Legea nr. 350/2001, art. 29 alin. (5), art. 32
în raport de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 350/2001, în ipoteza în care se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism, se impune emiterea unui certificat de urbanism în acest scop. Această concluzie este întărită de art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ, care prevede că în cuprinsul certificatului de urbanism se va menţiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1199 din 6 mai 2010, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 1766 din 11 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă acţiunea reclamantului I.O.E. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Sectorului 1 Bucureşti, Primăria Sector 1 prin Primar, A.S.M. şi Consiliul local Sector 1 Bucureşti, astfel cum a fost precizată, şi s-a dispus anularea H.C.L. al Sectorului 1 nr. 81 din 29 martie 2007, a autorizaţiei de construire nr. 803/60/C din 28 august 2007 şi a certificatului de urbanism nr. 261/29/C/45268 din 26 ianuarie 2006 emise de Primăria Sector 1 Bucureşti, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că, prin autorizaţia de construire nr. 803/60/C din 28 august 2007, s-a aprobat
executarea unor lucrări de construire S+P+1E+M pe terenul situat în Str. C. nr. 4, conform expertizei tehnice întocmite de ing. H.H.A. La baza eliberării acestei autorizaţii au stat certificatul de urbanism nr. 261/29/C/45268 din 26 ianuarie 2006 şi H.C.L. Sector 1 nr. 81 din 29 martie 2007, prin carc s-a aprobat PUD pentru Str. C. nr. 4. Beneficiarul PUD a solicitat derogări de la prevederile PUG în privinţa deschiderii la stradă, a suprafeţei terenului şi a procentului de ocupare a terenului. La baza proiectului de autorizare a construcţiei a stat expertiza tehnică întocmită de inginer Al.H.
Tribunalul a arătat că s-a considerat în mod eronat că proprietatea reclamantului aflată pe Str. C. nr. 6 ar fi o clădire formată din parter, când, în realitate, conform autorizaţiei de construire nr. 108/2002 şi a raportului de expertiză tehnică anexat, rezultă că este vorba de o clădire S+P+1E+M. Din datele prezentate rezultă că soluţia tehnică propusă şi autorizată a avut în vedere un imobil învecinat compus din parter, deşi imobilul reclamantului are regim S+P+1E+M. In mod logic, măsurile ce trebuie luate pentru protejarea unor clădiri cu astfel de diferenţă de nivel nu pot fi identice.
De asemenea, în ceea ce priveşte PUD atacat, Tribunalul constată că pentru aprobarea acestuia nu a existat avizul Comisiei tehnice de urbanism, iar acesta este nelegal, aprobându-se derogări la construire pentru o parcelă neconstruibilă, conform Planului Urbanistic General. Astfel, dimensiunea minimă a terenului pentru care se putea construi trebuia să fie de 150 m, cu o deschidere la stradă de 10 m, în timp ce parcela pârâtului, pentru care s-a permis construirea, este de doar 97 m, cu o deschidere de 7,31 m. Având în vedere că parcela nu era una construibilă, nu se putea emite o autorizaţie de construire pentru această parcelă, cu atât mai mult nu putea fi aprobat un PUD prin care să se deroge de la POT, aprobat prin PUG. Din cele prezentate, Tribunalul a concluzionat că actele administrative atacate au fost emise cu luarea în considerare a unei situaţii ce nu corespunde realităţii în ceea ce priveşte dimensiunile clădirilor învecinate terenului, propunându-se soluţii tehnice eronate, dar şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind reglementările urbanistice.
In ceea ce priveşte concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză de arh. L.C., se reţine în continuare că aceasta a ajuns la concluzia că, la data emiterii autorizaţiei de construire, parecla din Str. C. nr. 4 era una construibilă. Parcela a devenit însă construibilă în urma aprobării PUD prin H.C.L. al Sectorului 1 nr. 81/2007, printr-o modificare ile-
gală a POT şi a frontului minim stradal. In aceste condiţii, concluziile
raportului de expertiză nu pot justifica menţinerea actelor emise nelegal.
