Simpla omisiune a deducerii duratei reţinerii şi arestării preventive nu poate conduce la admiterea apelului declarat de inculpat, în condiţiile în care, din oficiu, potrivit art. 381 din Codul de procedură penală, instanţa de apel verifică, cu ocazia deliberării asupra apelului declarat, şi dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării preventive.
(Decizia nr. 90/A din 15 februarie 2001 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 751 din 20.11.2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală i-a condamnat pe inculpatul major C.M.V. la 5 ani închisoare şi pe inculpatul minor I.I.B. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a), b) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Pentru fiecare inculpat s-a dedus prevenţia de la 24 mai 2000 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, la data de 9 mai 2000, în jurul orei 22,30, în timp ce se afla pe bulevardul Carol I, în staţia RATB Armenească, inculpatul C.M.V., împreună cu inculpatul minor I.I.B., a deposedat-o prin violentă pe partea vătămată C.S.B. de un telefon mobil în valoare de 1.750.000 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.M.V., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Apelul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 din Codul penal.
Din oficiu, Curtea a constatat că, în ce priveşte prevenţia dedusă în cauză, prima instanţă a omis să constate că inculpatul a fost şi reţinut pentru 24 de ore, respectiv de la 23 mai 2000 la 24 mai 2000, când a fost arestat preventiv.
Cu toate acestea, simpla omisiune de deducere în mod corect a duratei reţinerii şi arestării preventive nu poate conduce la admiterea apelului declarat de inculpat, în condiţiile în care, din oficiu, potrivit art. 381 din Codul de procedură penală, instanţa de apel verifică, cu ocazia deliberării asupra apelului declarat, şi dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării preventive.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins apelul-ca nefondat.
