TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1912
Şedinţa publică din 25 mai 2012
PREŞEDINTE: …………………………
GREFIER: …………………………
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în administrativ, formulată de reclamanta S. K.-E. în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI COVASNA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect înmatricularea unui autovehicul fără plata taxei pe poluare.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru reclamanta lipsă avocatul ……, conform împuternicirii avocaţiale nr.96/24.05.2012 pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că pârâta a depus la dosar întâmpinare care se comunică şi reprezentantei reclamantei, aceasta nesolicitând termen pentru studiu.
Instanţa pune în discuţie excepţiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei capacităţii procesuale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepţiilor invocate ca neîntemeiate, având în vedere că instituţia chemată în judecată este titulara obligaţiei corelative dreptului pretins de reclamantă, respectiv obligaţia de înmatriculare a autovehiculului, obligaţie care-i revine şi potrivit OMAI nr.1501/2006.
Constatând cauza în stare de judecată, instanţa acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. de mai sus partea reclamantă Ş. K. E. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI COVASNA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să procedeze la înmatricularea definitivă a autovehiculului marca OPEL CORSA având nr. de identificare …… fără plata taxei speciale pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În motivarea acţiunii se arată că în fapt, partea reclamantă a solicitat înmatricularea definitivă a autovehiculului mai sus menţionat la ghişeul înmatriculări, aceasta fiind refuzată de către reprezentantul instituţiei care prelua documentele, sens în care a fost formulată plângere prealabilă în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004.
Se arată că în speţă nu se contestă modalitatea de calcul al taxei de poluare astfel cum a fost stabilită prin OG. 50/2008, ci se invocă nelegalitatea acestei taxe raportat la prevederile comunitare, iar contribuabilul are dreptul de a cere restituirea unor astfel de taxe, stabilite printr-un act normativ nelegal atâta timp cât cererea de restituire este formulată în termenul de prescripţie stabilit de legiuitor pentru restituirea unor astfel de sume.
În ceea ce priveşte încălcarea normelor comunitare se arată că în speţă taxa pe poluare încalcă principiul nediscriminării produselor din import cu cele autohtone garantat de art. 23 si 25 din Tratatul CE în privinţa modului de taxare, fiind de asemenea încălcat art. 28 din Tratat care interzice restricţiile cantitative la importuri sau alte măsuri echivalente, în acest sens pronunţându-se CJCE în cauza C-524/2007 împotriva Austriei prin care s-a constatat încălcarea art. 28 din Tratat, reţinându-se că în sensul art. 28 din TCE constituie o măsură cu echivalent unei restricţii cantitative la import orice reglementare a statelor membre de natură să constituie în mod direct sau indirect, efectiv sau potenţial un obstacol în calea schimburilor intracomunitare, în acelaşi sens fiind şi Hotărârea din data de 19 martie 2009 în cauza C-10/0 pronunţată împotriva Finlandei precum şi hotărârea din 17 iulie 2008 Krawczyski C426/2007l.
În drept se invocă disp. art. 23, 25, 28 si 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, art. 11 coroborat cu art. 148 din României, art. 124 din. OG. 92/2003.
În apărare pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată, în ceea ce priveşte excepţiile invocate că problema capacităţii se analizează pentru o persoană juridică în raport cu principiul specializării, or, în cauză acţiunea se referă la plata unei taxe, fiind vorba despre o obligaţie fiscală cu privire la care pârâta nu are nicio competenţă, înmatricularea reprezentând doar momentul la care se verifică dacă solicitantul şi-a îndeplinit obligaţia fiscală, fiind vorba despre etape şi proceduri cu reguli specifice, gestionate de autorităţi diferite, pârâta neavând prin urmare nici calitate procesuală pasivă.
Pe fond, se arată că începând cu data de 13 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012 care a abrogat OUG 50/2008 şi care face distincţie între taxa de poluare, astfel cum fusese reglementată de OUG 50/2008 şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, subliniindu-se că, dacă anterior legiuitorul făcea distincţie în ceea ce privea taxa de poluare între autovehiculele din import care se înmatriculau prima dată în România şi cele deja înmatriculate în România, pe temeiul Legii 9/2012 această a dispărut, taxa aplicându-se tuturor autovehiculelor, indiferent de ţara din care provin.
Se arată de asemenea că Legea 9/2012 este conformă cu normele comunitare, neexistând dispoziţii care să aducă atingere dispoziţiilor Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene.
În drept se invocă disp. Art. 115-118 Cpc., OUG 50/2008, Legea 9/2012, Decizia ÎCCJ 24/2011, OUG 195/2002, OMAI 1501/2006 Codul de procedură fiscală.