în ceea ce priveşte necesitatea acordului reclamantului, din proiectul tehnic propus nu rezultă această obligaţie, considerându-se că lucrările noi nu impun luarea unor măsuri pentru protejarea imobilelor
învecinate existente. Insă situaţia de fapt reţinută în proiect nu concordă cu realitatea în ceea ce priveşte imobilul proprietatea reclamantului, considerându-se în mod nereal că acesta ar fi un imobil compus
din parter. In aceste condiţii, concluziile expertizelor nu pot fi avute în vedere.
împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii Primarul Secto-
rului 1 şi Consiliul local Sector 1. In motivare, recurenţii au arătat că instanţa de fond a reţinut eronat faptul că pentru aprobarea PUD nu a existat avizul Comisiei tehnice de urbanism şi, drept consecinţă, PUD este nelegal. In acest sens, se invocă faptul că în autorizaţia de construire exista avizul de urbanism nr. 5CA5 din 28 februarie 2007, prin care s-a avizat, conform solicitării certificatului de urbanism nr. 29C din 26 ianuarie 2007, amplasarea pe teren a unei construcţii cu funcţiunea S+P+1E+M. Prin urmare, nu se poate reţine faptul că parcela pe care s-au autorizat lucrările de construire este neconstruibilă.
In ceea ce priveşte stabilirea POT maxim aprobat de 65%, s-au avut în vedere următoarele: în PUG Bucureşti exista, la capitolul 5 -„Condiţii de construibilitate a parcelelor” din „Prescripţii generale”, prevederea de construibilitate referitoare la parcelări existente, construite cu P+2 niveluri: suprafaţa minimă 150 mp, POT maxim în zone rezidenţiale din afara zonei protejate, 45%; în capitolul anterior, 4, „Derogări de la prevederile regulamentului”, se specifică: „4.2. Derogări de la prevederile prezentului regulament sunt admise numai în următoarele condiţii: condiţii dificile de fundare, dimensiuni sau forme ale parcelei care nu se înscriu în prevederile regulamentului”, cum este şi cazul speţei de faţă.
Regulamentul General de Urbanism specifică, la rândul lui, obligativitatea suprafeţei minime de 150 mp numai pentru parcele noi, nu şi pentru cele existente – care sunt în mod frecvent mai mici. Tot la capitolul 4, „Derogări de la prevederile regulamentului”, se specifică, la punctul 4.3, modalităţile de autorizare în cazul derogărilor, printre care şi modificarea POT, a distanţelor faţă de limitele laterale şi poşte-
rioare ale parcelei pe baza unor PUD. In concluzie, atât din perspectiva R.G.U., cât şi din cea a PUG, parcela din Str. C. nr. 4 este con-
struibilă şi, astfel, s-a autorizat mărirea POT la 65%. In ceea ce
priveşte eroarea strecurată în raportul de expertiză tehnică, respectiv aceea că proprietatea reclamanţilor aflată pe Str. C. nr. 6 ar fi o clădire formată din parter, când, în realitate, este vorba de o clădire S+P+1E+M, recurenţii consideră că nu este o eroare în măsură să atragă nulitatea. Mai mult decât atât, astfel cum reiese şi din expertiza tehnică, punctul 16 – „Soluţii de intervenţie propuse”, nu este necesară consolidarea şi subzidirea clădirilor învecinate, fapt ce face irelevantă înălţimea acestora. în subsidiar, în ceea ce priveşte dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea pârâtului Primarul Sectorului 1 la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a arătat că aceasta este eronată, de vreme ce nu se poate reţine vreo culpă procesuală a acestuia.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 alin (9) C. proc. civ.
Pârâtul A.S.M. a formulat, de asemenea, recurs împotriva sentinţei civile nr. 1766 din 11 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, solicitând modificarea în tot a acestei-sentinţe, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., deoarece hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii.
