Potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, exceptând cazul în care a fost pus în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată.
(Decizia nr. 136 din 29 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 6386 din 17.09.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială în Dosarul nr. 6392/2001, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta R.A.D.E.T. împotriva pârâtei Asociaţia de locatari bloc 103 Bucureşti, aceasta din urmă fiind obligată la plata sumei de 7.257.466 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei civile menţionate a formulat recurs reclamanta.
în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond nu a acordat cheltuielile de judecată, întrucât a pus-o în întârziere pe pârâtă, deşi în speţă nu se impunea notificarea în acest scop.
în concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în parte a sentinţei civile recurate în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 640.597 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză, Curtea a reţinut că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat inclusiv cheltuieli de judecată, în sumă de 640.597 lei, solicitare care a fost reiterată la momentul judecării cauzei în primă instanţă.
Totuşi, instanţa de fond, fără nici o motivare, nu a acordat recurentei cheltuielile de judecată, menţionând în dispozitivul sentinţei “fără cheltuieli de judecată”.
Or, deosebit de împrejurarea că, în speţă, nu se impunea notificarea debitoarei-pârâte, din probele administrate rezultă că au fost emise şi notificări de către reclamantă, cu consecinţa punerii în întârziere a pârâtei.
Cum debitul a fost recunoscut după introducerea acţiunii de către pârâtă, fără să fie însă achitat, reclamanta are dreptul şi la cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 din raportat la art. 312 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a modificat sentinţa civilă atacată, în parte, în sensul că pe fond a obligat pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 640.597 lei, cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