În dovedirea acţiunii şi respectiv în apărare părţile au depus la dosar înscrisuri, respectiv cererea de înmatriculare formulată de către reclamant, adresa de răspuns emisă de pârâtă, copia cărţii de identitate a autovehiculului, actele de dobândire prin cumpărare a autoturismului dintr-un stat membru UE.
Instanţa a pus în discuţie excepţiile invocate, rămânând în pronunţare asupra acestora şi pe fondul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, partea reclamantă a solicitat instituţiei pârâte să procedeze la înmatricularea autoturismului cu datele de identificare mai sus arătate fără plata taxei de poluare.
Se reţine că în condiţiile în care cererea nu a primit un răspuns favorabil reclamantul a formulat plângere prealabilă, copia acesteia fiind depusă la dosar, iar pârâta a comunicat faptul că autovehiculul nu poate fi înmatriculat în lipsa achitării taxei de poluare pentru autovehicule, sens în care a fost promovată prezenta acţiune.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de pârâtă, instanţa urmează să o respingă, reţinând, strict prin raportare la motivul invocat în susţinerea excepţiei, şi anume că se încalcă principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, că obiectul acţiunii vizează înmatricularea unui autovehicul, demers care intră în competenţele instituţiei pârâte în conformitate cu dispoziţiile şi ale Ordinului 1501/2006, astfel că este îndeplinită în cauză în persoana pârâtei această condiţie pentru a fi parte în proces.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive aceasta urmează a fi respinsă pentru aceleaşi considerente, pârâta fiind parte în raportul juridic de drept materiale dedus judecăţii, aceasta fiind organul competent să soluţioneze cererea de înmatriculare a autovehiculului depusă de reclamant.
Analizând admisibilitatea formulării acţiunii instanţa va avea în vedere că potrivit art. 7 alin.1 din acelaşi act normativ – “ Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”, totodată art. 2 lit.j din Legea 54/2004 definind plângerea prealabilă ca reprezentând – “cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
Ca atare în temeiul acestor dispoziţii legale instanţa reţine că plângerea prealabilă este obligatorie în cazul în care partea invocă vătămarea unui drept al său prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ, or, în speţă, obiectul acţiunii nu vizează anularea unui atare act administrativ – care nici nu a fost emis, ci aceasta se întemeiază în drept pe disp. art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004 conform căruia – “se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”, ipoteză diferită de cea vizată de art. 7 din Legea 554/2004, faţă de definiţiile legale date acestor noţiuni de disp. art. 2 lit.j şi i din Legea contenciosului administrativ, considerente faţă de care, reţinând că anterior partea reclamantă a solicitat înmatricularea autovehiculului iar prin adresa de răspuns pârâta a exprimat explicit voinţa de a nu rezolva în mod favorabil cererea invocând art. 7 alin.1 lit.j din Ordinul MAI 1501/2006, instanţa va respinge excepţia invocată de pârâtă.
Sub acest aspect instanţa nu va reţine susţinerea pârâtei conform căreia adresa de răspuns a pârâtei prin care i s-a comunicat părţii reclamante faptul că autovehiculul nu poate fi înmatriculat în lipsa taxei de poluare nu ar avea natura unui refuz nejustificat în sensul vizat de art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004, în condiţiile în care cuprinsul acestei adrese se subscrie definiţiei date de art. 2 lit.i din Legea contenciosului administrativ acestei noţiuni, fiind vorba despre exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei pârâtei de a nu rezolva cererea parţii reclamante de înmatriculare a autovehiculului.
Pe fond, faţă de motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanţa va avea în vedere că aspectul esenţial ce trebuie stabilit în cauză îl constituie legalitatea taxei de poluare pretinsă reclamantului, respectiv compatibilitatea actului normativ în baza căruia se calculează această taxă cu normele comunitare, taxă pe care acesta ar fi trebuit să o achite, conform răspunsului pârâtei, la data la care a depus cererea de înmatriculare.
În al doilea rând se reţine ca fiind esenţial faptul că autovehiculul a cărui înmatriculare se solicită este un autovehicul de ocazie, second hand, astfel că, în speţă, raţionamentul juridic priveşte doar analiza regimului de plată a taxei cu privire la autovehicule second hand, iar nu cu privire la autovehicule noi.
Concluzia de mai sus se impune evident în condiţiile în care premisa stabilirii unei situaţii de discriminare o constituie compararea regimului unor bunuri identice, cu calităţi identice, iar nu a unor bunuri diferite, neputând fi analizate comparativ pentru a stabili o situaţie de discriminare un autovehicul nou cu un autovehicul vechi, iar în cauză interesând doar autovehiculele second hand, respectiv compararea unui autovehicul de ocazie cumpărat dintr-un stat al Uniunii Europene cu un autovehicul similar – adică tot de ocazie şi cu caracteristici tehnice identice – cumpărat din România.
