Legea nr. 50/1991, republicată, art. 7 alin. (1) lit. b)
C. civ., art. 577 şi urm.
Pe calea acţiunii în anularea autorizaţiei de construire se sta-
tuează doar asupra îndeplinirii condiţiilor legale pentru emiterea acesteia, altele fiind căile prevăzute de lege pentru tranşarea problemei dreptului de proprietate asupra terenurilor.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1187 din 4 mai 2009, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 2872 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC (…) Euro SRL în contradictoriu cu pârâţii E.E.G., Primarul Sectorului 2 Bucureşti şi Consiliul local Sector 2 Bucureşti, astfel cum a fost completată ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. (…), astfel cum a fost completată prin cererea din data de 2 iunie 2008, reclamanta (…) (…) Euro TS SRL, în contradictoriu cu pârâţii E.E.G., Primarul Sectorului 2B şi Consiliul local Sector 2 Bucureşti, a solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007, emisă de Primăria Sectorului 2 Bucureşti şi constatarea nulităţii parţiale a hotărârii nr. 127 din 28 septembrie 2007, emisă de D.
In motivarea acţiunii iniţiale, reclamanta a învederat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 254 din 28 noiembrie 1995, de BNP M.T., a devenit proprietara unui teren în suprafaţă de 700 mp, situat în Bucureşti, (…) Sector 2, actul fiind transcris în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni şi a plătit impozite pentru acesta. O
parte din acest teren face obiectul unui litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi cu toate acestea a fost emisă autorizaţia de construire contestată în cauză, pentru adresa din Bucureşti, (…), Sector 2, iar titularul acesteia a început edificarea unui imobil pe terenul în suprafaţă de 200 mp, ce face obiectul litigiului judiciar menţionat, teren care, în opinia reclamantei, reprezintă o parte a proprie-
tăţii sale. In plus, la eliberarea autorizaţiei de construire nu au fost respectate prevederile legale, întrucât s-a autorizat edificarea unui imobil pe o suprafaţă de 198 mp cu un regim de înălţime de 5 etaje, Iară a se solicita întocmirea unui PUZ şi fară a se solicita acordul vecinilor, obligatoriu în ipoteza în care construcţiile noi sunt amplasate adiacent celor existente.
Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1)
C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind nulitatea parţială a hotărârii nr. 127 din 28 septembrie 2007, pentru lipsa plângerii prealabile, formulată în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, excepţie pe care a respins-o, având în vedere că reclamanta a formulat o astfel de plângere împotriva autorizaţiei de construire nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007, emisă de Primarul Sectorului 2, prin cererea înregistrată sub nr. (…) din 17 decembrie 2007 la Primăria Sectorului 2, iar la baza emiterii acestei autorizaţii a
stat şi hotărârea nr. 127 din 28 septembrie 2007. In acest context, Tribunalul a apreciat că, implicit, a fost îndeplinită în termenul legal procedura prealabilă şi în raport de dispoziţiile H.C.G.M.B. 2 nr. 127 din 28 septembrie 2007, contestată parţial în cauză, în acest sens pledând şi dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care excepţia invocată este neîntemeiată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în vederea soluţionării pe fond a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin autorizaţia de construire nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007, emisă de Primarul Sectorului 2, pârâtul E.E.G. a fost autorizat să execute lucrări pentru realizarea unei construcţii cu destinaţia de locuinţe, cu respectarea certificatului de urbanism nr. (…) şi a documentaţiei de urbanism avizate prin avizul de urbanism nr. 283CA 20/8 din 25 septembrie 2007 (aprobată prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 127/2007), a celorlalte avize şi a documentaţiei tehnice anexate, pe terenul situat în Bucureşti, (…) Sector 2.
In vederea obţinerii acestei autorizaţii, astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiarul a obţinut certificatul de urbanism nr. 929/129P
din 30 martie 2007, act în care la regimul tehnic se precizează că amplasamentul situat conform PUZ – Sector 2 – zona N. – zonă protejată nr. 5, bulevardul (…) D., subzona D., cu înălţimi max. 19 m şi min. 16 m, POT max. 65, D. max. 4, cu posibilitatea majorării acestuia prin cumulare cu 0,5 m pentru terenuri care beneficiază de transport în comun de mare capacitate şi cu 0,5 m pentru parcele situate la intersecţia a două străzi. Pe baza unei documentaţii de urbanism aprobate, se poate ajunge până la D. 6.
