea nr.130/1996 stabileşte procedura de negociere şi
încheiere a contractelor colective de muncă, părţile şi
reprezentarea acestora. Art.17 alin.1 stabileşte
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
organizaţiile sindicale pentru a putea participa la
negocierea contractelor colective la nivel de unitate şi
anume: să aibă statut legal de organizaţie sindicală,
iar numărul de membri ai sindicatului să reprezinte cel
puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii.
A mai reţinut instanţa că în data de 20.10.2008,
Sindicatul Ambulanţa a înaintat Serviciului Judeţean de
Ambulanţă Argeş adresa nr.58/20.10.2008 prin care a
solicitat începerea negocierilor, în vederea încheierii
C.C.M. la nivelul Serviciului Judeţean de Ambulanţă
Argeş pentru anul 2009.
În urma negocierilor, cele două părţi au stabilit forma
finală a C.C.M. la nivel de unitate pentru anul 2008-
2009, încheind procesul-verbal nr.9123/29.10.2008.
În data de 30.10.2008, Sindicatul Sanitas Filiala Argeş,
prin adresa nr.249, a solicitat, de asemenea,
Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş, negocierea
contractului colectiv de muncă la nivelul unităţii,
precum şi comunicarea datei, locului şi orei unde va
avea loc întrevederea, însă această cerere a fost
respinsă de către unitatea – pârâtă cu motivarea că
Sindicatul Sanitas nu îndeplinea nici una dintre
condiţiile prevăzute de art.17 lit.c din Legea
nr.130/1996, în sensul că nu deţinea statut legal la
nivel de unitate, iar numărul de membri ai acestuia
reprezentau mai puţin de o treime din numărul
salariaţilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă Argeş.
Prin sesizarea nr.254/04.11.2008, înaintată la Direcţia
de Muncă şi Incluziune Socială Argeş, Sindicatul Sanitas
– Filiala Argeş a reclamat faptul că nu a fost chemat
de către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş să
participe la negocierea contractului colectiv de muncă
la nivel de unitate, motiv pentru care a solicitat
neînregistrarea contractului sau, în cazul în care deja
a fost înregistrat, să se dispună anularea sa.
Prin adresa nr.5636/28.11.2008, D.M.I.S. Argeş s-a adus
la cunoştinţa reclamantului faptul că nu a existat nici
un motiv pentru a refuza înregistrarea acestui contract
colectiv, deoarece la înregistrarea acestuia a fost
depusă sentinţa civilă nr.3951/23.06.2009 din care
reiese că Sindicatul Unit Teritorial Judeţean Ambulanţă
Argeş este reprezentativ la nivelul unităţii.
În acţiunea sa, reclamantul a pretins că îndeplineşte
condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate,
întrucât membrii de sindicat Sanitas din cadrul
unităţilor sanitare din judeţul Argeş.
Tribunalul a constatat că art.6 din Statutul
Sindicatului Judeţean Sanitas Argeş prevede că membrii
sindicatului Sanitas Argeş pot fi organizaţiile
sindicale Sanitas din reţeaua sanitară de stat sau
particulară care au personalitate juridică proprie şi
sindicatele constituite ca filiale ale Sindicatului
Sanitas Argeş, care îşi dobândesc personalitate juridică
prin efectul înregistrării organizaţiei judeţene
Sanitas.
Deci, organizaţia sindicală Sanitas din cadrul
Serviciului Judeţean de Ambulanţă, pentru a fi afiliată
la Sindicatul Sanitas Argeş, trebuie să aibă
personalitate juridică proprie, or, la dosarul cauzei,
nu au fost depuse înscrisuri în acest sens.
Potrivit art.14 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996,
salariaţii ca parte a unui contract colectiv de muncă la
nivel de unitate, sunt reprezentaţi de către
organizaţiile sindicale legal constituite şi
reprezentative.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că la data
semnării contractului colectiv de muncă pentru anul
2009, la nivelul Serviciului Judeţean de Ambulanţă
Argeş, singurul sindicat reprezentativ la nivel de
unitate era Sindicatul Ambulanţa, tribunalul a respins
acţiunea ca neîntemeiată.
În termen legal reclamantul Sindicatul Sanitas Argeş a
declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a
criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând
dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă,
după cum urmează:
Instanţa de fond a interpretat în mod greşit
dispoziţiile art.6 din Statutul Sindicatului Judeţean
Sanitas Argeş şi, pe cale de consecinţă, a concluzionat
în mod eronat că singura organizaţie care îndeplineşte
condiţiile de reprezentativitate pentru a participa la
încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de
unitate este Sindicatul Ambulanţa.
Arată recurentul că instanţa de fond a ignorat
prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.130/1996,
potrivit cărora organizaţiile sindicale din unitate sunt
reprezentative şi în situaţia în care sunt afiliate la o
organizaţie sindicală reprezentativă. În acelaşi sens
s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
recurs în interesul legii, stabilind că art.18 alin.3
reglementează două situaţii alternative de
reprezentativitate pentru organizaţiile sindicale din
unitate: fie au statut legal de organizaţie sindicală şi
numărul membrilor lor reprezintă cel puţin o treime din
numărul total al salariaţilor, fie sunt afiliate la o
organizaţie sindicală reprezentativă.
Se mai arată că în speţă organizaţia sindicală este
legal constituită la nivelul unităţii, întrucât membrii
de sindicat Sanitas din cadrul Serviciului Judeţean de
Ambulanţă Argeş nu sunt constituiţi într-o organizaţie
cu personalitate juridică, ci sunt direct afiliaţi la
Sindicatul Sanitas Argeş, pe bază de adeziune scrisă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat
respingerea recursului, arătând că în cauză nu sunt
îndeplinite condiţiile de reprezentativitate
reglementate de Legea nr.130/1996.
