Potrivit menţiunilor din cartea de muncă, rezultă că raporturile de muncă ale angajatei societăţii recurente au încetat în baza art. 55 lit. b Codul muncii, temei ce reglementează încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor. Din acest punct de vedere, nu are relevanţă că încetarea raporturilor de muncă a fost iniţiată de angajată, dacă angajatorul a fost de acord cu cererea acestuia, iar încetarea contractului a fost dispusă prin acordul părţilor şi nu prin demisie.
Criticile recurentei privind inaplicabilitatea modificărilor aduse legii 76/2002 nu au relevanţă în cauză întrucât şi sub incidenţa art. 83 din Legea 76/2002 nemodificată subzistă obligaţia angajatorului de a restitui sumele încasate pentru fiecare absolvent – angajat în cazul încetării raporturilor de muncă prin acordul părţilor. Textul de lege cât şi clauza prevăzută de art. 5 din convenţia încheiată privind lipsa obligaţiei de plată în cazul încetării contractului de muncă din iniţiativa angajatului, se interpretează în sensul aplicării sale doar în cazul demisiei, respectiv denunţării unilaterale a contractului, aspect corect reţinut de instanţa de fond.