Conform PUZ Sector 2, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 99/2003, pentru zonele protejate, pe porţiunea U. – E.J., se consideră construi-bile parcelele având suprafeţe minime de 400 mp şi front la stradă de min. 15 m, parcelele sub 400 mp, pentru a deveni construibile, este necesar să fie comasate cu una din parcelele adiacente. Faţă de aceste prevederi, analiza amplasării unei clădiri se poate face pe baza întocmirii unei documentaţii de urbanism aprobate în conformitate cu prevederile legale, context în care titularul autorizaţiei în speţă a întocmit documentaţie de urbanism, prin care i s-au aprobat indicatorii urbanistici pentru terenul pe care dorea să construiască, iar la baza aprobării a stat avizul de urbanism nr. 283CA 20 din 25 septembrie 2007.
Prin actul menţionat s-a avizat edificarea unui imobil de locuinţe colective, având regim de înălţime T. retras, amplasat pe aliniamentul str. (…) (…) şi B-dul (…) (…), retras cu minim 2 m faţă de limita dreapta cu parterul parţial liber faţă de limita posterioară pentru asigurarea accesului în incintă, cu respectarea Codului civil, a avizului nr. 751/Z din 4 august 2006 al Ministerului Culturii şi potrivit planului de reglementări, iar ca indicatori urbanistici s-au aprobat, ca derogări de la PUZ Sector 2, un POT max. 84%, D. 6 şi regim de înălţime H atic 21 m. Această documentaţie de urbanism a fost aprobată în conformitate cu dispoziţiile art. 56 raportate la art. 65 alin. (2) din Legea nr. (…), modificată, precum şi cu dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 1107/2001, prin hotărârea nr. (…).09.2007, la poziţia 44 din anexa 1.
Având în vedere aceste elemente tehnice şi juridice, incidente în cauză, care au condus la emiterea actelor contestate în acţiune, astfel cum a fost completată, Tribunalul a constatat că nu pot fi reţinute ca întemeiate criticile formulate de reclamantă atât în raport de autorizaţia de construire, cât şi faţă de hotărârea nr. 127 din 28 septembrie 2007. Astfel, analizând susţinerea reclamantei conform căreia, cu ocazia emiterii autorizaţiei, nu s-ar fi ţinut seama de existenţa unui litigiu pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, care are ca obiect revendicarea de către reclamantă a terenului în suprafaţă de 200 mp, pentru care s-a
autorizat edificarea construcţiei, Tribunalul a constatat, pe de o parte, că un astfel de litigiu nu afectează valabilitatea autorizaţiei analizate în cauză, în condiţiile în care la momentul emiterii actului şi chiar şi în prezent, titlul de proprietate prezentat de beneficiarul acesteia, era şi este valabil, nefiind anulat în mod definitiv şi irevocabil de nicio instanţă, ci doar contestat, în cuprinsul autorizaţiei precizându-se în mod expres că autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventuale prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul-teren sau construcţie, această responsabilitate aparţinând exclusiv solicitantului.
In sprijinul acestor concluzii, Tribunalul a constatat că nu există nicio dispoziţie legală care să interzică emiterea unei autorizaţii de construire, dacă există un litigiu pe rolul unei instanţe cu privire la terenul pe care urmează să se construiască, cu excepţia celor vizate de Legea nr. 10/2001, republicată, act normativ care nu este incident însă în cauză; o concluzie contrară ar echivala cu acordarea posibilităţii unui terţ de a împiedica un proprietar să-şi exercite prerogativele dreptului său de proprietate, prin simpla introducere a unei cereri de chemare în judecată pe rolul unei instanţe. De altfel, în speţă părţile au avut anterior numeroase litigii de acest gen cu privire la terenul pentru care a fost emisă autorizaţia, iar instanţele au concluzionat de fiecare dată că terenului pârâtului nu face parte din terenul reclamantei.
Insă, fară a tranşa problema dreptului de proprietate asupra acestor terenuri în prezenta cauză, întrucât excede cadrului procesual şi competenţei acestei instanţe, Tribunalul a constatat, în contextul menţionat, că la data obţinerii autorizaţiei analizate, pârâtul E. era proprietarul terenului pentru care s-a emis autorizaţia, titlul său fiind valabil încheiat şi public, iar sub acest aspect reclamanta nu a administrat dovezi contrare în cauză.
