Instanţa, constatând tardivitatea declaraţiei de apel, este obligată, mai înainte de a soluţiona fondul apelului, să pună în discuţie repunerea în termen pentru a se stabili dacă întârzierea în declararea apelului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare sau de pasivitatea inculpatului.
(Decizia nr. 1361 din 24 iulie 2002 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 453 din 01.11.2001, Judecătoria Călăraşi, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a) şi g) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 -76 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul D.G. la 1 an şi 4 luni închisoare.
în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a) şi g) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 – 76 din Codul penal, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 4 luni închisoare.
în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi art. 74 – 76 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpat la 1 an şi 4 luni închisoare.
Conform art. 33 şi 34 din Codul penal, inculpatul va executa 1 an şi 4 luni închisoare.
în cauză sunt condamnaţi pentru aceeaşi faptă alţi 2 inculpaţi.
A obligat pe inculpaţi în solidar la 5.048.960 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. “P.” S.R.L. Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au comis mai multe furturi în dauna S.C. “P.” S.R.L. în perioada ianuarie – aprilie 2001.
împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul modalităţii de executare, solicitând aplicarea art. 81 din Codul penal.
Inculpatul D.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 210 din Codul penal, întrucât la momentul comiterii faptelor a locuit în incinta brutăriei.
Prin Decizia penală nr. 39/A din 18.02.2002, Tribunalul Călăraşi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice; a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond, a înlăturat aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal; în baza art. 31 – 82 din Codul penal, a suspendat condiţionat pedepsele aplicate inculpaţilor pe o durată de 3 ani şi 4 luni şi a pus în vedere prevederile art. 83 din Codul penal; a constatat că inculpatul D.G. a executat în regim de detenţie perioada cuprinsă de la 27.12.2001 la zi.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că se impunea aplicarea art. 81 din Codul penal, întrucât inculpaţii sunt lipsiţi de antecedente penale, au avut o conduită bună şi au depus stăruinţă pentru acoperirea prejudiciului produs părţii civile.
împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în principal pentru că instanţa a admis inculpatului D.G. o cale de atac introdusă tardiv.
Examinând decizia recurată, în raport de criticile aduse, Curtea a constatat că recursul parchetului este fondat, în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că inculpatul D.G. a declarat apel împotriva sentinţei fondului la data de 03.01.2002, deşi la data judecării cauzei în fond, 01.11.2001, inculpatul a fost prezent.
Or, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
S-a apreciat că instanţa era obligată, mai înainte de a soluţiona fondul apelului, să pună în discuţie repunerea în termen pentru a se stabili dacă întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare sau de pasivitatea inculpatului.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, cu referire la cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 171 din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de parchet, a casat parţial decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului inculpatului D.G. la Tribunalul Călăraşi.
