Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin acţiunea formulată şi ulterior completată reclamanţii C. A. L. şi D. au solicitat, împotriva pârâţilor Statul Român prin Primăria Municipiului Sibiu prin Primar, S. G. , S. E., Municipiul Sibiu prin Primar , SC U. SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
– ieşirea reclamanţilor şi a pârâţilor S. G. şi S. E. din indiviziune cu statul roman asupra imobilului situat in Sibiu, jud. Sibiu, înscris in CF nr. I. Sibiu, prin atribuirea către reclamanţii C. A. L. şi C. D. si pârâţii S. G. şi S. E. a întregului imobil mai sus menţionat in cote egale, cu plata unei sulte cuvenite statului în valoare de 3890 lei fiecare, in total 7780 lei, potrivit expertizei întocmite de expert;
– radierea construcţiei apartamentului 3 din cartea funciară I. Sibiu;
– alipirea celor trei topuri înscrise din cf. Nr. I. Sibiu foaie colectiva, respectiv
1, 2, 3 prin reţinerea unui singur top. nr. X, şi
revenirea, de moment, la situaţia iniţială de sub A-1 nr. top X;
– ieşirea din indiviziune a imobilul cu nr. top. X după cum urmează:
-nr. top. 1 loc de casă cu casă de 138 mp;
-nr. top. 1 loc de casă cu casă de 138 mp;
-nr. top. 2 teren de 192 mp S.G. şi E.;
-nr. top. 3 teren de 155 mp proprietari C. A. L. şi D.;
-nr. top. 4 cale de acces de 66 mp proprietari S. G. în cotă de
56,5% şi E. şi C. A. L. şi D. în cotă de 43,5%;
– întabularea în Cf. nr. CF I. Sibiu foaia colectivă:
-nr. top. 2 teren de 192 mp proprietari S. G. şi E.;
-nr. top. 4 cale de acces de 66 mp proprietari S. G. în cotă de 56,5% şi şi E. şi C. A. L. şi D. în cotă de 43,5% ;
– Notarea în Cf. nr. CF I. Sibiu foaia colectivă a părţilor comune indivize: terenul clădit şi neclădit de 138 mp, conform cotelor specificate, racordurile la apă, canal, energie, gaz până la intrarea în apartament, zidurile despărţitoare dintre apartamente şi notarea dreptului de servitute de trecere cu piciorul şi autoturismul pe imobilul cu nr. ca fond servant, în favoarea imobilelor cu nr top – nr. top. 1, nr. top. 2 şi nr. top. 3 ca fonduri dominante ;
– întabularea în cf. II. Sibiu proprietari S.G. şi E. :
-nr. top. .1/ A. – apartament 1 compus din cameră (19,63 mp), bucătărie (7,80 mp), cămară (2,40mp), pivniţă( 8,65 mp) conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1426/968/1977 şi adaos compus din bucătărie şi scările din beton (40 mp) cu cota de 56,5 %
-nr. top. 2 teren construcţii de 192 mp proprietari S. G. şi E.
-nr. top. 4 cale de acces de 66 mp proprietari S. G. în cotă de 56,5% şi E. şi C. A. L. şi D. în cotă de 43,5%
– Notarea în cf. II. Sibiu a părţilor comune indivize: terenul clădit şi neclădit de 138 mp, conform cotelor specificate, racordurile la apă, canal, energie, gaz până la intrarea în apartament, zidurile despărţitoare dintre apartamente şi notarea dreptului de servitute de trecere cu piciorul şi autoturismul pe imobilul cu nr. ca fond servant, în favoarea imobilelor cu nr. top – nr. top. 1, nr. top. 2 şi nr. top. 3 ca fonduri dominante;
– întabularea în cf III. Sibiu proprietari C. A. L. şi D.;
-nr. top 1/B. apartament 2 compusă din cameră ( 16,31 mp), bucătărie (7,62 mp), conform contractului de vânzare-cumpărare nr 325/168/1974 – corp A şi adaos compus din spălătorie, hol şi pivniţă, cu cota de 43,5 % şi încă o suprafaţă de teren aferentă de 23 mp;
-nr. top. 3 teren construcţii de 155 mp proprietari C. A. L. şi D.;
-nr. top. 4 cale de acces de 66 mp proprietari S. G. în cotă de 56,5% şi E. şi C. A. L. şi D. în cotă de 43,5%;
– Notarea în cf III. Sibiu a părţilor comune indivize: terenul clădit şi neclădit de 138 mp, conform cotelor specificate, racordurile la apă, canal, energie, gaz până la intrarea în apartament, zidurile despărţitoare dintre apartamente şi notare a dreptului de servitute de trecere cu piciorul şi autoturismul pe imobilul cu nr. ca fond servant, în favoarea imobilelor cu nr. top. 1 , nr. top. 2 şi nr. top. 3 ca fonduri dominante , cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive se învederează că reclamanţii sunt proprietarii unui apartament din imobilul situat în Sibiu. Terenul şi pivniţa se află în indiviziune forţată , motiv pentru care colocatarii trebuie să solicite acordul autentificat al vecinilor în cazul în care doresc să construiască . Acest apartament vecin cu apartamentul proprietatea reclamanţilor a avut o suprafaţă mult mai mică decât este în prezent şi acest lucru se datorează faptului că vecinul a ocupat în mod abuziv , în urmă cu aproximativ un an terenul proprietatea comună , pe