H.G. nr. 525/1996
Este adevărat că, potrivit modificărilor aduse Regulamentului Local de Urbanism prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, depăşirea coeficientului de utilizare a terenului (CUT) este posibilă prin Planul Urbanistic de Detaliu (PUD), însoţit de ilustrare de arhitectură, însă prin coroborare cu prevederile de la pagina 10 a ace
luiaşi act (potrivit cărora modificarea regimului de înălţime şi a CUT nu se poate face decât prin PUZ, şi nu PUD), rezultă că această soluţie este valabilă numai atunci când se modifică un singur indicator tehnic, adică numai CUT, nu şi atunci când se modifică mai mulţi indicatori, caz în care este necesar un Plan Urbanistic Zonal (PUZ).
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1711 din 30 iunie 2010, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a, la data de 19 decembrie 2008, sub nr. (…), reclamantul F.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria Sectorului 2 Bucureşti şi M.S., anularea autorizaţiei de construire nr. 1510/12Z din 6 octombrie 2008 şi suspendarea executării ei până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, (…), astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1174 din 2 octombrie 2000. La data de 19 septembrie 2007, reclamantul a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti dosarul nr. 9982/300/2007 având ca obiect grăniţuirea proprietăţii sale de cea de la nr. 39 şi revendicarea unei porţiuni din terenul reclamantului. Până la această dată dosarul nu a fost soluţionat. La data de 6 octombrie 2008, pârâta M.S. a obţinut autorizaţia de construire nr. 151/12Z din 6 octombrie 2008, conform căreia Primăria Sector 2 Bucureşti a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru clădire de locuit cu „P+3+4Er”.
Reclamantul a învederat instanţei că a sesizat Primăria Sectorului 2 Bucureşti, nefiind însă luată nicio măsură, iar autorizaţia este nelegală deoarece: construcţia are ferestre spre proprietatea reclamantului, fară respectarea distanţei minime obligatorii; construcţia are o înălţime care nu respectă limitele impuse prin PUG, în zonă existând construcţii P+l (2) etaje; nu există toate avizele obligatorii necesare pentru emiterea autorizaţiei de construire; nu există un litigiu pe rolul instanţelor de judecată cu privire la grăniţuirea terenului de la nr. 37 şi
nr. 39. In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3212 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamantul F.C. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sectorului 2 Bucureşti şi a anulat autorizaţia de construire nr. 1310/12T din 6 noiembrie 2008 emisă de Primăria Sectorului 2. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului teren şi construcţie situat în Bucureşti, (…), iar pârâta este proprietara imobilului situat la nr. 39. Prin autorizaţia de construirc nr. 1310/12Z din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti s-a încuviinţat edificarea de către pârâtă, pe terenul situat în Bucureşti, (…), a unei construcţii cu regimul de înălţime P+3+4 retras, în conformitate cu proiectul de autorizare a construirii nr. 242/2008 întocmit de SC A.
SRL. Din conţinutul autorizaţiei rezultă că aceasta a fost eliberată în baza certificatului de urbanism nr. 61/1Z din 22 ianuarie 2008 emis de pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti şi a PUD aprobat prin H.C.L. al Sectorului 2 Bucureşti nr. 127 din 28 septembrie 2007, anexa nr. 1, poziţia nr. 47, aceasta din urmă fiind adoptată în baza avizului de urbanism nr. 287 CA 20/15 din 25 septembrie 2007, emis de Direcţia de urbanism şi gestionarea teritoriului din cadrul instituţiei pârâte.
Din cuprinsul avizului de urbanism nr. 287 CA 20/15 din 25 septembrie 2007 rezultă că anterior emiterii PUD, terenul pârâtei era situat, potrivit PUZ al Sectorului 2 Bucureşti, aprobat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003 şi completat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, iar UTR LI a – subzona locuinţelor individuale şi colective mici cu maxim P+2 niveluri fiind supus următorilor indicatori tehnici: procentul de ocupare a terenului (POT) era de maxim 45%, coeficientul de utilizare a terenului (CUT) era de maxim 1,3, regimul maxim de înălţime era de P+2E (10 m). Din cuprinsul aceluiaşi aviz coroborat cu planşa aflată la dosar, rezultă că prin PUD s-au aprobat modificări a trei indicatori tehnici, astfel: POT s-a mărit de la 45% la 50%, CUT s-a mărit de la 1,3 la 2,5, înălţimea maximă s-a mărit de la 10 m la 18 m, iar numărul de niveluri s-a mărit de la P+2 la P+3+4 retras.
