Necesitatea analizării cererii prin prisma temeiului invocat de titularul acestuia, respectiv a cazului de atragere a acestui gen de răspundere reglementat de lege. Respectarea principiului disponibilităţii.
– Cod pr. civ. (1865) : art. 312 alin.5 teza I;
– Legea nr. 85/2006: art. 138.
Judecătorul sindic trebuie să analizeze cererea de angajare a răspunderii formulată de practicianul în insolvenţă prin prisma incidenţei textului legal, al unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, după cum a fost investit prin cererea introductivă de instanţă. Judecătorul este ţinut să respecte cadrul procesual dedus judecăţii , fără a avea posibilitatea de a schimba, peste voinţa reclamantului, cauza cererii de chemare în judecată.
Faptul că judecătorul sindic a analizat cererea de angajare a răspunderii sub aspectul incidenţei art. 138 alin. 1 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006, în pofida faptului că lichidatorul judiciar a indicat lit. c din respectivul act normativ, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecăţii, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Deliberând asupra recursului de faţă, a constatat că prin Sentinţa nr.4490 din 18 octombrie 2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 390/96/2012/a1 al Tribunalului Harghita s-a admis acţiunea formulată de C. I. I.- LICHIDATOR JUDICIAR AL SC V & V C. SRL şi, în consecinţă:
A fost obligat pârâtul V. A. să vireze în contul de faliment al debitoarei SC V & V C. SRL nr. de ordine în Registrul Comerţului J19/25/2006, cod unic de înregistrare 18285652 suma de 166.452,40 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a constatat următoarele :
Din probele administrate şi necontestate de către pârât reiese că nu a urmărit încasarea la timp a creanţelor, acesta utilizând bunurile şi sumele de bani aparţinând societăţii în scop propriu.
Judecătorul sindic a arătat că în materia răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin faptul ilicit autorul răspunde pentru culpa cea mai mică, nefiind necesară încălcarea unor norme legale imperative. Calitatea de administrator al unei societăţi comerciale impune drepturi şi obligaţii legale în sarcina titularului. Printre acestea se numără şi obligaţia legală a ţinerii evidenţelor contabile ale societăţii şi predarea acestor documente organelor şi instituţiilor abilitate şi a folosirii bunurilor societăţii în scopul pentru care a fost înfiinţată societatea.
Având în vedere că administratorul nu a urmărit ţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, acesta utilizând bunurile şi sumele de bani aparţinând societăţii în scop propriu, iar nedepunerea evidenţelor contabile pe perioada anterioară deschiderii procedurii are drept rezultat ascunderea modului în care au fost folosite bunurile societăţii, făcându-se imposibilă verificarea operaţiunilor contabile, judecătorul sindic a constatat constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civil delictuale privitoare la prejudiciu, faptă ilicită, legătură de cauzalitate şi vinovăţie.
În ceea ce priveşte valoarea la care pârâtul a fost obligat, judecătorul sindic a apreciat că aceasta trebuie să includă totalul creanţelor împotriva debitoarei, în cuantum de 166.452,40 lei reprezentând totalul creanţelor împotriva debitoarei.
Judecătorul sindic a subliniat faptul că, prin săvârşirea faptelor arătate mai sus, pârâtul este răspunzător de starea de insolvenţă a debitoarei, prin urmare se face vinovat şi de generarea acestui pasiv.
Prin urmare, judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de lichidatorul C. I. I. şi, în baza art.138 lit. a şi d din Legea nr.85/2006 modificată, a obligat pârâtul V. A., să vireze în contul de faliment al debitoarei SC V & V C. SRL nr. de ordine în Registrul Comerţului J19/25/2006, cod unic de înregistrare 18285652 cu sediul social în municipiul xxx, suma de 166.452,40 lei.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul V. A., solicitând admiterea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304, pct. 9 C. pr. civila, modificarea în tot a sentinţe atacate dispunându-se pe fond respingerea cererii lichidatorului judiciar C. I. IPURL de stabilire a răspunderii materiale a pârâtului recurent, administrator al S.C. V & V C. S.R.L., pentru suma de 166.452,40 lei, ca nefondată, şi lipsita de temei legal.