care a construit un adaos la clădirea existentă , fără să le ceară acordul , aşa cum prevede legea . Ocuparea s-a făcut prin extinderea construcţiei vechi prin intrare în curte pe terenul coproprietatea lor înspre grădină . Datorită lucrărilor efectuate de aceasta în prezent le – a blocat intrarea în pivniţa proprietatea lor , iar acest corp de clădire nu are streaşină , astfel toată apa rezultată prin căderea ploilor se scurge pe corpul de clădire proprietatea lor . În prezent lucrarea este finalizată , iar titularul construcţiei nu a beneficiat de acordul reclamanţilor pentru ocuparea unei suprafeţe mai mari de teren din curtea interioară a imobilului , iar datorită acestor lucrări accesul său în pivniţă este blocat . Datorită acestei împrejurări toţi colocatarii deţin , pe lângă o proprietate exclusivă asupra apartamentelor din imobil şi părţi comune din acesta , respectiv curtea , grădina , poarta de acces , pivniţa etc.
Dovada acţiunii s-a realizat prin : extrase cf , contracte de vânzare – cumpărare , ordinul prefectului nr. 615/ 2004 , încheiere cf 4025 /1974 , contract de închiriere , acte adiţionale , încheiere cf nr. 409/ 1980 , expertiză topo , expertiză în construcţii .
Municipiul Sibiu prin Primar, prin întâmpinare şi ulterior prin note de şedinţă, după ce iniţial achiesase în principiu la acţiune , ulterior a pus concluzii de respingere a prezentei întrucât construcţia nu poate fi dezmembrată după cum reiese din expertiza în construcţii , în orice variantă propusă de expert o parte a terenului rămâne în indiviziune , în ceea ce priveşte atribuirea unui nr. top. nou imobilului în cotă de 7 % aparţinând statului român şi ulterior înstrăinarea acestuia reclamanţilor şi pârâţilor S. nu pot fi de acord , întrucât acest lucru presupune o vânzare directă , lucru interzis de legislaţia în vigoare pentru imobilele proprietatea unităţilor administrativ – teritoriale . În conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. 2 al Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală , vânzarea bunurilor aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale se poate face doar prin licitaţie publică . Întemeiată pe dispoziţiile art. 146 din CPC , Legea nr. 215/2001.
Pârâţii S. G. şi S. E., prin întâmpinare, au arătat că sunt de acord în principiu cu acţiunea reclamanţilor . Urmează ca în cadrul noii redistribuiri a terenului pentru care se va dispune ieşirea din indiviziune să se ţină seama chiar de actul depus de reclamanţi şi anume ordinul prefectului nr. 615/ 28 VI 2004 prin care li se atribuie suprafaţa de 40 % din terenul de 551 mp teren din litigiu . În dovedirea punctului lor de vedere s – au administrat expertize topo şi construcţii .
SC U. SA nu şi-a manifestat poziţia procesuală .
Primăria Municipiului Sibiu în calitate de reprezentant al Statului Român, a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasive, având în vedere dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 , lipsa personalităţii juridice , imposibilitatea ei de a sta în nume propriu în instanţă . Calitatea procesuală pasivă în litigiul de faţă o are autoritatea publică locală care deţine un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu , în speţă , Municipiul Sibiu . Se prevalează în drept de dispoziţiile art. 115 – 118 , 242 alin. 2 din , Legea nr. 215/2001 .
Reclamanţii şi pârâţii S. au pus concluzii de admitere a excepţiei, sens în care instanţa a admis – o , având în vedere că ulterior introducerii acţiunii printr-o cerere precizatoare s-a chemat în proces Municipiul Sibiu prin Primar.
Pronunţând soluţia de respingere a acţiunii in stanţa de fond a motivat că cerinţa calităţii procesuale reiese din scopul procesului civil, de dezlegare a conflictelor ivite în viaţa socială şi din necesitatea unei optime administrări a justiţiei. Doctrina pe bună dreptate în acest sens consideră că legitimarea procesuală nu se raportează , cu necesitate , la raportul juridic dedus în judecată , ci la dreptul de a reclama în justiţie şi la obligaţia de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
Aşadar existenţa dreptului subiectiv este doar una dintre condiţiile pentru admisibilitatea în fond a acţiunii . Legitimitatea procesuală activă şi pasivă se determină după împrejurările de fapt şi de drept expuse de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată , când acesta este – sau pretinde a fi – titularul unui drept subiectiv ( Ioan Leş , Studii de drept judiciar privat , Bucureşti , Editura CH Beck , 2008 , pag . 10 şi urm. ) .
