Prin sentinţa penală nr. 26/2001, Tribunalul Tulcea a condamnat pe IV, SA şi PI pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 Cod penal, art. 26 raportat la art. 257 Cod penal şi respectiv de art. 323 Cod penal.
în fapt, s-a reţinut că PI, în cursul anului 1998, a pretins şi primit sume de bani de la mai mulţi cetăţeni, cărora le-a promis că intervine pe lângă un funcţionar din cadrul Ministerului de Justiţie, pentru ca acesta să le elibereze documente de deportaţi, pe baza cărora să primească foloase materiale, în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990. De o parte din bani a beneficiat inculpata IV, iar cererile beneficiarilor au fost întocmite de SA, care le-a şi trimis la DPMOS Tulcea, pentru rezolvare.
Examinând sentinţa penală, Curtea de Apel Constanţa a constatat că pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 Cod penal tribunalul nu a fost învestit prin rechizitoriu, iar procurorul de şedinţă doar a cerut extinderea procesului penal şi pentru această infracţiune, dar nu a declarat că pune în mişcare acţiunea penală, condiţii în care prima instanţă nu putea să-1 condamne pe inculpat. Instanţa de apel a mai constatat că şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă procesul penal a fost extins tot în cursul judecăţii şi cu toate că procurorul a declarat că nu pune în mişcare acţiunea penală, inculpata IV a fost condamnată pentru această infracţiune.
Faţă de această situaţie, prin decizia penală nr. 162/2001, Curtea de Apel Constanţa a desfiinţat sentinţa şi a trimis dosarul la Tribunalul Tulcea pentru a rejudeca în fond cauza.
Decizia penală nr.162/2001 a Curţii de Apel Constanţa
