Legea nr. 10/1995, art. 1 alin. (1), art. 30 alin. (1)
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/1995, calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor iar potrivit art. 30 alin. (1) din aceeaşi lege: „Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, alături de alte organisme, răspunde de exercitarea controlului statutului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale, în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în constructii”.
C.A. Bucureşti, s. a Vlll-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1764 din 2 septembrie 2010, nepublicată
Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a autorizaţiei de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009, emisă de Primarul Sectorului 1 Bucurcşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii B.A.E, B.A.O., M.L. şi F.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local
Sector 1 Bucureşti, Primarul Sectorului 1 Bucureşti, F.A. şi M.D.A., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
1) anularea H.C.L. al Sectorului 1 Bucureşti nr. 531 din 23 decembrie 2008, prin care a fost aprobat PUD pentru construcţia autorizată prin autorizaţia de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009, emisă de Primarul Sectorului 1 Bucureşti, în legătură cu imobilul situat în Bucureşti, str. A.; 2) anularea PUD aprobat prin H.C.L. al Sectorului 1 Bucureşti nr. 531 din 23 decembrie 2008; 3) anularea autorizaţiei de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009, emisă de Primarul Sectorului 1; 4) în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, să se constate nelegalitatea certificatului de urbanism nr. 3046/309C din 4 septembrie 2008 emis de Primarul Sectorului 1 şi a expertizei tehnice în baza cărora, ca acte premergătoare, s-a eliberat autorizaţia de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009; 5) suspendarea autorizaţiei de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009 şi menţinerea opririi executării lucrărilor, până Ia soluţionarea pe fond a cauzei.
In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilelor învecinate cu imobilul a cărui edificare a fost încuviinţată prin autorizaţia de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009 emisă de Primarul Sectorului 1, imobilele acestora având un regim de înălţime maxim de S+P+E+pod (proprietatea F.), iar imobilul autorizat un regim de înălţime de P+4E+Pod înalt.
Reclamanţii au criticat legalitatea emiterii actelor administrative contestate, arătând următoarele:
Prin certificatul de urbanism nr. 3046/309/C din 4 septembrie 2008 emis de Primăria Sectorului 1 s-a impus, ilegal, pentru obţinerea autorizaţiei de construire, realizarea unui PUD, deşi, faţă de caracteristicile parcelei, de regimul de înălţime, alinierile şi retragerile impuse prin PUG al Municipiului Bucureşti şi Regulamentul Local de Urbanism, aprobate prin H.C.G.M.B. nr. 269 din 21 decembrie 2000, se impunea, ca obligativitate, conform prevederilor legale, premergător autorizării, realizarea şi aprobarea unui PUZ derogatoriu, ce trebuia elaborat şi avizat la Primăria Municipiului Bucureşti şi apoi aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi nicidecum realizarea unui PUD, elaborat şi avizat la Primăria Sectorului 1 şi aprobat de Consiliul local Sector 1.
Prin adresa nr. 2283 din 10 iunie 2008. Inspectoratul de Stat în Construcţii a comunicat următoarele: „Urmare a controlului efectuat cu privire la respectarea prevederilor legale la emiterea autorizaţiei de
construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009, a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 5 din 2 iunie 2009, în care la constatări se concluzionează: «Autorizaţia de construire nr. 29/3C/414789 din data de 20 ianuarie 2009 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate conform legii, respectiv a Regulamentului de urbanism PUG şi a documentaţiei de urbanism PUD Str. A (…), aprobat în temeiul H.C.L. al Sectorului 1 nr. 531 din 23 decembrie 2008»”. Prin acelaşi act de control s-a dispus: „Se va reanaliza documentaţia ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009 pentru încadrarea în prevederile legale sau, după caz, în vederea revocării/atacării în instanţa de contencios”.
