Potrivit art. 3434 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală. întrucât pârâtul a solicitat probe în faţa tribunalului, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală, rezultă că tribunalul a soluţionat cauza ca instanţă competentă, aleasă de ambele părţi prin comportamentul lor procesual.
(Decizia nr. 869 din 6 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 10.069 din 7.12.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, în Dosarul nr. 4.848/2001, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M.I.S. Craiova şi a fost obligată pârâta S.C. “L.” S.R.L. la plata către reclamantă a sumelor de 33.914.767 lei, pretenţii, şi 2.709.886 lei, cheltuieli de judecată. S-au respins capetele de cerere privind înfiinţarea sechestrului asigurător şi instituirea dreptului de retenţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâta, începând cu luna iunie 2000, şi-a încălcat obligaţia contractuală de plată a chiriei către reclamantă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că, potrivit art. 14 din contractul de închiriere, părţile au convenit ca litigiile ivite să se soluţioneze de către Curtea de Arbitraj UCECOM, împrejurare faţă de care instanţa de fond nu a fost competentă material să soluţioneze cauza. Se face referire la dispoziţiile art. 10 pct. 4 din şi la art. 897 din Codul comercial.
Pentru acest motiv, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la instanţa stabilită la art. 14 din contract de către părţi, respectiv ATCOM Dolj sau la Curtea de Arbitraj UCECOM.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a respins recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Este adevărat că în cap. X art. 14 (litigii) din Contractul de închiriere nr. 127 din 27.01.2000 părţile au convenit ca, în caz de litigii, acestea să se soluţioneze pe cale amiabilă la ATCOM Dolj şi în caz contrar la Curtea de Arbitraj UCECOM, dar, potrivit art. 3434 din Codul de procedură civilă, recurenta trebuia să invoce convenţia arbitrală în faţa tribunalului, care urma să-şi verifice competenţa.
Potrivit art. 3434 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală, fapt împlinit în speţă.
în concret, la data de 15.06.2001, potrivit încheierii de şedinţă, pârâta a solicitat probe în faţa tribunalului, fără nici o rezervă privind convenţia arbitrală.
Prin urmare, tribunalul a soluţionat cauza ca instanţă competentă, aleasă de ambele părţi prin comportamentul lor procesual.
Cât despre aplicarea dispoziţiilor art. 10 pct. 4 din Codul de procedură civilă, se reţine că, potrivit art. 12 din Codul de procedură civilă, reclamantul are facultatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar, pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială până la prima zi de înfăţişare, probele nerelevând un atare lucru.
Fără alte comentarii, art. 897 din Codul comercial a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului lir. 59/2001.