In motivele de recurs, pârâtul a învederat faptul că, prin cererea înregistrata la Tribunalul Harghita cu nr. 233/10.01.2013, lichidatorul judiciar al S.C. V & V C. S.R.L. a solicitat stabilirea răspunderii materiale a pârâtului recurent, fost administrator al S.C. V & V C. S.R.L. pentru suma de 166.452,40 lei.
Pârâtul a arătat că, cererea lichidatorului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138, alin.1, lit. c din Legea nr. 85/2006, acesta apreciind că recurentul administrator ar fi cauzat insolvabilitatea societăţii, prin aceea că”… administratorul statutar nu a urmărit situaţia creanţelor şi cea a cheltuielilor, precum şi crearea unui plan de redresare a situaţiei economice a debitoarei astfel încât acesta să nu ajungă în incapacitatea plaţilor către Bugetul Consolidat al statului…” .
Pârâtul a subliniat că soluţia judecătorului-sindic este netemeinică şi lipsita de temei legal, în opinia recurentului, iar din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără dubiu, că stabilirea fără probe a culpei administratorului societăţii falite s-a făcut în baza unor inadmisibile prezumţii, aplicarea legii fiind, în mod evident, greşită.
Pârâtul a mai arătat că în speţă, procedura insolventei a fost deschisă pentru că societatea era în imposibilitate de a face plăţi, fiind incapabilă de plata, pentru următoarele cauze şi împrejurări financiare:
– evoluţia pieţei şi criza economica şi-au pus amprenta pe activitatea societăţii debitoare, aşa cum rezultă şi din însăşi analiza efectuată de lichidatorul judiciar – scăderea constantă a cifrei de afaceri a societăţii debitoare, care a ajuns să înregistreze pierdere (abia) în anul 2012.
– societatea a efectuat o serie de investiţii, atât în spaţiul închiriat, cât şi în cel propriu în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare, fapt ce a generat blocaje financiare importante în activitatea societăţii.
– cheltuiala cu dobânzile bancare aferente creditului angajat de societate s-au dovedit imposibil de suportat din activitatea desfăşurată de societate şi, în plus, în urma controalelor efectuate de ITM si OPC Harghita asupra activităţii societăţii, societate a fost sancţionată cu amenzi contravenţionale considerabile, care în contextul actual a fost imposibil de achitat de către societatea debitoare.
Pârât a învederat faptul că pierderea neimputabilă a contractelor încheiate cu partenerii de afaceri din cauza crizei economice şi a restrângerii activităţii Asociaţiilor RO-REC, ECOTIC si CCR, asociaţii de la care ar fi trebuit să primească subvenţii pentru colectarea şi eliminarea a deşeurilor, astfel că aceste împrejurări sunt neimputabile recurentului pârât.
La data de 10 decembrie 2013 lichidatorul intimat C.IN. I., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii judecătorului sindic, C.I. I. – lichidator judiciar al falitei S.C. V&V C. SRL a solicitat angajarea răspunderii fostului administrator statutar V. A. în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006. În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că administratorul statutar nu a urmărit situaţia creanţelor şi cea a cheltuielilor.
Conform dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi.
Curtea a constatat că prin hotărârea recurată, judecătorul sindic a dispus angajarea răspunderii pârâtului V. A. în temeiul art. 138 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006, neanalizând cauza prin prisma incidenţei prevederilor art. art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost investit prin cererea introductivă de instanţă.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, reclamantului revenindu-i rolul de a stabili cadrul procesual sub aspectul fundamentului pretenţiei ce este dedusă judecăţii. Judecătorul este ţinut să respecte cadrul procesual trasat de părţi, fără a avea posibilitatea de a schimba, peste voinţa reclamantului, cauza cererii de chemare în judecată.
Raportat la cele expuse, faţă de necercetarea fondului cererii deduse judecăţii, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat de pârâtul V. A., împotriva Sentinţei nr. 4490/18.10.2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita, nr. 390/96/2012/a1, şi, în consecinţă:
A casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru a se pronunţa asupra cererii de angajare a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar C. I. I. Bacău desemnat pe seama debitoarei S.C. V & V C. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, în temeiul art.138 alin.1 şi lit.”c” din Legea nr.85/2006 republicată.