In privinţa criticilor privind încălcarea dispoziţiilor legale în materie de urbanism, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile PUZ Sector 2, Tribunalul a menţionat că, aşa cum s-a arătat anterior, derogările de la aceste dispoziţii au fost aprobate, conform legii, prin faptul aprobării PUZ prin H.C.G.M.B. nr. 127 din 28 septembrie 2007 poziţia nr. 44 din anexă; la momentul emiterii acestui act, competenţa în acest sens aparţinea pârâtului D., conform dispoziţiilor art. 3 din Ordinul nr. 1107/2001, reintrat în vigoare, prin abrogarea Ordinului nr. 22/2007, la 16 august 2007, abrogare operată expres prin art. 1 din Ordinul nr. 632 din 30 iunie 2007 emis de N. Având în vedere impor
tanţa publică redusă a acestuia, reflectată de aplicabilitatea sa doar la imobilul pârâtului E., dezbaterea publică timp de 30 de zile nu se impune şi nu constituie o condiţie aci validitatem a actului.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul a constatat că atât criticile aduse în raport de emiterea H.C.G.M.B. nr. 127/2007, în privinţa aprobării PUZ de la poziţia nr. 44 din anexă, cât şi cele aduse autorizaţiei nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007, sub aceste aspecte, sunt neîntemeiate şi, prin urmare, nu pot determina anularea celor două acte administrative.
De asemenea, din documentaţia prezentată în dosar, Tribunalul a reţinut că, în vederea emiterii autorizaţiei analizate, nu era necesar acordul autentificat al vecinilor, întrucât o astfel de condiţie se impune conform legii doar în situaţia când construcţia, astfel cum este autorizată, este amplasată adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcţii necesare schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, astfel cum prevede punctul 2.5.6 din anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicată, elemente care nu au fost dovedite ca fiind incidente în cauză, după cum reclamanta nu a făcut dovezi nici sub aspectul imposibilităţii sale de a mai construi pe terenul pe care îl are în proprietate în vecinătatea terenului pentru care a fost emisă autorizaţia supusă analizei.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC (…) Euro TS SRL, criticând soluţia instanţei de fond pe motive de nelegalitate, invocând următoarele aspecte:
1. Prin cererea de chemare în judecată nr. (…) reclamanta, în contradictoriu cu intimaţii, a solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007, întrucât terenul pe care s-a autorizat construirea face obiectul unei acţiuni în revendicare, aflată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, sub nr. (…). Aşadar, dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-a autorizat construirea imobilului era contestat la momentul eliberării autorizaţiei de construire, aşa
cum rezultă din certificatele de grefa aflate la dosar. In plus, intimatul cunoştea faptul că dreptul substanţial de proprietate ce face obiectul titlului său nu există, deoarece în contractul de vânzare-cumpărare nr. 807 din 13 aprilie 2006 (titlul său) se menţionează că asupra terenului achiziţionat au existat mai multe litigii. Astfel, în act este indicată sentinţa nr. 556 din 22 aprilie 2005 prin care s-a respins acţiunea în revendicare şi cererea de anulare a dispoziţiei de restituire nr. 1123
din 8 august 1997 promovate de autorul său, O.J., în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestuia pe considerentul că terenul fusese vândut reclamantei. Or, hotărârea prin care s-a soluţionat un litigiu pe excepţie nu se bucură de autoritate de lucru judecat pe capătul de cerere privind revendicarea.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă, de asemenea, că autoarea pârâtului J.E. nu deţinea un titlu valabil, deoarece aceasta a obţinut dispoziţia de restituire nr. 1123 din 8 august 1997 prin fraudă, preva-lându-se de titlul întocmit în data de 12 ianuarie 1940, intervenit între moştenitorii defunctei E.C.J.E., respectiv între: Ş.C.J.E., B.J., C.J. şi
D.C.J.E., actul de partaj voluntar nr. 950/1940, transcris sub nr. 329/1940 de Tribunalul I, Secţia Notariat, asupra masei succesorale, din care facea parte, printre altele şi imobilul din (…) – 95, D. cu (…) 1, compus din cea. 1000 mp teren şi construcţiile existente. In 29 martie 1940 autorii săi, Ş.C.J.E., B.C.J.E. şi D.C.J.E. vând prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11394 de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, d-nei F.B. (autoarea O.) imobilul în discuţie, situat în (…) – 95, compus din 1000 mp teren şi construcţiile existente, având acelaşi vecinătăţi cu cele indicate mai sus. Aşadar, titlul pe care l-a folosit autoarea pârâtului este urmat de un contract de vânzare-cumpărare prin care proprietatea iese din patrimoniul său, fiind transmisă autorilor reclamantei.
