Instanţa sesizată legal cu judecarea apelului, schimbând încadrarea juridică a faptei într-o infracţiune pentru judecarea căreia în fond competenţa materială nu revenea instanţei a cărei sentinţă a fost apelată, este obligată să sesizeze instanţa de fond competentă.
Prin sentinţa penală nr. 807/22.06.1998, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a condamnat un inculpat la 1 an şi 2 luni închisoare, pentru furt calificat, prevăzut de art. 208-209 lit. a, e şi i Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, iar pe alt inculpat, la 1 an închisoare pentru fapta prevăzută de art. 208-209 lit. a, e şi i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 74-76 Cod penal.
în apelul parchetului, privind pe cel de-al doilea inculpat, prin decizia penală nr. 1.476A/13.11.1998, Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 208-209 lit. a, e şi i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 74-76 Cod penal, în art. 208-209 lit. a, e şi i şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 74-76 Cod penal, pentru care l-a condamnat la 3 ani închisoare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs parchetul şi inculpatul. Parchetul a invocat greşita soluţionare în fond a cauzei de către o instanţă de apel şi greşita individualizare a pedepsei, prin reţinerea nejustificată a dispoziţiilor art. 74-76 Cod penal.
Inculpatul a invocat greşita condamnare pentru două fapte, deşi a comis doar una, precum şi greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, fără a exista suport probator în cauză.
Curtea de Apel a constatat că ambele recursuri sunt fondate, sub următoarele aspecte:
Fără a exista dovezi asupra cuantumului prejudiciului şi numai pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei cu agravanta prevăzută de alin. 3 al art. 209 Cod penal.
Chiar dacă schimbarea încadrării era corectă, instanţa de apel nu putea judeca în fond cauza, cum greşit a procedat, ci era obligată să sesizeze instanţa de fond competentă, respectiv Tribunalul Bucureşti, astfel că decizia pronunţată în apel este lovită de nulitate absolută.
Curtea a apreciat şi că aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal a fost greşită, chiar în actul de sesizare a instanţei, din probe rezultând săvârşirea a două fapte în concurs: una de autor, alta de complice la furt calificat, şi pentru care, rejudecând în fond, prin schimbarea încadrării juridice, l-a condamnat pentru prima şi a constatat pedeapsa executată, iar pentru cealaltă l-a achitat, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală. (Judecator Despina Mihai – sectia I penala CAB)