– Cod pr. civ. (1865) : art. 312 alin.5 teza I;
– Legea nr. 85/2006: art. 138.
Judecătorul sindic trebuie să analizeze cererea de angajare a răspunderii formulată de practicianul în insolvenţă prin prisma incidenţei textului legal, al unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, după cum a fost investit prin cererea introductivă de instanţă. Judecătorul este ţinut să respecte cadrul procesual dedus judecăţii , fără a avea posibilitatea de a schimba, peste voinţa reclamantului, cauza cererii de chemare în judecată.
Faptul că judecătorul sindic a analizat cererea de angajare a răspunderii sub aspectul incidenţei art. 138 alin. 1 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006, în pofida faptului că lichidatorul judiciar a indicat lit. c din respectivul act normativ, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecăţii, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Deliberând asupra recursului de faţă, a constatat că prin Sentinţa nr.4490 din 18 octombrie 2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 390/96/2012/a1 al Tribunalului Harghita s-a admis acţiunea formulată de C. I. I.- LICHIDATOR JUDICIAR AL SC V & V C. SRL şi, în consecinţă:
A fost obligat pârâtul V. A. să vireze în contul de faliment al debitoarei SC V & V C. SRL nr. de ordine în Registrul Comerţului J19/25/2006, cod unic de înregistrare 18285652 suma de 166.452,40 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a constatat următoarele :
Din probele administrate şi necontestate de către pârât reiese că nu a urmărit încasarea la timp a creanţelor, acesta utilizând bunurile şi sumele de bani aparţinând societăţii în scop propriu.
Judecătorul sindic a arătat că în materia răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin faptul ilicit autorul răspunde pentru culpa cea mai mică, nefiind necesară încălcarea unor norme legale imperative. Calitatea de administrator al unei societăţi comerciale impune drepturi şi obligaţii legale în sarcina titularului. Printre acestea se numără şi obligaţia legală a ţinerii evidenţelor contabile ale societăţii şi predarea acestor documente organelor şi instituţiilor abilitate şi a folosirii bunurilor societăţii în scopul pentru care a fost înfiinţată societatea.
Având în vedere că administratorul nu a urmărit ţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, acesta utilizând bunurile şi sumele de bani aparţinând societăţii în scop propriu, iar nedepunerea evidenţelor contabile pe perioada anterioară deschiderii procedurii are drept rezultat ascunderea modului în care au fost folosite bunurile societăţii, făcându-se imposibilă verificarea operaţiunilor contabile, judecătorul sindic a constatat constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civil delictuale privitoare la prejudiciu, faptă ilicită, legătură de cauzalitate şi vinovăţie.
În ceea ce priveşte valoarea la care pârâtul a fost obligat, judecătorul sindic a apreciat că aceasta trebuie să includă totalul creanţelor împotriva debitoarei, în cuantum de 166.452,40 lei reprezentând totalul creanţelor împotriva debitoarei.
Judecătorul sindic a subliniat faptul că, prin săvârşirea faptelor arătate mai sus, pârâtul este răspunzător de starea de insolvenţă a debitoarei, prin urmare se face vinovat şi de generarea acestui pasiv.
Prin urmare, judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de lichidatorul C. I. I. şi, în baza art.138 lit. a şi d din Legea nr.85/2006 modificată, a obligat pârâtul V. A., să vireze în contul de faliment al debitoarei SC V & V C. SRL nr. de ordine în Registrul Comerţului J19/25/2006, cod unic de înregistrare 18285652 cu sediul social în municipiul xxx, suma de 166.452,40 lei.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul V. A., solicitând admiterea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304, pct. 9 C. pr. civila, modificarea în tot a sentinţe atacate dispunându-se pe fond respingerea cererii lichidatorului judiciar C. I. IPURL de stabilire a răspunderii materiale a pârâtului recurent, administrator al S.C. V & V C. S.R.L., pentru suma de 166.452,40 lei, ca nefondată, şi lipsita de temei legal.
