5. despăgubire
La data de 30 09 2008, reclamanta A.S.D. a chemat in judecată pârâtul Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata drepturilor salariale , reprezentând efectiv lucrată şi neremunerată în intervalul 1-7 iulie 2008, drepturi care să fie reactualizate cu indicele de devalorizare a monedei naţionale începând cu data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
In motivare arată că este angajata pârâtului, în funcţia de îngrijitoare la secţia Psihiatrie 4.
In luna iulie 2008 Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare a iniţiat o acţiune la nivel de unitate, de schimbare a locurilor de muncă aşa cum rezultă şi din adresa nr. 2404/26 06 2008, adresa prin care era înştiinţat că locul său de muncă va fi schimbat din secţia Psihiatrie 4, unde funcţionează şi în prezent în secţia de Psihiatrie 6.
Datorită faptului că nici unul din angajaţii Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare nu şi-au dat acordul în ceea ce priveşte această schimbare definitivă a locului de muncă, prin înfiinţarea uni secţii noi , în intervalul 1-7 iulie 2008 a existat o situaţie tensionată care a ajuns şi la cunoştinţa ASP Dolj aşa cum rezultă din adresa cu nr. 5149/02 07 2008.
Ca urmare a luării de poziţie din partea Sindicatului Sanitas şi a reprezentanţilor ASP Dolj, această măsură de schimbare a locului de muncă a fost revocată , astfel că şi în momentul de faţă toţi salariaţii îşi desfăşoară activitatea pe vechile locuri de muncă , în condiţiile în care s-a încercat o modificare unilaterală a contractului de muncă în ceea ce priveşte locul de muncă.
Si-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii.
Pârâtul a depus întâmpinare la 17.10.2008 prin care a solicitat respingerea acţiunii.
In susţinerea pretenţiilor din acţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu 2 martori pentru a dovedi că în perioada 1-7 ianuarie 2008 s-a prezentat la serviciu dar nu i s-a permis să semneze condica de prezenţă.
Pârâtul a solicitat de asemenea proba cu martori şi înscrisuri.
Instanţa in temeiul art. 167 cod pr. civilă,a încuviinţat proba cu înscrisuri şi testimonială, reclamanta ataşând declaraţiile a doi martori din speţe similare de pe rolul acestei instanţe.
Analizând acţiunea formulată de reclamanta Anghel Simona, în raport de probele administrate, instanţa reţine următoarele :
Reclamanta este angajata in cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare în funcţia de îngrijitoare.
La data de 27 06 2008, reclamanta a fost înştiinţată că începând cu data de 10 07 2008 a fost mutată într-un alt pavilion, fără a interveni modificări în privinţa prevederilor contractului de muncă şi a drepturilor salariale.
Pentru aplanarea situaţiei tensionate create la data de 01 07 2008 , A.S.P Dolj a recomandat prin adresa nr. 5149/2 07 2008( fila 7 ) o serie de măsuri printre care şi stabilirea unor criterii comune respectându-se normele în vigoare şi ţinând cont de opţiunile personale ale salariaţilor.
Ulterior, A S P Dolj, a revenit ( fila 9) considerând că în situaţia în care salariaţii nu îşi dau acordul pentru modificarea locului de muncă, iar la Secţia nou înfiinţată există o depăşire de personal , managerul poate dispune redistribuirea angajaţilor.
Conflictul a fost aplanat , reclamanta a revenit pe fostul loc de muncă după data de 7 iulie 2008.
Art. 41 alin. 1 Codul muncii, consacră posibilitatea modificării contractului individual de muncă numai prin acordul părţilor. Modificarea unilaterală este posibilă cu titlul de excepţie numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de cod, respectiv art. 42, ce reglementează detaşarea şi delegarea ca forme ale modificării Contractului individual de muncă, în ceea ce priveşte locul muncii.
Tribunalul constată că în cauza dedusă judecăţii nu a fost vorba de o modificare a contractului individual de muncă.
Practica judiciară în materie ca şi doctrina au statuat că „nu constituie modificarea contractului individual de muncă mutarea salariatului într-un alt birou, la o altă secţie, la un alt sediu secundar, în aceeaşi localitate. Posibilitatea efectuării unilaterale a acestor schimbări constituie o prerogativă a angajatorului care poate alege varianta pe care o consideră optimă pentru desfăşurarea activităţii”.
S-a stabilit, de asemenea, că nu constituie modificare a contractului individual de muncă nici schimbarea postului salariatului în cadrul aceleiaşi funcţii, cu condiţia ca posturile în cauză să fie identice sau similare.
În cauză, tribunalul constată că reclamanta era obligată să execute sarcinile de serviciu, la locul de muncă concret în care a fost repartizată, respectiv într-un alt pavilion al secţiei IV. Se poate reţine ca un argument în plus şi faptul că locul unde a fost trimisă reclamanta să presteze activitatea era în aceiaşi incintă, sarcinile de serviciu nu erau modificate, astfel încât nu putem vorbi de o modificare unilaterală a contractului de muncă în sensul dispoziţiilor art 41 enunţat mai sus.
Situaţia învederată de salariată în motivarea acţiunii că „nici unul din angajaţii spitalului de Psihiatrie Poiana Mare nu şi-a dat acordul în ceea ce priveşte această schimbare definitivă a locului muncii prin înfiinţarea unei secţii noi………..”. situaţie confirmată şi de declaraţiile martorilor audiaţi, nu prezintă relevanţă prin prisma dispoziţiilor art. 41 CM.
Nu are nici un fel de relevanţă, nici faptul că reclamanta şi celelalte angajate nu au mers la lucru, ci au iniţiat proteste în curtea spitalului sau la alte autorităţi. Din contră se dovedeşte în acest fel refuzul de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu, neprestarea muncii pentru care în mod corect nu a fost remunerată.
Neprezentarea salariatului la locul de muncă indicat de angajator se asimilează neprestării muncii conform contractului individual de muncă. Martora Dan Maria a arătat în mod expres că reclamanta nu a fost împiedicată să se prezinte la locul de muncă şi nici să semneze condica.
În consecinţă, tribunalul constată că în mod legal şi temeinic angajatorul nu a consemnat prezenţa salariatei la locul de muncă ci, dimpotrivă, a consemnat lipsa acesteia cu consecinţele fireşti asupra drepturilor salariale.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, prin sentinţa nr. 489/09.02.2009 instanţa a respins acţiunea aşa cum a fost formulată.
