Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 126 din 26 ianuarie (dosar nr. 861/1995)
Pentru a putea folosi acţiunea în contencios administrativ, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea administrativă pârâtă are obligaţia să-1 respecte şi, eventual, să-1 realizeze în favoarea celui dintâi.
Din formularea art. 1 alin. 1 al legii organice rezultă că sursa dreptului încălcat trebuia să fie legea sau actele emise pe baza şi executarea legii şi nu contractul.
Or, în cauză, existenţa unui asemenea drept nu a fost demonstrată de reclamantă.
Aceasta şi-a întemeiat acţiunea atât pe un contract de închiriere încheiat cu pârâta R.A.L.L. Arad, cât şi pe două acte administrative de autoritate. Este vorba de decizia nr. 451 din 22 iulie 1991 emisă de Primăria municipiului Arad şi de decizia nr. 18 din 17 ianuarie 1991 emisă de prefectul judeţului Arad, pe baza cărora reclamanta a obţinut folosinţa imobilelor.
Dar, ambele acte administrative, precum şi contractul de închiriere au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de Tribunalul Arad. Această împrejurare nu a fost negată de reclamantă şi nici infirmată prin probele cu acte administrate în cauză.
în lipsa unui drept subiectiv ocrotit de lege, în mod corect s-a reţinut că reclamanta nu se poate preleva de dispoziţiile art. 1 alin.l din Legea contenciosului administrativ, pentru a cere în justiţie anularea hotărârii guvernamentale pe baza căreia imobilele au fost incluse în listele de patrimoniu ale unor unităţi economice reorganizate.
Ţinând seama de considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de Uniunea Vatra Românească – Filiala Teritorială Arad să fie respins ca nefondat.