S-a mai arătat că, certificatul de urbanism nr. 3046/309/C din 4 septembrie 2008 nu cuprinde elementele obligatorii impuse de Legea nr. 422/2001 referitoare la regimul tehnic şi juridic al amplasamentului; impune premergător autorizării, o documentaţie PUD în loc de PUZ derogatoriu, aşa cum prevede Legea nr. 350/2001 şi PUG al Municipiului Bucureşti aprobat, însoţit de Regulamentul Local de Urbanism. Autorizaţia a fost emisă cu încălcarea indicatorilor urbanistici aprobaţi, iar expertiza tehnică realizată pe aspecte false pune în pericol proprietăţile reclamanţilor, astfel că şi construcţia se execută în baza unei expertize tehnice false şi a unui proiect care încalcă grav prevederile obligatorii impuse de Codul de proiectare antiseismică a construcţiilor indicativ PI00-2006. De asemenea, lipseşte acordului notarial al vecinilor perimetrali.
Având în vedere nerespectarea prevederilor legale privind documentaţiile de urbanism, nerespectare care determină un real pericol pentru toate proprietăţile noastre şi care a fost prezentat în cuprinsul acţiunii, în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, s-a solicitat suspendarea autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009 şi oprirea executării lucrărilor până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Tribunalul, examinând cererea reclamanţilor, a reţinut că aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege, aşa cum rezultă din probele administrate, pentru admiterea cererii de suspendare a autorizaţiei de construire până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Astfel, reclamanţii au formulat plângere prealabilă împotriva autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009 emisă de Primarul Sectorului 1 Bucureşti, plângere înregistrată la data de 20 martie 2009 sub nr. 9635, căreia pârâtul Primarul Sectorului 1 Bucu
reşti i-a răspuns prin adresa nr. M928 din 15 aprilie 2009. Cazul justificat, care presupune că este probată de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului şi care face ca motivele suspendării să apară ca temeinice, este, de asemenea, dovedit de către reclamanţi.
Legalitatea autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009, emisă de Primarul Sectorului 1 Bucureşti, este pusă în discuţie în raport de prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi ale Legii nr. 50/1991, în legătură cu respectarea indicatorilor urbanistici prevăzuţi în documentaţia de urbanism întocmită conform Legii nr. 350/2001.
Instanţa a arătat că, la acest moment, nu verifică încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi ale Legii nr. 50/1991, această operaţiune urmând a face obiectul cercetării judecătoreşti în acţiunea de fond, ci constată că există o aparentă nerespectare a unor prevederi legale la emiterea actului administrativ, ceea ce constituie un caz justificat, adică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, care este emis în baza legii şi în vederea executării acesteia.
Din acest punct de vedere, analiza întrunirii condiţiilor de legalitate în care a fost emisă autorizaţia de construire şi respectarea documentaţiilor de urbanism, a planurilor urbanistice pe baza cărora a fost emisă autorizaţia şi, mai mult, a concordanţei acestor planuri – PUD -cu prevederile legale aplicabile Ia momentul emiterii lor va face obiectul analizei de legalitate a actelor administrative contestate, pe fondul cauzei.
Tribunalul a reţinut că un dubiu foarte puternic referitor la legalitatea emiterii autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009 este ridicat de constatările procesului-verbal de inspecţie nr. 1700 din 31 martie 2009, întocmit de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, în care se face referire la o deficienţă gravă de proiectare existentă în documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei, conform art. 7 din Legea nr. 50/1991, a Anexei I din acest act şi a Ordinului M.T.C.T. nr. 1430/2005, în vigoare la momentul emiterii autorizaţiei (abrogat, în prezent, prin Ordinul nr. 839 din 23 noiembrie 2009 al ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei). Se menţionează în acest act faptul că „situaţia avută în vedere în proiectul de autorizare şi în expertiza tehnică nu corespunde situaţiei reale, astfel cum rezultă din planşa proiectului de rezistenţă, R 08, privind situaţia alipirii de clădirile învecinate”.
De asemenea, în adresa nr. 2283 din 10 iunie 2009 a I.S.C., adresată reclamanţilor, s-a menţionat că: „Urmare a controlului efectuat cu privire la respectarea prevederilor legale la emiterea autorizaţiei de construire nr. 29/3C/414789 din 20 ianuarie 2009, a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 5 din 2 iunie 2009, în care la constatări se concluzionează: «Autorizaţia de construire nr. 29/3C/414789 din data de 20 ianuarie 2009 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate conform legii, respectiv nerespectarea Regulamentului de urbanism PUG şi a documentaţiei de urbanism PUD Str. A (…), aprobat cu H.C.L. al Sectorului 1 nr. 531 din 23 decembrie 2008»”.
