CC.M.la nivel de ramură: art.187; art.176 alin.(1)
Legea nr. 130/1996: art. 7 alin.(2)
În C.C.M. încheiat la nivel de Petrom pe anul 2005, la art.176 alin.(1) s-a prevăzut că „ajutorul material reprezentând c/v unei cantităţi de naturale a fost compensat prin C.C.M/1997”.
Aceeaşi formulare a articolului 176 sus enunţat se regăseşte şi în C.C.M Petrom pentru anii 2006, 2007, iar în anul 2008 alin.(1) se completează cu precizarea expresă că „începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaţilor, fiind inclus în salariul salariaţilor şi va rămâne aşa până când Petrom FSLI vor conveni altfel”.
Aceeaşi formulare a articolului 176 sus enunţat se regăseşte şi în C.C.M Petrom pentru anii 2006, 2007, iar în anul 2008 alin.(1) se completează cu precizarea expresă că „începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaţilor, fiind inclus în salariul salariaţilor şi va rămâne aşa până când Petrom FSLI vor conveni altfel”.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 1338/14 decembrie 2009
Prin acţiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 6626/97/2008, reclamanţii: N.Ghe. ş.a au chemat-o în judecată pe pârâta S.C.PETROM S.A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
-să fie obligată pârâta la plata contravalorii cotei de gaze pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unităţii în anii 2005, 2006, 2007, respectiv 4000 mc. anual, actualizate cu indicele de inflaţie;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii lor, reclamanţii arată că unii dintre ei sunt angajaţi în muncă în cadrul societăţii pârâte, alţii au fost salariaţii societăţii fiind disponibilizaţi şi că în această calitate justifică pretenţiilor lor fundamentate pe prev. art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, şi gaze pe anii 2005, 2006 şi 2007 care reglementau aceste drepturi.
Prin întâmpinarea şi precizările ulterioare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia necompetenţei materiale, iar pe fondul pricinii netemenicia pretenţiilor reclamanţilor, care nu au nici un suport legal, ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale fiind compensat prin CCM/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 531/LM/17.02.2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6626/97/2008 s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesual active şi excepţia necompetenţei materiale.
S-a respins acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanţii în cauză în contradictoriu cu pârâta S.C.Petrom S.A.
Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 190 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reţinut, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, următoarele:
– acţiunea este introdusă în termenul legal deoarece raportat la obiectul acţiunii este incident termenul de prescripţie de 3 ani prev. de art.283 lit.c Codul Muncii, aşadar;
– reclamanţii justifică calitate procesuală activă în cauză faţă de prev. art.282 alin.1 lit.a codul Muncii; se observă că însăşi pârâta admite că în cuprinsul art. 187 din CCM pe ramură se creează vocaţia tuturor salariaţilor de a formula pretenţii în legătură cu existenţa şi aplicarea acestui drept;
– se reţine incidenţa art. 284 alin.2 codul muncii care stabileşte o competenţă derogatorie de la dreptul comun, acordând o competenţă exclusivă instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantului;
-pe fondul cauzei, pretenţiile reclamanţilor sunt netemeinice şi nelegale, întrucât ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM din 1997, astfel cum se precizează expres în cuprinsul art. 176 alin.1 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul unităţii în anii 2005-2008.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr.168/1999 reclamanţii N.Ghe., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se critică sentinţa atacată ca fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii deoarece: dreptul salarial pretins este prevăzut de art.178 alin.1 din CCM la nivelul unităţii, plata acestui drept pentru un an nu stinge obligaţia de plată pentru anii următori; prevederile art. 168 alin.2 din contractul din 1998 nu au nici o relevanţă şi nici un efect asupra perioadei ulterioare; nu pot înlătura conform art. 2 din legea nr. 13/1996, dispoziţiile din contractele colective de muncă la nivel superior; introducerea acestui adaos în salariul de bază se putea realiza numai prin acte adiţionale, ceea ce nu s-a întâmplat după anul 1998; art. 145 alin.1 din CCM la nivel de unitate interzice orice limitări a salariului prin acte juridice, de ori ce fel, iar conform art.155 din Codul muncii în noţiunea de salariu se includ şi adaosurile, cum este adaosul în litigiu.
În drept se invocă art. 304 indice 1, art.312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimata S.C. Petrom S.A a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reinterând apărarea din faţa instanţei de fond în sensul că prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 se arată că ajutorul privind c/v cotei de gaz a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază începând cu 1997, această dispoziţie exprimând voinţa părţilor, respectiv patronat şi reprezentanţii angajaţilor, fiind obligatorie pentru toţi.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanţii şi-au fundamentat pretenţiile de faţă, pe dispoziţiile art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură Energie Electrică, Termică, Petrol şi Gaze potrivit cărora “salariaţii agenţilor economici nominalizaţi în Anexa 1, punct B, vor primii anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale”.
Acelaşi articol prevede însă la alin.(3)„ cuantumul şi condiţiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective la nivele inferioare”.
În C.C.M. încheiat la nivel de Petrom pe anul 2005, la art.176 alin.(1) s-a prevăzut că „ajutorul material reprezentând c/v unei cantităţi de gaze naturale a fost compensat prin C.C.M/1997”.
Din moment ce o astfel de prevedere există, instanţa de fond a apreciat în mod corect că ajutorul material reprezentând c/ v unei cantităţi de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază la reclamanţilor, începând cu anul 1997, în modalitatea arătată. Că este aşa, reiese şi din faptul că pe parcursul acestor anii nu au mai avut loc negocierii între patronat şi sindicat cu privire la acordarea distinctă a acestui ajutor, dimpotrivă, aşa cum s-a reţinut mai sus părţile au înţeles să menţioneze expres că acesta a fost acordat prin includerea sa în salariul de bază, începând cu anul 1997.
Susţinerile recurenţilor reclamanţi, în sensul aplicării prevederilor privind includerea acestui ajutor în salariu doar pentru anul 1998 sunt nefondate, deoarece pentru perioada în litigiu (2005-2007) există, prevederi contractuale exprese în sensul celor reţinute mai sus, prevederi care potrivit art. 7 alin.(2) din Legea nr. 130/1996 constituie legea părţilor şi ca atare sunt obligatorii; nefiind necesară încheierea unui act adiţional în acest sens.
În consecinţă, se constată că prima instanţă a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, motiv pentru care în temeiul art. art.312 alin.(1) Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, Curtea a dispus respingerea ca nefondat a recursul cu care a fost investită de către reclamanţi;
