Din declaraţia martorului care se afla în maşina sa şi care circula în spatele maşinii petentului când acesta se presupune că a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat, reiese faptul că petentul a trecut pe culoarea verde a semaforului electric, iar în lipsa altor mijloace de probă care să susţină acuzaţia adusă acestuia, prezumţia relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal a fost răsturnată. Critica privind lipsa de credibilitate a martorului a cărui depoziţie a fost luată în considerare de instanţa de fond nu este fondată, în condiţiile în care, prezent la faţa locului, acesta a perceput direct împrejurarea în care petentul a fost sancţionat contravenţional şi nu se află în niciuna dintre situaţiile de excludere prevăzute expres şi limitativ de art. 189 C. proc. civ. pentru a nu putea avea o astfel de calitate.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2266/R/2009,
nepublicată
Rccurenta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Brigada de Poliţie Rutieră, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4415 din 17 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 4355/4/2008, în contradictoriu cu intimatul N.D., solicitând modificarea sentinţei recurate şi menţinerea proce-
sului-verbal ca legal şi temeinic. In motivarea cererii, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a anulat procesul-verbal analizat în cauză şi a hotărât că acesta este netemeinic, reţinând în acest sens declaraţia martorului audiat în cauză şi propus de petent, deşi agentul constatator a menţionat în procesul-verbal că acesta se afla singur în maşină când
a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat. In drept au fost invocate dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, art. 15 din O.G. nr. 2/2001 art. 304 pct. 4, 6, 9
C. proc. civ.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041
C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 4415 din 17 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 4355/4/2008, a fost admisă plângerea formulată de petentul-intimat N.D. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PCA nr. 3953218 din 1 mai 2008 şi s-a dispus anularea acestuia. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 200 lei şi cu sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 52 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a aceluiaşi act normativ şi art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G.
nr. 195/2002. In fapt, s-a reţinut în procesul-verbal contestat că, la data de 1 mai 2008, ora 13,57, petentul a circulat la culoarea roşie a semaforului electric care funcţiona normal. Petentul a semnat procesul-verbal cu menţiunea „am crezut că era verde”.
Procedând la verificarea, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa a concluzionat că acesta este legal încheiat, însă sub aspectul temeiniciei actului, a reţinut că din declaraţia martorului G.B., care se afla în maşina sa şi care circula la intersecţia menţionată în spatele maşinii petentului când acesta se presupune că a săvârşit contravenţia pentru care a fost sancţionat, reiese faptul că petentul a trecut la
culoare verde a semaforului elcctric, iar în lipsa altor mijloace de probe carc să susţină acuzaţia adusă petentului, instanţa a apreciat că prezumţia relativă de temeinicie de carc se bucura procesul-verbal a fost răsturnată, astfel că a anulat actul.
Analizând recursul declarat împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de considerentele hotărârii şi de probele administrate în cauză, recursul este nefondat şi nu se impune modificarea sentinţei recurate, întrucât, pe de o parte, tribunalul a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod corect probele administrate în cauză, iar critica privind lipsa de credibilitate a martorului a cărui depoziţie a fost luată în considerare de instanţa de fond, singura de altfel adusă în raport de sentinţa recurată, nu poate fi reţinută ca fondată, în condiţiile în care, prezent la faţa locului, martorul a perceput direct împrejurarea în care petentul a fost sancţionat contravenţional, iar acesta nu se afla în niciuna dintre situaţiile de excludere prevăzute expres şi limitativ de art. 189 C. proc. civ. pentru a nu putea
avea o astfel de calitate. In plus, martorul a prezentat şi împrejurarea în carc l-a cunoscut pc petent, explicaţia acestuia fiind pertinentă şi coroborându-se chiar şi cu menţiunea agentului constatator în sensul că petentul se afla singur în maşină.
Faţă de cele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a respins recursul ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidcnte nici alte motive de nulitate absolută carc să poată fi invocate şi din oficiu de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.. de natură să afectcze legalitatea sentinţei recurate.