2. Autorizaţia de construire permite executarea lucrărilor pe un teren în suprafaţă de 196 mp, ce nu îndeplineşte condiţia referitoare la suprafaţa minimă prevăzută de Regulamentul General de Urbanism, pentru a putea fi considerat lot construibil, având o suprafaţă mai mică decât cea prevăzută de lege. Conform PUZ – zone protejate, pe porţiunea U. – Piaţa J. se consideră construibile parcelele având suprafaţa minimă de 400 mp şi front la stradă de 15 mp; parcelele sub 400 mp, pentru a deveni construibile, este necesar să fie comasate cu una din parcelele adiacente. Aceasta este singura posibilitate prin care o parcelă de 400 mp, pe care nu a existat anterior autorizării o construcţie, poate deveni lot construibil, respectiv prin comasarea cu o parcelă adiacentă pentru a se obţine o suprafaţă mai mare, construibilă.
Hotărârea atacată este nelegală potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Reţinerea instanţei din considerentele hotărârii conform căreia „în speţă, părţile au avut anterior numeroase litigii de acest gen cu privire la terenul pentru care a fost emisă autorizaţia, iar instanţele au concluzionat, de fiecare dată, că terenul pârâtului nu face parte din terenul reclamantei” este nefondată, pentru că, pe de o parte, aşa cum a arătat
anterior, litigiile dintre părţi referitoare la dreptul de proprietate au fost soluţionate întotdeauna pe cale de excepţie, iar, pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică imobiliară depus la dosarul cauzei la ultimul termen de judecată rezultă că terenul pârâtului face parte din terenul proprietatea reclamantei.
Nu este corectă nici reţinerea instanţei referitoare la faptul că „reclamanta nu a făcut dovezi nici sub aspectul imposibilităţii sale de a mai construi pe terenul pe care îl are în proprietate în vecinătatea terenului pentru care a fost emisă autorizaţia supusă analizei”, întrucât aşa cum rezultă din schiţele cadastrale depuse la dosarul cauzci şi din raportul de expertiză, terenul rămas în proprietatea reclamantei are o deschidere la stradă de 8,23 m, nefiind posibilă construirea după respectarea retragerilor obligatorii. Conform PUZ – Sector 2 Zona N. -zona protejată nr. 5, bd. (…) porţiunea U. – E.J. se consideră construi-bile, parcelele având suprafaţa minimă de 400 mp şi front la stradă de 15 mp, terenul reclamantei având 8,23 m.
Potrivit Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, art. 44 alin. (3): „documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplică direct localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism”. Articolul 47 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: „Planul Urbanistic Zonal are caracter de reglementare specifică detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile Planului Urbanistic General a unei zone delimitate în interiorul localităţii”. Totodată, se prevede, printre altele, că PUZ cuprinde reglementări referitoare la modul de utilizare a terenurilor. Art. 48 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 stipulează că: „Planul Urbanistic de Detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unora sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente cu corelare la vecinătăţile imediate”.
A. 2 – Planul Urbanistic de Detaliu cuprinde reglementări cu privire la: a) asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; b) permisivităţi şi constrângeri urbanistice pentru volume construite şi amenajări; c) relaţii funcţionale şi estetiec cu vecinătatea; d) compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; e) regimul juridic si circulaţia terenurilor şi construcţiilor.
A. 3 – Planul Urbanistic de Detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunţită a prevederilor stabilite prin Planul Urbanistic General, Planului Urbanistic Zonal sau pentru stabilirea condiţiilor de construire.