Aceste constatări ridică un dubiu asupra legalităţii emiterii autorizaţiei, în condiţiile în care expertiza tehnică întocmită de ing. C.D. este parte din documentaţia ce constituie PAC (Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii) menţionat în Anexa 1 a Legii nr. 50/1991 – Conţinutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii – ca fiind una dintre componentele pieselor scrise ale dosarului în baza căruia se emite o autorizaţie de construire, astfel că, în opinia prezentei instanţe, este probată condiţia cazului justificat, cerută pentru dispunerea suspendării.
Tribunalul a reţinut că şi cea de-a doua condiţie, referitoare la dovedirea unei pagube iminente, care ar fi cauzată de eventuala a actului administrativ, este îndeplinită.
Definiţia legală a sintagmei de „pagubă iminentă” este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Instanţa a apreciat că se poate vorbi despre un prejudiciu material viitor, previzibil, cauzat prin autorizaţia de construire, în legătură tot cu aspectele constatate prin procesul-verbal de inspecţie nr. 1700 din 31 martie 2009 întocmit de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, referitoare la deficienţa de proiectare existentă la emiterea autorizaţiei, nefiind luate în considerare subsolurile clădirilor învecinate.
Prejudiciul previzibil există în legătură cu siguranţa constructivă a imobilelor învecinate, respectiv cele ale reclamanţilor, în condiţiile în care s-a executat o bază a fundaţiei peste nivelul fundaţiilor vecine, ceea ce poate cauza suprasolicitări mari în pereţii de subsol ai construcţiilor vecine, cu atât mai mult cu cât este vorba de construcţii alipite pe calcan.
Lipsa unei proiectări corespunzătoare situaţiei existente pe teren, proiectarea construcţiei fară luarea în considerare în proiect a datelor constructive ale clădirilor învecinate pot avea consecinţe majore, fie doar de natură constructivă, fie chiar asupra siguranţei locuitorilor imobilelor învecinate.
Alături de această deficienţă, un prejudiciu previzibil este şi cel rezultând din edificarea unui imobil cu un regim de înălţime de P+4E+Pod înalt, alături de imobilele reclamanţilor ce au un regim de înălţime maxim de S+P+E+pod (proprietatea F.), respectiv lipsa înso-ririi pentru imobilul din A.D., nr. 39, care are o curte de lumină de 19 dm pe 15 dm orientată spre Nord, spre construcţia autorizată, de peste 20 m, astfel că, în cazul edificării, un disconfort al vieţii private al reclamanţilor apare ca fiind cert.
In consecinţă, instanţa, constatând ca fiind întrunite toate condiţiile solicitate de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente şi fiind vorba de un caz bine justificat, a admis cererea de suspendare a executării H.C.G.M.B. nr. 67 din 27 februarie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs pârâţii F.A., M.D.M. şi Consiliul local Sector 1 şi Primarul Sectorului 1 Bucureşti, care au criticat soluţia Tribunalului pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea încheierii de şedinţă din data de 29 ianuarie 2009, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
In argumentarea recursurilor s-a susţinut în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a admis cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009, întrucât în niciun document întocmit de Inspecţia de Stat în Construcţii nu se afirmă faptul că documentaţia tehnică şi expertiza tehnică, documente ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, în litigiu, sunt realizate pe aspecte false, care pun în pericol proprietăţile reclamanţilor, că aspectele avute în vedere de judecătorul fondului ar putea viza modalitatea în care s-au efectuat lucrările iar nu legalitatea autorizaţiei, că hotărârea a fost motivată recurgându-se la un citat din procesul-verbal de inspecţie nr. 1700 din 31 martie 2009 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcţii, în loc să se fi ţinut seama de punctul de vedere al proiectantului iniţial şi al expertului-inginer C.D. – expert tehnic şi inginer B.V.M. – proiectantul structurii de rezistenţă. Totodată, s-a
mai arătat că paguba iminentă se poate produce la construcţia recurenţi lor-pârâţi pentru construcţia rămasă în faza de execuţie, supusă degradărilor din precipitaţii şi din întârzierea punerii în funcţiune a investiţiei, iar nu la intimaţii-reclamanţi.