Pe de altă parte sarcina justificării calităţii procesuale aparţine reclamantului care , în cadrul cererii sale de chemare în judecată va trebui să expună împrejurările de fapt şi de drept din care rezultă îndreptăţirea sa de a acţiona în judecată pe pârât ( idem , pag . 10 ) .
În speţă legătura indisolubilă între „ parte „ şi „legitimarea procesuală „ în ceea ce ţine de subiectul pasiv lipseşte . Elocvent este textul art. 77 din Legea nr. 215/2001 evocat de Municipiul Sibiu („ primarul , viceprimarul , secretarul unităţii administrativ – teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă , denumită primăria comunei , oraşului sau municipiului , care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului , soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale „), ce exclud legitimarea procesuală ordinară sau extraordinară primăriilor . Evident este o practică nouă , diferită de cea a legislaţiei anterioare administrative anului 2001, când frecvent acţiunile aveau ca participant activ sau pasiv primăriile .
Asupra fondului reţinem următoarele în urma analizării actelor , lucrărilor dosarului :
Fiecare parte se află în cărţi funciare individuale. Sunt în discuţie trei cărţi funciare individuale referitoare la imobilul din Municipiul Sibiu. Din înscrisurile dosarului cu claritate reiese că la această adresă se află trei apartamente , după cum urmează :
-apartament 1 – CF nr. I. Sibiu nr. top 1 – corp b. – magazie de 16 mp şi pivniţa de 4,0 mp în subsol corp a.; cota de 7% din terenul de 551 mp proprietar Statul Român – naţionalizare încheierea CF nr 257/1965.
-apartament 2 – CF nr. III. Sibiu nr. top .2 – locuinţa corp a şi cota de 40% din terenul de 551 mp proprietar C. A. şi C. D.- cumpărare
-apartament 3 – CF nr. II. Sibiu nr. top 3 – locuinţa corp a şi cota de 40% din terenul de 551 mp proprietar S. G. şi S. E. – cumpărare
Expertiza topo în ceea ce ţine de sistarea stării de indiviziune relevă că este necesară radierea construcţiei apartamentului proprietatea statului român, denumit de expert P. şi nr. 3, în condiţiile în care în prealabil statul, Municipiul Sibiu ar fi de acord cu vânzarea apartamentului .
Municipiul Sibiu se opune înstrăinării, radierii bunului său din cartea funciară, per a contrario se încalcă dispoziţiile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 (vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii).
Pe de altă parte fără acordul acestuia părţile S. G., S. E., C. A. L., C. D. încheie o tranzacţie depusă la instanţă la 17 XI 2009 în care hotărăsc radierea construcţiei apartamentului statului după ce acesta li s-ar atribui lor în cote egale iar ele ar plăti anticipat sulta avândului cauză lipsă de la tranzacţie. În lipsa acordului proprietarului apartamentului, deci a Municipiului Sibiu, tranzacţia apare ca irelevantă, mai cu seamă că la final sunt disensiuni în ceea ce ţine de contributivitatea părţilor persoane fizice la plata sultei .
Observăm că lipsesc cerinţele sistării indiviziunii în speţă, întrucât lipseşte acordul Municipiului Sibiu, iar pe de altă parte, însăşi persoanele fizice au dileme asupra cotei de plată a sultei către Municipiul Sibiu. Apoi se urmăreşte radierea construcţiei statului, singura posibilitate era aceea a unificării foilor individuale, dar în ceea ce priveşte terenul nu şi construcţiile , dat fiind că în fiecare cf există procente ideale ale suprafeţei de teren înscrise în cf originară I. Sibiu nr. top. 2 .
Cu alte cuvinte a evoca admisibilitatea acţiunii în temeiul legislaţiei procesuale sau materiale civile uzuale ( art. 728 Cod Civil, art. 6731 şi urm. din Codul de procedură civilă ) , având de efect încetarea coproprietăţii temporare este abuzivă , câtă vreme se urmăreşte cu încălcarea legislaţiei administrative radierea construcţiei statului, câtă vreme o stare de indiviziune asupra topurilor construcţii lipseşte în speţă: statul prin naţionalizare are în cf I. Sibiu top 1 corp b. magazie de 16 mp şi pivniţa de 4 mp în subsol corp a. ; reclamanţii au apartamentul locuinţa corp a. în nr. top. 2 cf III. Sibiu ; pârâţii S. au locuinţa corp a apartament în nr. top. 3 cf II. Sibiu .