In motivare, recurentul a arătat că autorizaţia de construire a fost eliberată în baza unei expertize tehnice elaborate în martie 2007, referitoare la condiţiile de alipire la calcan a clădirii de clădirile învecinate
situate la adresele: Str. C. nr. 2, Str. C. nr. 6, Str. C.C. nr. 5. In urma unei greşeli de redactare, regimul de înălţime al clădirii situate la adresa poştală Str. C. nr. 6 a fost menţionat ca fiind parter în Ioc de P+E+M, cum este în realitate. Cu toate acestea, soluţia tehnică stabilită prin expertiză rămâne valabilă şi în situaţia în care clădirea de Ia numărul 6 are regimul de înălţime de P+E+M, în loc de parter, nefiind necesară luarea unor măsuri de intervenţie pentru protejarea imobilelor existente (subzidiri sau consolidări), conform Codului de proiectare seismică P 100-1/2006 şi Normativului tehnic de proiectare a structurilor cu fundare directă NP-112-04. Aşa cum afirmă şi reclamantul, imobilul său de la numărul 6 are în realitate S+P+E+M şi a fost consolidat cu câţiva ani înainte, respectiv în 2001. Dacă fundaţia nu ar fi îndeplinit condiţiile unei construcţii de S+P+1E+M, acesta nu ar fi primit autorizaţia de consolidare.
La efectuarea acestei expertize tehnice, înainte de obţinerea autorizaţiei, s-a ţinut cont de fundaţia clădirii de la numărul 6, adică a locuinţei reclamantului. Acesta este motivul pentru care nu a fost necesară obţinerea acordului vecinului şi nici luarea unor măsuri de intervenţie
pentru protejarea imobilului deja existent. In mod greşit instanţa a considerat că măsurile ce trebuiau luate pentru protejarea unei clădiri
care are doar nivel parter nu pot fi identice cu cele ale unei clădiri S+P+E+M, dacă, în fapt, clădirea are nivel de S+P+E+M.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres obţinerea acordului vecinilor, exprimat în formă autentică, conform prevederilor legale în vigoare, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.
Din raportul de expertiză tehnică solicitat pentru cunoaşterea stării tehnice, evaluarea nivelului de protecţie şi stabilirea posibilităţilor de alipire la calcan a construcţiei S+P+E+M, reies următoarele concluzii: în raport cu certificatul de urbanism, a investigaţiilor pe teren prin prezentul raport şi a prevederilor documentaţiei de proiectare nu este necesară consolidarea şi subzidirea clădirilor existente şi situate în Str. C. nr. 2 şi Str. C.C. nr. 5, deoarece construcţia alăturată care se va construi la numărul 4 pe Str. C. are demisolul prevăzut a se realiza în zona cu subsol a clădirilor expertizate; nu este necesară subzidirea fundaţiilor clădirii parter (cum greşit a fost trecut în expertiza tehnică ce a stat la baza autorizaţiei), situată în Str. C. nr. 6, deoarece în zona alipirii la calcan nu există subsol la clădirea nouă ce se va realiza în Str. C. nr. 4; dintr-o eroare de redactare a fost trecut „parter” la imobilul din Str. C. nr. 6, deoarece la expertiză s-a ţinut cont şi s-au avut în vedere toate cele trei niveluri ale vecinului de pe Str. C. nr. 6.
Expertiza efectuată în această cauză de arh. L.C. nu face decât să confirme faptul ca PUD şi autorizaţia de construire au fost eliberate în mod corect, ţinându-se cont de situaţia din teren, iar derogările care au fost făcute sunt legale. Referitor la derogările la construire, se arată următoarele: parcela în suprafaţă de 97 mp este construibilă pentru că se încadrează la derogări în conformitate cu pct. 3.2. din Regulamentul Local Urbanistic (RLU); legiuitorul prevede expres, la punctul 5.1. din RLU, faptul că pot fi autorizate în mod direct construcţiile efectuate pe suprafeţe de minim 150 mp cu o deschidere de minim 8 m şi POT maxim de 45%; la punctul 3.2. din Regulamentul Local de Urbanism sunt prevăzute derogări de la această autorizare directă, prin PUD; situaţia terenului din Str. C. nr. 4 se înscrie în aceste derogări, având o suprafaţă de 97 mp şi o deschidere de 7,31 m, fapt pentru care s-a întocmit PUD; de asemenea, la punctele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, din Regulamentul Local de Urbanism sunt stabilite condiţiile pentru această
derogare, specificându-se faptul că pentru obţinerea autorizaţiei în cazul derogării, este necesară execuţia PUD, care modifică POT şi distanţa faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei PUD, care se află la dosar.