Se constată că în speţă nu a avut loc o derogare de la prevederile Regulamentului Local de Urbanism, ci o modificare a regulamentului, deoarece au fost modificate trei condiţii de construire, şi nu doar una. Or, potrivit paragrafului 4 de la pagina 10 din regulament, modificarea regimului de înălţime şi a CUT nu se poate face decât prin PUZ, şi nu PUD. Necesitatea elaborării unui PUZ este atestată şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii, care, în adresa nr. 10605 din 12 decembrie 2008, aduce la cunoştinţa reclamantului că a solicitat pârâtului Primarul Sectorului 2 Bucureşti anularea autorizaţiei de construire în instanţă.
Este adevărat că, potrivit modificărilor aduse Regulamentului Local de Urbanism prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, depăşirea CUT este posibilă prin PUD, însoţit de ilustrare de arhitectură, însă prin coroborare cu prevederile de la pag. 10 a regulamentului, rezultă că această soluţie este valabilă numai atunci când se modifică un singur indicator tehnic, adică numai CUT, nu şi atunci când se modifică mai mulţi indicatori, caz în care este necesar un PUZ. Potrivit aceleiaşi modificări, depăşirea CUT este posibilă numai dacă se respectă prevederile referitoare la însorire din normele de igienă privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 536/1997.
Astfel, în adresa nr. 23318/258 din 31 martie 2009 emisă de Direcţia de urbanism şi gestionarea teritoriului din cadrul instituţiei pârâte se menţionează că parcela s-ar afla sub influenţa UTR L3a2 (cu regim de înălţime P+3-4 etaje), dar că se încadrează în UTR L3a2, folosind sintagma „se află sub influenţa”, sintagmă care nu are implicaţii juridice. Mai mult decât atât, eventuala încadrare a parcelei în UTR L3a2 trebuia făcută prin certificatul de urbanism sau prin PUD realizat de pârâte (autorizaţia de construire eliberându-se pe baza acestora), însă se constată că nici unul din aceste acte nu face referire la o astfel de încadrare, dimpotrivă, ambele menţionând că parcela se află în UTR LI a.
In ceea ce priveşte limitele laterale ale construcţiei, mai exact distanţa dintre noua clădire şi limita din stânga proprietăţii către imobilul reclamantului, instanţa constată: clădirea pârâtei este alipită la calcan pe limita dreaptă a proprietăţii, către terenul reclamantului de la nr. 37. Faţă de poziţionarea ei, instanţa constată că aceasta este construită în regim semi-cuplat, fiindu-i aplicabile retragerile prevăzute la p. 66 a regulamentului. Potrivit regulamentului, distanţa dintre clădire şi limita stângă a proprietăţii trebuia să fie de cel puţin jumătate din înălţimea la cornişă, dar nu mai puţin de 3 m. Or, înălţimea la cornişă a imobilului pârâtei este de 15,15 m, de unde rezultă că distanţa trebuia să fie de 7,57 m, şi nu de 2,5 m.
împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti au formulat recurs pârâţii S.A. şi Primarul Sectorului 2 Bucureşti, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta-pârâtă S.A. critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, reţinând că întreaga motivare a instanţei se bazează exclusiv pe critici aduse documentaţiei de urbanism care nu putea face obiectul analizei instanţei, deoarece nu era învestită cu analizarea legalităţii acestui act administrativ. Susţine recurenta că sentinţa nu cuprinde motivele de nelegalitate pentru care ar fi trebuit anulată autorizaţia de construire, reţinând în mod eronat reglementările urbanistice legale aprobate în cauză. De asemenea, instanţa a apreciat greşit că lipsesc avizele de la Apa Nova, Agenţia de mediu şi Brigada de poliţie
rutieră, deşi acestea sunt depuse la dosarul cauzei. In drept, şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
In motivele de recurs formulate de Primarul Sectorului 2 este criticată sentinţa recurată, faţă de faptul că instanţa de fond a încălcat rolul activ şi principiul disponibilităţii în condiţiile în care motivarea sentinţei excede obiectului litigiului, aceasta fiind sesizată cu ana
lizarea legalităţii întocmirii şi aprobării H.C.L. al Sectorului 2 nr. 127 din 28 septembrie 2007 prin care a fost aprobat PUD pentru imobilul din str. Z. nr. 39. Apreciază recurentul că H.C.L. al Sectorului 2 nr. 127 din 28 septembrie 2007 este un act administrativ pe care reclamantul nu a înţeles să-l conteste. Totodată, instanţa s-a pronunţat cu privire la legalitatea documentaţiei de urbanism aprobate prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 127 din 28 septembrie 2007, deşi nu a fost învestită cu privire la analizarea legalităţii acestui act administrativ, fară citarca
emitentului actului Consiliul local Sector 2. In drept, şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
In ambele recursuri este criticată sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti ca fiind nelegală, deoarece şi-a motivat soluţia de anulare a autorizaţiei de construire pe documentaţia de urbanism, deşi nu fusese învestită cu aceasta şi a analizat un act administrativ care nu face obiectul acţiunii. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ în speţă. Astfel, în speţă, actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat a fost autorizaţia de construire nr. 1310/2008, ce are la bază emiterea unui certificat de urbanism emis de autoritatea publică locală, acest act stând la baza documentaţiei de urbanism în temeiul căreia se eliberează autorizaţia de construire. Prin urmare, instanţa de fond a analizat corect atât certificatul de urbanism, cât şi respectarea PUG, pe care a analizat-o în considerentele sentinţei, natura juridică a acestora fiind de caracter subsecvent actului administrativ principal atacat. Astfel, se constată că instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 18 alin. (2) din lege, analizând întreaga documentaţie de urbanism ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire ce reprezintă actul administrativ contestat.