Analizând sentinţa recurată, în raport de critica
formulată, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru
următoarele considerente:
Conform art.18 alin.3 din Legea nr.130/1996,
organizaţiile sindicale din unitate sunt reprezentative
dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.17 alin.1
lit.c (au statut legal de organizaţie sindicală şi
numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o
treime din numărul salariaţilor unităţii), precum şi
dacă sunt afiliate la o organizaţie sindicală
reprezentativă.
Textul de lege instituie două ipoteze de
reprezentativitate, recurentul pretinzând că în speţă ar
fi îndeplinită cea de a doua ipoteză.
A doua ipoteză reglementată de art.18 alin.3 este aceea
în care organizaţia sindicală din unitate, pentru a fi
reprezentativă, trebuie să fie afiliată la o organizaţie
sindicală, la rândul ei reprezentativă. Rezultă deci că
textul de lege vorbeşte despre o „organizaţie sindicală
din unitate”, iar nu de salariaţi, ceea ce înseamnă că
salariaţii trebuie să fie constituiţi într-o
„organizaţie”.
În altă ordine de idei, art.6 din Statutul Sindicatului
Judeţean Sanitas Argeş prevede că membrii Sindicatului
Sanitas Argeş pot fi organizaţiile sindicale Sanitas din
reţeaua sanitară de stat sau particulară, care au
personalitate juridică şi sindicatele constituite ca
filiale ale Sindicatului Sanitas Argeş care îşi
dobândesc personalitate juridică prin efectul
înregistrării organizaţiei judeţene Sanitas.
În recursul formulat se pretinde că organizaţia
sindicală este legal constituită, în condiţiile în care
membrii de sindicat Sanitas din cadrul Serviciului
Judeţean de Ambulanţă Argeş nu sunt constituiţi într-o
organizaţie cu personalitate juridică, ci sunt direct
afiliaţi la Sindicatul Sanitas Argeş, pe bază de
adeziune scrisă.
Curtea a constatat însă că o atare ipoteză nu este
reglementată de art.6 din Statutul Sindicatului Judeţean
Sanitas Argeş. Pentru a fi membri ai acestui sindicat
trebuie ca salariaţii să fie constituiţi în organizaţii
sindicale Sanitas din reţeaua sanitară, având
personalitate juridică proprie sau trebuie să fie
constituiţi în filiale ale Sindicatului Sanitas Argeş.
Deci nu este posibilă varianta în care salariaţii unei
unităţi sanitare să fie înscrişi direct în Sindicatul
Sanitas Argeş, pe bază de adeziune scrisă.
Rezultă deci că pentru salariaţii din cadrul Serviciului
Judeţean de Ambulanţă Argeş nu există posibilitatea de a
îndeplini condiţiile de reprezentativitate în vederea
negocierii şi încheierii contractului colectiv de muncă
la nivel de unitate decât dacă se constituie într-o
organizaţie. În speţă, însă, nici nu s-a pretins şi nici
nu s-a dovedit existenţa unei astfel de organizaţii.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod
corect instanţa de fond a respins acţiunea, reţinând că
singurul sindicat reprezentativ la nivel de unitate este
Sindicatul Ambulanţa, în mod legal contractul colectiv
de muncă la nivel de unitate încheindu-se cu acest
sindicat.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă,
Curtea a respins recursul ca nefondat, apreciind că în
cauză nu se regăseşte motivul de nelegalitate prevăzut
de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
DECIZIA 18
10. Dispoziţiile art.64 alin. 1 şi 2 Codul muncii se
aplică şi în cazul art.65 alin.1 Codul muncii
Art.64 alin. 1 şi 2 Codul muncii
Art.65 alin.1 Codul muncii
Art.64 din Codul muncii nu are deci în vedere situaţia
concedierii pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului (desfiinţarea locului de muncă – fie că
este vorba de o concediere individuală sau de una
colectivă), ceea ce nu înseamnă însă că într-o atare
situaţie angajatorul nu are obligaţia propunerii altor
locuri de muncă vacante sau de a solicita sprijinul
agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.
O asemenea soluţie ar fi ilogică şi contrară
dispoziţiilor legislaţiei muncii.
Nu este posibil, ca în cazul concedierii pentru
inaptitudine fizică şi/sau psihică, ori necorespundere
profesională să se ofere un alt loc de muncă ori, după
caz, să se intervină la agenţia pentru ocuparea forţei
de muncă, iar pentru desfiinţarea locului de muncă,
motiv care nu ţine de persoana salariatului, să nu se
procedeze la fel.
Oricum, dispoziţiile Codului muncii se completează cu
cele ale Legii nr.76/2002 privind asigurările de şomaj
şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Conform art.79 din acest act normativ, în cazul unor
restructurări care pot conduce la modificări
substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a
personalului angajatorii au obligaţia de a înştiinţa
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea
adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi
pentru prevenirea efectelor sociale negative ale acestor
disponibilizări.
Atât în literatura de specialitate cât şi în practica
judiciară, s-a apreciat că în pofida formulării
limitative a art.64 alin.1 şi 2, dispoziţiile sale
trebuie aplicate şi în situaţiile vizate de art.65
alin.1, întrucât relaţiile de muncă se bazează şi pe
principiul bunei-credinţe şi a garantării dreptului la
protecţie împotriva şomajului, cât şi pe principiul
nediscriminării în raporturile de muncă.
(Decizia civilă nr.1817/R-CM din 27 noiembrie 2009)