Nu este nevoie de acordul vecinilor în acest caz: mărimea şi săpăturile pentru subsol au fost proiectate în conformitate cu Codul de proiectare seismică PI00-1/2006 şi Normativul tehnic de proiectare a structurilor de fundare; regula prevăzută de acest cod este că adâncimile de fundare trebuie să fie aceleaşi pentru imobilele alăturate, astfel încât să nu producă efect de levier pentru cealaltă; astfel, adâncimea de fundare a noului corp de clădire (nr. 4) alipit la imobilul de la numărul 6 este egală cu adâncimea de fundare a imobilului nr. 6.1.
Recurentul a mai criticat soluţia instantei de fond de admitere a cererii completatoare la al doilea termen de judecată. Or, în baza art. 132 C. proc. civ., aceasta nu putea fi depusă decât la prima zi de înfăţişare, având în vedere că era vorba despre modificarea acţiunii.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în forma aflată în vigoa-
re la momentul emiterii actului: „(1) In cazul în care prin documentaţia înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se demonstreze posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentaţii de urbanism -Plan Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu – se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire”.
Rezultă, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, că în ipoteza în care se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism, se impune emiterea unui certificat de urbanism în acest scop. Această concluzie este întărită de art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ, care stipulează fară echivoc că în cuprinsul certificatului de urbanism se va menţiona în mod obligatoriu scopul eliberării acestuia. Aşadar, certificatul de urbanism emis în vederea eliberării autorizaţiei de construire nu poate sta şi la baza modificărilor prevederilor documentaţiilor de urbanism, de vreme ce condiţiile necesare în vederea realizării investiţiilor (atestate în cuprinsul certificatului de urbanism) se circumscriu scopului emiterii. Or, tocmai scopul – con stru ir e/mod i-
ficare a documentaţiilor de urbanism – particularizează condiţiile anterior menţionate.
în speţă, se reţine că pârâtul A.S.M. a solicitat, la data de 11 decembrie 2006, emiterea certificatului de urbanism exclusiv în scopul obţinerii autorizaţiei de construire pentru locuinţa S+P+1E+M. Edificatoare în acest sens sunt chiar menţiunile certificatului de urbanism nr. 261/29C/45268 din 26 ianuarie 2007, emis pentru cdificarea construcţiei cu destinaţia de locuinţă, care stabilesc necesitatea întocmirii unei expertize tehnice privind alipirea la calcan cu imobilele învecinate cu concluzii de neafectare a rezistenţei şi stabilităţii acestora, precum şi declaraţia notarială pe proprie răspundere din care să rezulte că imobilul nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti; acordul notarial al vecinilor dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenţie pentru protejarea imobilelor învecinate etc. Aceste menţiuni sunt străine în mod evident de scopul modificării documentaţiei de urbanism.
Pe de altă parte, menţiunile certificatului de urbanism emis pentru modificarea prevederilor documentaţiilor de urbanism se particularizează în raport de conţinutul unui PUD, care, conform dispoziţiilor legale în vigoare, tratează aspecte precum: asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor.
Curtea constată că, potrivit art. 56 din Legea nr. 350/2001: „(1) Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la prezenta lege. (2) Precizarea conţinutului documentaţiilor care se supun avizării, precum şi a emitenţilor de avize pentru fiecare categorie de documentaţii, se va stabili prin ordin al Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei”. Ordinul M.L.P.A.T. nr. 37/N din 8 iunie 2000 pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al PUD” stabileşte la punctul 4 că avizele necesare aprobării PUD sunt cele solicitate prin certificatul de urbanism.
