ANULARE CONTRACT DE ASIGURARE
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.3122/ 27.07.2005 reclamanta I.D.E a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa jud.de Pensii Brăila , anularea contractului de nr.91405/ 26.07.2002 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 26.670.000 lei actualizată cu titlu de contribuţie şi a sumei de 423.333 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr.846/5.12.2005 Tribunalul Brăila a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri , a declarat recurs reclamanta I.D.E arătând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, contractul de asigurare socială nr.91405 încheiat la data de 26.07.2002 cu Casa jud.de Pensii Brăila a avut ca obiect asigurarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr. 92/R/6.02.2006, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.98 al.2 şi 3 din Legea 19/2000, beneficiază de indemnizaţia de asigurări sociale asiguraţii care în ultimele 12 luni sau după caz, în ultimele 24 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, respectiv 12 luni, realizat în condiţiile art.37 sau în una sau mai multe dintre situaţiile prev.la art.38 din lege.
In vederea acordării concediului indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani respectiv 3 ani, condiţia de realizare a stagiului de cotizare prevăzut de lege trebuia îndeplinită la data naşterii copilului.
Raportând dispoziţiile legale menţionate la cauza dedusă judecăţii , instanţa reţine că data naşterii copilului este 3.06.2002 aşa cum rezultă din certificatul de naştere seria NZ nr.907415 iar data încheierii contractului este 26.07.2002 şi prin urmare recurenta nu are un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni anterior naşterii copilului pentru a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Nu se poate reţine critica recurentei căruia datorită lipsei unor prevederi legale explicite, la încheierea contractului a fost în eroare cu privire la noţiunea de dată a producerii riscului , ceea ce atrage nulitatea relativă a contractului pentru următoarele considerente:
Pentru ca eroarea viciată să fie viciu de consimţământ, este necesar ca elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost determinat pentru încheierea contractului iar cocontractantul să fi ştiut sau să fi trebuit să ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este hotărâtor pentru încheierea contractului ( art.953 C.civ.).
Din cuprinsul contractului de asigurare nr. 91405/26.07.2002 rezultă că obiectul acestuia a fost stabilit generic ca fiind asigurarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi nu cel invocat de reclamantă.
Recurenta nu a făcut dovada că la data încheierii contractului pârâta ar fi solicitat acte pentru a se vedea dacă este însărcinată sau a născut.
Mai mult, reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată, că în luna decembrie 2002 a completat dosarul necesar obţinerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu actele prevăzute de Ordinul 340/2001.
Concluzionând instanţa reţine că recurenta nu a făcut dovada faptului că a încheiat contractul de asigurare în scopul completării indemnizaţiei legale pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, având o falsă reprezentare a noţiunii de risc asigurat şi nici a faptului că la data încheierii contractului intimata ar fi cunoscut că reclamanta încheie asigurarea cu intenţia de a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului.
De asemenea în mod corect a reţinut instanţa de fond că, interpretând în ansamblu disp.art.46 al cap.D din Ordinul 340/2001 al MMSS rezultă clar că data producerii riscului în cazul acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului este data naşterii acestuia , celălalt moment prevăzut la lit.c din art.46- data solicitării dreptului, referindu-se la momentul în raport de care se stabileşte baza de calcul a indemnizaţiei iar nu la cel în care se produce riscul.