Aşadar, prin elaborarea şi aprobarea unui Plan Urbanistic de Detaliu nu se poate modifica prevederea din PUZ – Sector 2 Zona N. -zona protejată nr. 5, bd. (…), conform căreia parcelele sub 400 mp, pentru a deveni construibile, este necesar să se comaseze cu una din parcelele adiacente. Or, în situaţia de faţă, parcela are 196 mp, nu era construibilă înainte de aprobarea hotărârii nr. 127 din 28 septembrie 2007, emisă de Consiliul local Sector 2 Bucureşti, întrucât nu a avut niciodată o construcţie pe ea, fiind parte a proprietăţii reclamantei şi nu ar fi putut deveni construibilă decât în situaţia în care ar fi fost comasată cu una din parcelele adiacente.
Aşa cum rezultă din normele indicate anterior prin PUD, se pot opera anumite modificări faţă de PUZ, cum ar fi derogarea de la indicatorii urbanistici (POT, D., H.), dar nu pot fi transformate terenurile neconstruibile în construibile decât în condiţiile prevăzute de lege. Acesta este motivul pentru care, în opinia reclamantei, operează nulitatea parţială a hotărârii nr. 127 din 28 septembrie 2007, emisă de Consiliul local Sector 2, adică pentru încălcarea de către aceasta a art. 48 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 350/2001 şi a prevederii din PUZ – Sector 2 Zona N. – zona protejată nr. 5, bd. (…).
Prin aprobarea PUD pentru un imobil de locuinţe colective T.+5Er, situat în (…), s-a derogat de la PUZ Sector 2, parcela de teren proprietatea pârâtului devenind un lot construibil, deşi are o suprafaţă mai mică de 200 mp, iar suprafaţa de teren pe care o mai deţine reclamanta în proprietate (deşi are 500 mp – în ipoteza în care acţiunea în revendicare i-ar fi respinsă) a devenit o parcelă pe care nu se poate construi, pentru că, aşa cum rezultă din schiţele cadastrale, are o deschidere la stradă de 8,23 m, nefiind posibilă construirea după respectarea retragerilor obligatorii. Totodată, se poate observa că proiectul propus nu a fost adus la cunoştinţa opiniei publice cu 30 de zile înainte de aprobare (avizul de urbanism nr. 283CA20/8 a fost aprobat în data de 25 septembrie 2007, iar hotărârea nr. 127 a fost adoptată la numai 3 zile în data de 28 septembrie 2007).
3. Susţinerea că Legea nr. 50/1991 nu mai prevede în acest moment condiţia ca terenul pe care se face autorizarea să nu facă obiectul unor litigii este nefondată din următoarele motive: potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, pentru eliberarea autorizaţiei de
construire este necesar ca, printre alte documente, să fie prezentat şi titlul de proprietate al solicitantului. Acesta depune la dosar alături de titlu şi o declaraţie notarială pe proprie răspundere, prin care se declară că imobilul nu face obiectul unor litigii. Este adevărat că, potrivit art. 7 pct. 9 din lege, „autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul şi/sau construcţii aparţinând exclusiv solicitantului”, dar acest text se referă numai la stabilirea culpei în asemenea situaţii şi a persoanei care va acoperi prejudiciul, şi nu la eliminarea cerinţei ca terenul pe care se face autorizarea să fie
liber de sarcini sau litigii. In drept, au fost invocate prevederile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti s-a constatat legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezentul recurs, având în vedere prevederile art. 3 şi art. 299 C. proc. civ., precum şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In primul rând, cum corect a reţinut instanţa de fond, la data emiterii autorizaţiei de construire contestate, intimatul-pârât E.E.G. era deţinătorul legal al titlului de proprietate asupra terenului pentru care s-a emis autorizaţia, titlul fiind valabil încheiat şi public, iar sub acest aspect, recurenta-reclamantă nu a administrat dovezi contrare relevante în cauză.
Pe calea acţiunii în anularea autorizaţiei de construire se statuează doar asupra îndeplinirii condiţiilor legale pentru emiterea acesteia, altele fiind căile prevăzute de lege pentru tranşarea problemei dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel că obiecţiunile formulate de recurentă sub acest aspect nu sunt pertinente în cauză.
