Potrivit art. 365 alin. 1 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Cum, în speţă, în raport de valoarea despăgubirilor această instanţă este curtea de apel, competenţa soluţionării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale revine Curţii Supreme de Justiţie.
(Decizia nr. 772 din 22 mai 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 725/2002 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, “A.N.D.” R.A. a solicitat anularea Sentinţei arbitrale nr. 42 din 4.02.2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Internaţional Bucureşti.
în motivarea cererii s-a arătat că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, Curtea de Arbitraj Internaţional Bucureşti procedând la soluţionarea cauzei fără să existe convenţie arbitrală. S-a mai arătat că dispozitivul hotărârii arbitrale conţine dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire şi că hotărârea încalcă dispoziţii imperative ale legii.
La termenul din 22.05.2002, intimatele S.C. “C.” S.A. şi S.C. “E.” S.A. au invocat excepţia necompetenţei materiale.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de intimate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 365 alin. 1 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Litigiul dedus judecăţii a purtat asupra despăgubirilor în sumă de 25.630.926.724 lei.
în consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia curtea de apel judecă în primă instanţă cereri în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei, Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.