In speţă, astfel cum s-a arătat, certificatul de urbanism emis la cererea recurentului A.Ş.M. nu poartă nicio menţiune cu privire la avizele necesare aprobării PUD Regulamentul Local de Urbanism menţionează la punctul 4.3 că modificarea POT şi a distanţelor faţă de
limitele laterale şi posterioare ale parcelei sunt posibile pe baza unor planuri urbanistice de detaliu, însoţite de ilustrare de arhitectură, cu avizul Comisiei tehnice de urbanism şi al Comisiei tehnice de urbanism şi amenajarea teritoriului.
Avizul de urbanism nr. 5CA5 din 28 februarie 2007, invocat de către recurenţi în combaterea punctului de vedere al instanţei care a reţinut nelegalitatea actelor atacate faţă de lipsa avizării, este emis de Serviciul autorizări construcţii din cadrul Primăriei Sectorului 1 în vederea emiterii autorizaţiei de construire, iar nu a PUD. Relevante în susţinerea afirmaţiei de mai sus sunt menţiunile acestui aviz: „Prezentul aviz poate fi folosit numai după aprobarea PUD de către CLS1. Autorizaţia de construire se va elibera respectând datele tehnice solicitate prin acest aviz (…)”. In condiţiile în care H.C.L. al Sectorului 1 nr. 81 din 29 martie 2007 de aprobare a PUD a fost emisă în lipsa avizelor prevăzute de lege, soluţia instanţei de fond în sensul anulării acesteia apare ca legală şi temeinică. De vreme ce se impune anularea acestei hotărâri care permite derogări de la Planul de Urbanism General, Curtea reţine că şi autorizaţia de construire emisă în baza acesteia este lovită de nulitate, lucrările autorizate fiind contrare PUG în privinţa deschiderii la stradă, a suprafeţei terenului şi a procentului de ocupare a terenului.
Reţinând aceste motive de nulitate, Curtea nu a mai analizat şi celelalte argumente de nelegalitate reţinute de instanţa de fond (şi criticate de recurenţi), un astfel de demers apărând ca lipsit de interes.
De asemenea, motivul de recurs invocat de recurentul-pârât A.Ş.M., privitor la eronata dezlegare dată de instanţa de fond tardivităţii cererii completatoare a reclamantului, este nefondat. Preliminar se impune precizarea că, deşi recurentul a indicat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa apreciază că, fiind în discuţie aplicarea greşită a unei norme procedurale, sediul materiei îl constituie
dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. In acest sens, se reţine că, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.: „La prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a putea propune noi dovezi”, iar în conformitate cu art. 134 din acelaşi act normativ: „Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile legal citate, pot depune concluzii”.
In speţă se constată că cererea completatoare a fost formulată la al doilea termen acordat de instanţă – respectiv la 21 ianuarie 2007, după ce la primul termen din data de 10 decembrie 2006, cauza a fost amâ
nată pentru a se lua la cunoştinţă de conţinutul întâmpinărilor depuse la dosar. Contrar celor afirmate de către recurent, prima zi de înfăţişare nu reprezintă primul termen de judecată în accepţiunea normei anterior citate, din moment ce se impune verificarea celor două condiţii privind legala citare, rcspectiv posibilitatea de a pune concluzii. Din această perspectivă, se reţine că cea de-a doua condiţie nu se verifică în speţă, din moment ce la termenul din 10 decembrie 2006, cauza a fost amânată pentru motivul pregătirii apărării.
De asemenea, nici motivul de recurs invocat de Primarul Sectorului 1 privind nelegala obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primit, din moment ce autorizaţia de construire emisă de către acesta a fost anulată. Or, în condiţiile în care acesta a căzut în pretenţii, în mod judicios a dat instanţa curs cererii reclamantului, conform art. 274 C. proc. civ.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, Curtea a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile ca nefondate.