In ipoteza în care recurenta va obţine ulterior anularea titlului beneficiarului autorizaţiei de construire asupra terenului, problema dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate în baza acestei autorizaţii se rezolvă potrivit dispoziţiilor Codului civil. Legiuitorul a înţeles să nu condiţioneze emiterea autorizaţiilor de construire de inexistenţa vreunui litigiu pe rolul unei instanţe cu privire la terenul pe care urmează să se construiască, tocmai în considerarea situaţiei numeroaselor litigii privind terenurile de pe rolul instanţelor naţionale
(foarte multe dintre acţiuni fiind nefondate), iar în caz contrar s-ar fi acordat oricărui terţ posibilitatea de a împiedica orice proprietar să-şi exercite prerogativele dreptului său de proprietate, prin simpla introducere a unei cereri de chemare în judecată pe rolul unei instanţe. Nu interesează în prezenta cauză dacă acţiunile recurentei în privinţa terenului în discuţie au fost respinse pe fond sau pe excepţie, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
In al doilea rând, contrar celor afirmate de recurentă, potrivit cărora autorizaţia de construire nr. 1414/153P din 29 octombrie 2007 şi hotărârea nr. 127 din 28 septembrie 2007, emisă de Consiliul local Sector 2 au fost date cu încălcarea legislaţiei specifice autorizării lucrărilor de construcţii, în mod corect Tribunalul Bucureşti a reţinut că autorizaţia sus-menţionată a fost eliberată în mod legal, având la bază toată documentaţia prevăzută de legislaţia în vigoare.
Astfel, la solicitarea intimatului E.E.G., Primarul Sectorului 2 a emis certificatul de urbanism nr. 929/129P din 30 martie 2007, la rubrica „Regimul tehnic” din cuprinsul acestui act fiind specificate următoarele: „amplasament situat conform PUZ Sector 2 – zona N. -zonă protejată nr. 5, bulevardul I.D., subzona D., cu înălţimi maximum 19 m şi minimum 16 m., POT max. – 65%, D. max. – 4 cu posibilitatea majorării acestuia prin cumulare cu 0,5 pentru terenuri care beneficiază de transport în comun de mare capacitate şi cu 0,5 pentru parcele situate în intersecţia a două străzi. Pe baza unei documentaţii de urbanism aprobate se poate ajunge până la D. 6”. Conform PUZ Sector 2, pentru zonele protejate, pe porţiunea U. – E.J. se consideră construibile parcelele având suprafeţe minime de 400 mp şi front Ia stradă de min. 15 m; parcelele sub 400 mp, pentru a deveni construibile, este necesar să se comaseze cu una din parcelele adiacente.
Având în vedere cele menţionate, analiza amplasării unei clădiri se poate face pe baza întocmirii unei documentaţii de urbanism aprobate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Prin urmare, beneficiarul autorizaţiei a întocmit o documentaţie de urbanism prin care i s-au aprobat indicatorii urbanistici pentru terenul studiat. La baza aprobării a stat avizul de urbanism nr. 283 CA 20 din 25 septembrie 2007, emis de Comisia tehnică de urbanism şi amenajarea teritoriului. Ulterior, având la bază acest aviz, documentaţia de urbanism a fost aprobată prin hotărârea nr. 127/2007. Toate caracteristicile tehnice au fost aprobate de Comisia tehnică de urbanism şi amenajarea teritoriului cu respectarea dispoziţiilor legale, permiţându-se derogările din Regulamentul Local de Urbanism aferent PUZ Sector 2.
De asemenea, în ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia era obligatorie obţinerea acordului vecinilor pentru eliberarea autorizaţiei de construire, se observă că, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond: „(…) în vederea emiterii autorizaţiei analizate, nu era necesar acordul autentificat al vecinilor, întrucât o astfel de condiţie se impune conform legii doar în situaţia când construcţia, astfel cum este autorizată, este amplasată adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcţii necesare schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, astfel cum prevede pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicată, elemente care nu au fost dovedite ca fiind incidente în cauză, după cum reclamanta nu a focut dovezi nici sub aspectul imposibilităţii sale de a mai construi pe terenul pe care îl are în proprietate în vecinătatea terenului pentru care a fost emisă autorizaţia supusă analizei”.
In concluzie, instanţa de fond a efectuat o justă interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt, corect stabilită pe baza probelor administrate în cauză, neexistând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe cale de consecinţă, întrucât nu există motive de modificare sau casare a sentinţei civile recurate, a fost respins recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