In motivele de recurs, pârâtul a învederat faptul că, prin cererea înregistrata la Tribunalul Harghita cu nr. 233/10.01.2013, lichidatorul judiciar al S.C. V & V C. S.R.L. a solicitat stabilirea răspunderii materiale a pârâtului recurent, fost administrator al S.C. V & V C. S.R.L. pentru suma de 166.452,40 lei.
Pârâtul a arătat că, cererea lichidatorului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138, alin.1, lit. c din Legea nr. 85/2006, acesta apreciind că recurentul administrator ar fi cauzat insolvabilitatea societăţii, prin aceea că”… administratorul statutar nu a urmărit situaţia creanţelor şi cea a cheltuielilor, precum şi crearea unui plan de redresare a situaţiei economice a debitoarei astfel încât acesta să nu ajungă în incapacitatea plaţilor către Bugetul Consolidat al statului…” .
Pârâtul a subliniat că soluţia judecătorului-sindic este netemeinică şi lipsita de temei legal, în opinia recurentului, iar din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără dubiu, că stabilirea fără probe a culpei administratorului societăţii falite s-a făcut în baza unor inadmisibile prezumţii, aplicarea legii fiind, în mod evident, greşită.
Pârâtul a mai arătat că în speţă, procedura insolventei a fost deschisă pentru că societatea era în imposibilitate de a face plăţi, fiind incapabilă de plata, pentru următoarele cauze şi împrejurări financiare:
– evoluţia pieţei şi criza economica şi-au pus amprenta pe activitatea societăţii debitoare, aşa cum rezultă şi din însăşi analiza efectuată de lichidatorul judiciar – scăderea constantă a cifrei de afaceri a societăţii debitoare, care a ajuns să înregistreze pierdere (abia) în anul 2012.
– societatea a efectuat o serie de investiţii, atât în spaţiul închiriat, cât şi în cel propriu în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare, fapt ce a generat blocaje financiare importante în activitatea societăţii.
– cheltuiala cu dobânzile bancare aferente creditului angajat de societate s-au dovedit imposibil de suportat din activitatea desfăşurată de societate şi, în plus, în urma controalelor efectuate de ITM si OPC Harghita asupra activităţii societăţii, societate a fost sancţionată cu amenzi contravenţionale considerabile, care în contextul actual a fost imposibil de achitat de către societatea debitoare.
Pârât a învederat faptul că pierderea neimputabilă a contractelor încheiate cu partenerii de afaceri din cauza crizei economice şi a restrângerii activităţii Asociaţiilor RO-REC, ECOTIC si CCR, asociaţii de la care ar fi trebuit să primească subvenţii pentru colectarea şi eliminarea a deşeurilor, astfel că aceste împrejurări sunt neimputabile recurentului pârât.
La data de 10 decembrie 2013 lichidatorul intimat C.IN. I., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii judecătorului sindic, C.I. I. – lichidator judiciar al falitei S.C. V&V C. SRL a solicitat angajarea răspunderii fostului administrator statutar V. A. în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006. În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că administratorul statutar nu a urmărit situaţia creanţelor şi cea a cheltuielilor.
Conform dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi.
Curtea a constatat că prin hotărârea recurată, judecătorul sindic a dispus angajarea răspunderii pârâtului V. A. în temeiul art. 138 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006, neanalizând cauza prin prisma incidenţei prevederilor art. art. 138 alin. 1 lit. c. din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost investit prin cererea introductivă de instanţă.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, reclamantului revenindu-i rolul de a stabili cadrul procesual sub aspectul fundamentului pretenţiei ce este dedusă judecăţii. Judecătorul este ţinut să respecte cadrul procesual trasat de părţi, fără a avea posibilitatea de a schimba, peste voinţa reclamantului, cauza cererii de chemare în judecată.
Raportat la cele expuse, faţă de necercetarea fondului cererii deduse judecăţii, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat de pârâtul V. A., împotriva Sentinţei nr. 4490/18.10.2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Harghita, nr. 390/96/2012/a1, şi, în consecinţă:
A casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru a se pronunţa asupra cererii de angajare a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar C. I. I. Bacău desemnat pe seama debitoarei S.C. V & V C. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, în temeiul art.138 alin.1 şi lit.”c” din Legea nr.85/2006 republicată.
