În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 27.10.2008, pe strada Sfânta Niceta din Bucureşti, a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat auto cu numărul de înmatriculare B-38-RCX condus de B. M. şi auto B-07-EFI, condus de M. G. V., din a cărui cauză s-a produs evenimentul, deoarece nu s-a asigurat la deschiderea portierei şi a acroşat auto mai sus menţionat, fiind întocmit şi procesul-verbal seria CC, nr.1265907 întocmit de Biroul accidente uşoare al sectorului 2 Bucureşti.
A mai arătat reclamanta că S. C.O. SA a deschis dosarul de daună nr.CA/UN/09/33006 şi în baza poliţei de C706818 a despăgubit contravaloarea reparaţiilor efectuate pentru auto B-38-RCX, în cuantum de 3.316,66 lei, conform O.P. anexat, iar în temeiul art.7201 C.pr.civ., pârâta a fost convocată la conciliere, dar nu a răspuns solicitării.
Reclamanta a considerat astfel că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Deşi legal citat, pârâtul M. G. V. nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele :
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.1047/259/2010, reclamanta S.C. O. S.A. a chemat în judecată pârâtul M.G. V., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3316,66 lei, cu titlu de despăgubiri deja acordate de reclamantă propriului asigurat Balici Mihail, în urma accidentului rutier produs la data de 27.10.2008, evidenţiat în Procesul-verbal seria CC, nr.1265907/27.10.2008, întocmit de Biroul Accidente Uşoare al municipiului Bucureşti, sector 2, a dobânzii legale aferente ce va fi stabilită potrivit O.G. nr.9/2000, de la data efectuării plăţii de către reclamantă prin Ordinul de plată nr.1606/19.02.2009 şi până la achitarea integrală a debitului, ca şi la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut că deşi legal citat, pârâtul M. G. V. nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei.
În urma analizei întregului ansamblu probator administrat în cauză, coroborat cu lipsa oricărei apărări sau opoziţii din partea pârâtului, instanţa a apreciat că acţiunea de faţă este întemeiată, urmând a o admite.
Astfel, s-a reţinut că potrivit disp.art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului (sau de beneficiarul asigurării) contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, de la data plăţii.
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, respectiv copia Poliţei seria C, nr.706818/2008 emisă de reclamanta S.C. O. S.A., în favoarea persoanei păgubite, B. M., care face dovada încheierii contractului de asigurare pentru survenirea de avarii la autoturismul marca Mazda, cu numărul de înmatriculare B-38-RCX, ca şi datele care rezultă din Procesul-verbal de contravenţie seria CC, nr.1265907 întocmit la data de 27.10.2008 ce atestă în mod cert culpa pârâtului M. G. V., la producerea accidentului produs la aceeaşi dată în care a fost angrenat autoturismul proprietatea terţului asigurat B. M. cu numărul de înmatriculare B-38-RCX, instanţa urmează să aprecieze că în speţă reclamanta se subrogă în drepturile asiguratorului său împotriva pârâtului M. G. V.
În virtutea considerentelor deja expuse şi a disp.art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, modificată şi completată, instanţa a admis acţiunea în ceea ce priveşte primul capăt de cerere şi a obligat pârâtul la plata sumei de 3316,66 lei către asigurătorul terţului B.M, reclamanta S.C. O. S.A.
De asemenea, instanţa a apreciat că în cauză, pentru a nu se produce un prejudiciu reclamantei în cazul întârzierii la plata sumei de 3316,66 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul proprietatea terţului asigurat B. M., se poate dispune actualizarea acestei sume cu indicele de inflaţie până la data plăţii şi nu acordarea dobânzii legale aferente în lumina prevederilor O.G. nr.9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti.
La această concluzie instanţa a ajuns prin interpretarea strictă a titlului actului normativ indicat anterior, dar şi a dispoziţiilor pe care le conţine.
Astfel, instanţa a avut în vedere faptul că dobânzile legale trebuie să se aplice unor obligaţii băneşti stabilite prin raporturi contractuale comerciale sau civile şi nu prin extindere sau prin analogie la raporturi de subrogare stabilite în mod excepţional de către legiuitor prin art.22 din Legea nr.136/1995, deci prin excepţia de la regula libertăţii părţilor în a încheia orice tip de convenţie, cu respectarea însă a legii şi implicit a bunelor moravuri.
În lumina considerentelor deja expuse şi a interpretării finale a art.1 din O.G. nr.9/2001 în sensul că „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârziere la plata unei obligaţii băneşti” – care denotă existenţa unor raporturi obligaţionale iniţiale între anumite părţi de la începutul raporturilor juridice dintre ele – şi a art.5 – în sensul că „în raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 5 % pe an” -, ce denotă de asemenea existenţa unor raporturi juridice bine determinate între părţi -, instanţa va respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale stabilite prin dispoziţiile O.G. nr.9/2001, ca nefiind aplicabile în cauză.
Pe cale de consecinţă, având în vedere deprecierea monetară de notorietate în economia României ca şi posibilul prejudiciu pe care reclamanta S.C. O.S.A. îl poate suferi începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata efectivă a debitului principal, în virtutea denominaţiunii monetare a leului românesc, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata debitului în valoare de 3316,66 lei la valoarea actualizată la data plăţii efective.
Ţinând seama de culpa procesuală dovedită în cauză şi de disp.art.274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâtul la 332 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
