Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. t)
Argumentele legate de nerespectarea documentaţiilor de urbanism ţin de fondul cauzei, respectiv cererea de anulare a autorizaţiei, nefiind posibilă analizarea lor în cadrul cererii de suspendare a autorizaţiei de construire.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1390 din 21 mai 2009, ne publicată
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a autorizaţiei de construire ICP nr. 65 din 30 octombrie 2007, cerere formulată de către reclamanţii S.S. şi S.A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria V. şi SC I.C.I. SRL.’
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a apreciat că reclamanţii nu au dovedit existenţa vreunui caz bine justificat, iar sub aspectul pagubei iminente, argumentele acestora privind abaterile de la disciplina în construcţii, montarea unei macarale foarte mari, privarea de lumină naturală nu sunt de natură a proba prin ele însele existenţa unui prejudiciu material iminent.
împotriva încheierii instanţei de fond au formulat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs vizează motivarea superficială şi insuficientă a instanţei, în condiţiile în care reclamanţii au prezentat argumentele de fapt şi de drept ale cererii de suspendare a actului administrativ, cu probarea fiecărui aspect invocat.
Un alt motiv de recurs a vizat împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. In acest sens, recurenţii au arătat că autorizaţia de construire a fost emisă fară a respecta documentaţia de urbanism PUG V., mai exact indicatorii urbanistici generali şi, în lipsa unor documentaţii de urbanism derogatorii de la PUG, respectiv PUZ şi PUD, a studiului de însorire pentru aprobarea PUD, a acordurilor legale ale vecinilor, a avizului de mediu, a celui de prevenire şi stingere a incendiilor). S-a mai arătat că studiul de umbrire
realizat de arhitect la solicitarea recurenţilor a concluzionat în sensul că se reduce cu 50% însorirea zilnică, iar procesul-verbal de inspecţie nr. 1411 din 17 septembrie 2007 a Inspectoratului de Stat în Construcţii constată abateri de la normele legale ale construcţiei autorizate. Aspectele anterior descrise constituie, în opinia recurenţilor, cazuri justificate în înţelesul Legii nr. 554/2004, iar aprecierea instanţei de fond în sensul neprobării acestora este netemeinică.
Tot netemeinică a fost concluzia instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea condiţiei pagubei iminente, recurenţii susţinând că prin faptul autorizării construirii cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la distanţa minimă faţă de limita acestora de proprietate, în pereţii casei au apărut crăpături care indică afectarea structurii de rezistenţă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât la demisolul blocului vor funcţiona motoare, pompe şi centrale termice producătoare de vibraţii care vor accelera procesul de degradare a casei recurenţilor.
S-a mai susţinut că distanţa mică între cele două construcţii învecinate afectează intimitatea familiei recurenţilor, iar maşinile ce vor parca în faţa imobilului autorizat vor polua permanent atmosfera. Tot astfel, macaraua afectată şantierului imobilului vecin pune în pericol viaţa recurenţilor, precum şi integritatea bunurilor materiale, iar balcoanele estice ale clădirii ce se construieşte nu au structura de rezistenţă corespunzătoare, fapt ce poate conduce la accidente grave. Un alt argument al recurenţilor în susţinerea existenţei pagubei iminente l-a constituit şi faptul perturbării grave a accesului la carosabil, utilităţi, infrastructură, în condiţiile în care lăţimea carosabilului este de 7 m, iar blocul autorizat este de 5 etaje, faţă de 2 etaje, cât prevede PUG.
încheierea a mai fost criticată şi sub aspectul eronatei menţionări a căii de atac – odată cu fondul, în condiţiile în care dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 statuează asupra termenului de 5 zile de la comunicarea încheierii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, instanţa a constatat că este neîntemeiat.
Sub aspectul primului motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a constatat că afirmaţiile recurenţilor relativ la motivarea insuficientă, superficială a încheierii de respingere a cererii de suspendare a actului administrativ sunt lipsite
de orice suport probator. In acest sens, se reţine din analiza considerentelor încheierii împrejurarea că judecătorul de fond a analizat condiţiile cerute de lege pentru suspendarea efectelor actului administrativ, reţinând că, în speţă, reclamanţii nu au probat existenţa vreunui
caz justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, mai exact, împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ.
Tot astfel, sub aspectul condiţiei prevenirii pagubei iminente prevăzute de lege, judecătorul fondului a argumentat de ce a apreciat că nu este probată îndeplinirea acesteia, arătând că motivele prezentate de reclamanţi în susţinerea acesteia au vizat alte aspecte, de vreme ce nu se referă la un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Referindu-se la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., Curtea a constatat că nu se verifică în speţă. Intr-adevăr, motivul de recurs prevăzut de textul de lege anterior menţionat are în vedere ipoteza „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, iar din analiza încheierii recurate nu se verifică niciunul din aceste cazuri. Se reţine în acest sens că suspendarea efectelor unui act administrativ unilateral este condiţionată de existenţa (cumulativă) a unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum acestea sunt definite de Legea contenciosului administrativ.