Autoritatea publică recurentă a susţinut, în esenţă, că împrejurările reţinute prin procesul-verbal nr. 1700 din 31 martie 2009 şi respectiv procesul-verbal nr. 5 din 2 iunie 2009 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcţii nu presupun emiterea în condiţii de nelegalitate a autorizaţiei de construire şi deci nu pot face proba temeinică a suspendării acesteia, iar condiţia pagubei iminente este, de asemenea, neîndeplinită.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi prevederile legale, Curtea constată că prima instanţă a fâcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, situaţie în care recursurile formulate vor fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pen-
tru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune sepa-
rată, până la soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 14, „(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fară nicio formalitate”. Totodată, potrivit art. 2 lit. t) din aceeaşi lege, se arată că sunt „cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar la lit. ş) este definită paguba iminentă: „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
In fine, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor, iar potrivit art. 30 alin. (1) din aceeaşi lege: „Inspecţia de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, alături de alte organisme, răspunde de exercitarea controlului statutului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale, în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii”.
Or, în cauza de faţă, prin procesul-verbal de control nr. 1700 din 31 martie 2009, Inspectoratul de Stat în Construcţii a reţinut că, având în vedere modificările de soluţii tehnice menţionate în cuprinsul pro-cesului-verbal, faţă de soluţiile tehnice precizate în documentaţia tehnică în baza căreia a fost emis acordul I.T.C.B.I. şi ulterior, autorizaţia de construire nr. 29/3/C/41479 din 20 ianuarie 2009, s-a dispus ca măsură „oprirea execuţiei lucrărilor de construcţii la imobilul situat în b-dul A. (….), Sector 1” până la prezentarea expertizei tehnice menţionată în P.V.C. nr. 1632 din 27 martie 2009 şi a documentaţiei tehnice – proiectul de structură de rezistenţă complet.
Mai mult decât atât, după prezentarea documentaţiilor de urbanism, se încheie un alt proces-verbal de control nr. 5 din 2 iunie 2009, în care se arată că „autorizaţia de construire nr. 29/3/C/414789 din 20 ianuarie 2009 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate conform legii, respectiv nerespectarea Regulamentului de urbanism – PUG şi a documentaţiei de urbanism -PUD din strada A. (…), aprobat prin H.C.L. al Sectorului 1 nr. 531 din 23 decembrie 2008”, iar ca măsuri s-a dispus „reanalizarea documentaţiei ce a stat la baza emiterii autorizaţiei în discuţie, pentru încălcarea prevederilor legale sau, după caz, în vederea revocării/atacării în instanţa de contencios”.
Aşa fiind, raportând concluziile la care au ajuns inspectorii de specialitate din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, dar mai ales măsurile dispuse prin procesele-verbale sus-menţionate, la prevederile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că, în cauză, este pe deplin îndeplinită condiţia cazului bine justificat, referitoare la acea îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, respectiv autorizaţia de construire nr. 29/3/C/414789 din data de 20 ianuarie 2009 – îndoială ce rezultă din actele de control şi măsurile
luate de un organism abilitat al statului, privind siguranţa şi calitatea lucrărilor în construcţii, în toate etapele şi pe tot parcursul edificării acestora şi care nu poate comporta alte discuţii.
Curtea a constatat că şi cea de-a doua condiţie impusă de lege, referitoare la paguba iminentă, este îndeplinită. Astfel, în mod judicios, judecătorul fondului a reţinut că, în raport de deficienţele constatate prin procesele-verbale de inspecţie întocmite de Inspectoratul de Stat în Construcţii, referitoare la deficienţa de proiectare, nefiind luate în considerare subsolurile clădirilor învecinate, prejudiciul previzibil există în ceea ce priveşte siguranţa construcţiilor imobilelor învecinate, respectiv ale reclamanţilor, câtă vreme s-a executat o bază a fundaţiei pentru nivelul fundaţiilor vecine, ceea ce poate cauza suprasolicitări mari în pereţii de subsol ai construcţiilor vecine şi asta cu atât mai mult cu cât este vorba de construcţii alipite pe calcan.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea a respins în totalitate criticile recurenţilor, iar în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile formulate ca nefondate, menţinând încheierea atacată ca fiind legală şi temeinică.