În acest sens se va avea în vedere că taxa în discuţie, care se achită la prima înmatriculare a autovehiculelor în România, a fost introdusă iniţial prin dispoziţiile Codului fiscal sub denumirea de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, iar ulterior prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 şi care a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, acest act normativ fiind în vigoare până la data de 12 ianuarie 2012.
Ulterior la data de 13 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, lege a căreia aplicabilitate a fost însă suspendată până la data de 31 decembrie 2012 în ceea ce priveşte autovehiculele second hand prin dispoziţiile OUG 1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege. Ordonanta de Urgenta 1/2012 – publicată în Monitorul Oficial la data de 30 ianuarie 2012.
În concluzie, instanţa reţine că la data formulării cererii de înmatriculare de către reclamant sunt aplicabile dispoziţiile anterioare ale OUG 50/2008, legalitatea taxei urmând a fi analizată prin raportare la acest act normativ.
În acest sens instanţa va reţine că OUG 50/2008 a suferit mai multe modificări, dar ceea ce interesează în cauză este faptul că nici una dintre aceste modificari nu a adus o schimbare de esenţă asupra regimului taxei pentru autovehiculele second hand importate sau cumpărate din România, fiind doar introduse anumite dispoziţii relativ la anumite categorii de autovehicule noi, ceea ce nu interesează în cauză.
Astfel conform OUG 50/2001 în toate formele sale – adică forma iniţială precum şi în formele modificate – pentru autoturismele de ocazie cumpărate din România şi deja înmatriculate în România nu se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, iar pentru autoturismele cu caracteristici identice care sunt importate din alt stat al Uniunii Europene deja înmatriculate în Uniunea Europeană se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, o atare situaţie descurajând fără echivoc achiziţionarea autovehiculelor de ocazie din alt stat al Uniunii Europene, adică importul acestora de pe piaţa comună.
Prin prisma celor de mai sus, reţinând că din perspectiva analizei maşinilor second hand nu interesează data se achită taxa, în condiţiile în care, relativ la regimul acestora, Ordonanţa 50 /2008 nu a suferit nici o modificare până în prezent, în toate formele existând diferenţa de regim al taxei arătată mai sus, instanţa va avea în vedere esenţial în cauză faptul că – în contextul supunerii analizării într-un proces pendinte a compatibilităţii acestui act normativ cu normele comunitare – s-a pronunţat recent Curtea Europeană de Justiţie, decizia fiind clară şi obligatorie pentru instanţele naţionale ( potrivit Deciziei Costa / Enel -1964 şi Deciziei din cauza Simmenthal -1976).
Astfel, conform HOTĂRÂRII CURŢII din data de 7 aprilie 2011 pronunţată în cauza C402/09 Ioan Tatu împotriva României – ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”
Or, în speţă, astfel cum s-a evidenţiat anterior, legea internă face o evidentă diferenţiere de regim între aceste bunuri similare, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de maşină second hand din România pentru care nu va plăti taxa de poluare, în locul unei maşini identice dintr-un alt stat al Comunităţii Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă, prin adoptarea OUG 50/2001 Statul Român descurajând punerea în circulaţie în România a unor autovehicule cumpărate dintr-un alt stat al Uniunii Europene şi favorizând cumpărarea acestora din România, aspect ce atrage incompatibilitatea acestui act normativ cu Articolul 110 în sensul în care s-a statuat prin Hotărârea CEJ pronunţată în cauza C402/09 Ioan Tatu împotriva României.
Concluzionând faţă de cele de mai sus, reţinând că taxa percepută de statul român – stat membru – părţii reclamante reprezintă o taxă instituia de legislaţia internă contrară art. 110 din TCE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne şi cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective, reţinând că partea reclamantă s-a adresat pârâtei pentru a obţine înmatricularea fără plata taxei, cerere care i-a fost respinsă, instanţa constată ca prezenta acţiune este întemeiată, sens în care aceasta urmează a fi admisă, dispunându-se obligarea pârâtei să procedeze la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NULELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei invocată prin întâmpinare.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei invocată prin întâmpinare.
Respinge excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite acţiunea formulată de partea reclamantă Ş. K. E. dom. în ……….., judeţul Covasna împotriva pârâtei INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI COVASNA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR cu sediul in Sfântu Gheorghe str. Libertăţii nr. 4 jud. Covasna.
Obligă pârâta sa procedeze la înmatricularea in favoarea părţii reclamante a autoturismului marca OPEL CORSA având nr. de identificare …… – fără plata taxei speciale taxei speciale prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule– după îndeplinirea tuturor celorlalte condiţii legale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi –25 mai 2012.
PREŞEDINTE GREFIER