Se reţine din probele cauzei că prin autorizaţia de construire nr. 1310/12Z/2008 emisă de recurenta-pârâtă Primăria Sectorului 2 s-au încuviinţat lucrările de construcţie pe terenul în litigiu din str. Z. nr. 39, Scctor 2 a unei construcţii cu regim de înălţime P+3+4. Instanţa de fond, în mod legal, a analizat şi certificatul de urbanism nr. 61/1Z/2008 emis de Primăria Sectorului 2, precum şi PUD aprobat prin H.C.L. nr. 127/2007. De asemenea, din analiza autorizaţiei de
construire se reţine că aceasta a vizat edificarea unui imobil cu regim de înălţime, aşa cum s-a arătat mai sus, ce modifică în mod nelegal indicatorii tehnici stabiliţi prin PUZ Sector 2. Prin modificarea acestor parametri tehnici s-a modificat Regulamentul Local de Urbanism, fiind influenţate trei condiţii de construire, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
In mod corect se ajunge la concluzia că modificarea regimului de înălţime şi a CUT se poate face numai prin emiterea unui plan de urbanism local, şi nu de detaliu, aşa cum s-a efectuat în speţă, astfel încât nu au fost respectate la emiterea autorizaţiei art. 31 din Regulamentul General de Urbanism nr. 525/1996. Potrivit acestor dispoziţii, se reţine că prin emiterea autorizaţiei de construire s-a depăşit regimul de înălţime al clădirii cu 3 niveluri, nerespectându-se Regulamentul General de Urbanism nr. 525/1996. Aceste detalii rezultă din concluziile expertizei tehnice efectuate, analizată de instanţa de fond prin prisma dispoziţiilor legale incidente, concluzia firească fiind aceea că autorizaţia de construire încalcă prevederile PUZ Sector 2.
Nelegalitatea autorizaţiei de construire rezultă şi din adresa nr. 1441P din 9 decembrie 2008 emisă de Inspectoratul Teritorial în Construcţii, care a solicitat în mod expres anularea autorizaţiei de construire în litigiu, constatându-se că modifică indicatorii urbanistici prevăzuţi în PUZ Sector 2, fiind încălcate dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 350/2001, potrivit cărora era necesară realizarea unui PUZ. Aşadar, nu pot fi reţinute motivele de recurs invocate de pârâţi referitoare la regimul de înălţime al clădirii, cât şi greşita interpretare dată de instanţă la regimul semicuplat al clădirii recurentei-pârâte, care respectă Regulamentul Local de Urbanism. Şi în acest caz, potrivit Regulamentului de Urbanism, modificarea distanţei faţă de limitele laterale ale proprietăţii se putea face numai prin intermediul unui PUD, clădirea recurentei fiind lipită de construcţia vecină de la nr. 41.
Fiind construit în regim semicuplat, imobilul recurentei trebuie să respecte Regulamentul de urbanism, fiindu-i aplicabile retragerile prevăzute de Regulament, respectiv distanţa dintre clădire şi limita stângă a proprietăţii trebuie să fie din cel puţin jumătate din înălţimea la cornişă, dar nu mai puţin de 3 m, or, în cazul recurentei distanţa trebuie să fie de 7,57 m, şi nu de 2,5 m, aşa cum rezultă din expertiză. Şi în această situaţie modificarea distanţei faţă de limitele laterale ale proprietăţii nu se putea face decât printr-un PUD.
Şi în ce priveşte motivul de recurs privind posibilitatea construirii imobilului pe linia de hotar, deoarece este construit în regim cuplat, nu
poate fi reţinut, întrucât pentru a se putea considera astfel, parcela alăturată pe care se doreşte a se construi trebuie să fie liberă de construcţii, or, în speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa din concluziile expertizei tehnice, parcelele alăturate, cea de la nr. 41 şi cea de la nr. 37, sunt ocupate şi, deci, aceste dispoziţii nu pot fi aplicate.
Pentru considerentele expuse se apreciază că motivele de recurs invocate de cei doi pârâţi nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi, în consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., au fost respinse ca fiind nefondate ambele recursuri, menţinându-se ca legală şi temeinică sentinţa instan-tei de fond.