Radierea construcţiei şi înstrăinarea nu se poate realiza prin frauda la lege , cu încălcarea regimului juridic al construcţiilor evidenţiat prin Legea nr. 215/2001 , Legea nr. 50/1991 privind construcţiile. Apoi trebuie afirmat că iarăşi lipseşte încetarea coproprietăţii dacă apartamentul statului se atribuie în cote egale particularilor, căci nu este permis ca prin încetarea unei coproprietăţi să se nască o altă coproprietate, ci doar o proprietate individuală cu drepturi exclusive , deci prin varianta atribuirii în natură în exclusivitate .
Conduita particularilor a generat refuzul statului la încetarea coproprietăţii: refuzul lor de scoatere la licitaţie publică a imobilului (magazie etc); radierea magaziei – ceea ce nu este permis , mai cu seamă că până la rămânerea irevocabilă a prezentei particularii nu dispun de drepturi exclusive sau de coproprietate asupra bunurilor statului .
Drept consecinţă pentru încălcarea regulilor specifice partajului se va respinge acţiunea de sistare de indiviziune formulată şi completată de reclamanţii C. A. L. şi D. în contradictoriu cu pârâţii S. G., S. E., domiciliaţi în Municipiul Sibiu, Municipiul Sibiu prin Primar, SC U. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
În motivarea apelului s-a arătat că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceasta a fost în mod eronat admisă, ci consecinţa respingerii acţiunii, în condiţiile în care s-a depus o precizare de acţiune prin care s-a acoperit această excepţie şi câtă vreme ea nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.
Un al doilea motiv de apel invocat este acela că sentinţa pronunţată încalcă prevederile art. 137 Cod pr. civilă, întrucât dacă se aprecia că o parte nu are calitate procesuală pasivă, acest aspect trebuia invocat de instanţă din oficiu, dintru început, pentru a nu se mai facă cheltuieli suplimentare inutile.
În al treilea rând, în mod eronat instanţa s-a mai pronunţat asupra fondului, dacă a respins acţiunea pe excepţie.
În al patrulea rând, în mod eronat s-a apreciat de către instanţă că lipsesc cerinţele pentru sistarea stării de indiviziune, prin întâmpinare municipiul Sibiu arătând că nu se opune admiterii acţiunii, atâta vreme cât sunt incidente dispoziţiile art. 728 Cod civil. În speţă este vorba de o sistare de indiviziune cu plata de sulte şi nu de o „înstrăinare în frauda legii” aşa cum o apreciază instanţa de fond.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 282 şi urm. Cod pr. civilă.
Intimaţii S. G. şi S. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că prima instanţă nu a fost consecventă în soluţia dată şi a motivat sentinţa în afara legii. În plus, motivarea cu privire la înscrierea în cartea funciară nu este coerentă şi logică.
Apelul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, instanţele au obligaţia de a menţiona în considerentele hotărârilor motivele de fapt şi de drept care au stat la baza convingerii lor în luarea deciziilor.
Art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, care va statua asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Prin sentinţa pronunţată, judecătoria a încălcat aceste dispoziţii prin aceea că a procedat la darea unei hotărâri a cărei motivare nu poate susţine cu claritate decizia luată. Se observă astfel faptul că, în ceea ce priveşte motivarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond, în loc să argumenteze clar admiterea excepţiei, redă prea amplu texte de doctrină şi jurisprudenţă, despre ideea generală de calitate procesuală fără a pune accent pe situaţia concretă dedusă judecăţii. Este, fără îndoială, lăudabil ca instanţa să cunoască teoriile, doctrina şi jurisprudenţa relevante, însă motivarea reală a hotărârii presupune argumentarea, cu claritate, a motivelor pentru care s-a luat hotărârea. Cu alte cuvinte, dispozitivul sentinţei trebuie să decurgă în mod logic şi firesc din considerentele ei, ceea ce nu s-a reuşit în speţă, aspect ce face hotărârea casabilă pentru insuficientă motivare.
Aceleaşi caracteristici de nemotivare se regăsesc şi atunci când instanţa de fond argumentează respingerea în fond a acţiunii, neînţelegându-se pentru ce este un argument de respingere a unei sistări de indiviziune faptul că „persoanele fizice au dileme asupra cotei de plată a sultei către municipiul Sibiu”, de vreme ce sulta este ceva ce se stabileşte de către instanţă sau cum este posibil, în contextul existenţei art. 728 Cod civil, ca să se susţină că „lipsesc cerinţele sistării de indiviziune în speţă, întrucât lipseşte acordul municipiului Sibiu”.
În concluzie, motivarea instanţei de fond este lipsită de claritate, ceea ce încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi atrage incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. 5 Cod pr. civilă, anume desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va verifica şi celelalte motive invocate în apel şi în întâmpinare.