Referitor la prima condiţie, respectiv aceea a existenţei unui caz bine justificat, dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 stipulează fară echivoc în sensul că acesta se referă la împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. In acest context, Curtea reţine că împrejurările invocate de către recurenţi în susţinerea cazului bine justificat nu au calitatea cerută de lege, respectiv aceea de a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului. Astfel, pe de o parte, argumentele legate de nerespectarea documentaţiilor de urbanism ţin de fondul cauzei, respectiv cererea de anulare a autorizaţiei, nefiind posibilă analizarea lor în cadrul cererii de suspendare. Simpla contestare de către reclamanţi a legalităţii emiterii actului administrativ nu poate fi considerată un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, a fost invocat procesul-verbal încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii nr. 1414 din 17 septembrie 2007, prin care s-a dispus oprirea continuării lucrărilor, însă acest proces-verbal a avut în vedere lucrările începute în baza altei autorizaţii de construire, autorizaţia de construire nr. 29 din 20 iunie 2006, iar nu aceea a cărei se solicită a fi suspendată.
Mai susţin recurenţii că lipsa anumitor avize este de natură a atrage nelegalitatea evidentă a actului, faţă de împrejurarea că imobilul ce se construieşte depăşeşte 5 etaje, însă se constată că, potrivit autorizaţiei
de construire, imobilul are 4 etaje. împrejurarea susţinută de către recurenţi relativ la faptul edificării a 5 etaje este irelevantă, cazul bine justificat urmând a fi analizat în raport de menţiunile autorizaţiei de construire, iar nu în raport de modul concret în care pârâtul a înţeles a cdifica imobilul.
Cât priveşte lipsa acordului vecinilor, se constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare nu este în măsură a face o analiză în privinţa obligativităţii obţinerii acestuia pentru emiterea legală a autorizaţiei de construire a unui imobil cu destinaţie mixtă (locuinţă şi spaţiu comercial), aplicabilitatea dispoziţiilor pct. 2.5.6 din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991 urmând a fi verificată exclusiv de judecătorul fondului.
Tot astfel, studiul de umbrire realizat de recurenţi, care stabileşte gradul de umbrire a imobilului acestora de către cel autorizat, nu constituie în sine o împrejurare de natură a concluziona în sensul existenţei unei îndoieli serioase asupra legalităţii autorizaţiei de construire. De altfel, recurenţii nici nu au fost în măsură a indica concret ce dispoziţii legale au fost încălcate prin faptul umbririi imobilului lor în proporţie de 50%.
Nici condiţia pagubei iminente nu a fost probată în speţă. Intr-adevăr, recurenţii au susţinut că din cauza umbririi excesive a proprietăţii acestora, se creează curenţi puternici care au ca efect îmbolnăvirea membrilor familiei acestora, faptul că nu au intimitate, poluarea atmosferei de către autoturismele care parchează în faţa imobilului autorizat prin actul a cărui executare se solicită a fi suspendată, inundarea proprietăţii prin deversarea apelor pluviale de la imobilul vecin, precum şi montarea macaralei etc., însă nu doar că nu au probat aceste afirmaţii, dar nici nu au justificat în mod concret în ce măsură producerea efectelor autorizaţiei de construire în continuare este de natură a le prilejui o pagubă iminentă.
Cu alte cuvinte, recurenţii au apreciat ce pagubă materială viitoare şi previzibilă ar putea fi produsă acestora prin faptul continuării edificării construcţiei (autorizată pentru 4 etaje şi mansardă) carc, potrivit chiar memoriului de umbrire întocmit la cererca reclamanţilor, la data de 5 octombrie 2008, execuţia blocului era deja efectuată până la etajul 4 şi încă aproximativ 3,5 m. Aspectele învederate de către reclamanţi nu se referă la o pagubă viitoare, ci la una produsă deja prin
faptul construirii celor 4 etaje conform autorizaţiei şi, evident, nu se poate reţine întrunirea în speţă a condiţiilor legale pentru suspendarea executării unui act administrativ.
Concluzionând, Curtea a reţinut că instanţa de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză şi cu temei a apreciat că nu se impune suspendarea executării actului administrativ, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile legale incidente în speţă, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în mod corect au susţinut recurenţii menţionarea eronată de către instanţa de fond a căii de atac a încheierii prin care s-a pronunţat asupra suspendării – art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilind fară echivoc faptul atacării hotărârii cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, însă acest fapt nu este de natură a determina o altă soluţie asupra recursului, de vreme ce acest aspect nu constituie vreunul din motivele de recurs prevăzute la punctele 1-10 ale art. 304
C. proc. civ. şi nici de temeinicie ce ar putea fi cercetat conform art. 3041 C. proc. civ.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
