Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă. În condiţiile reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.pen., conform prevederilor art. 76 lit. e) C.pen., pedeapsa se coboară sub minimul special, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.
Secţia penală, Decizia nr. 55 din 9 iunie 2009
Prin sentinţa penală nr. 106/30.03.2009, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 C.pen., a condamnat pe inculpatul C.S.G., arestat în altă cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen.
În baza art. 118 lit. f) C.pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 0,5 g canabis, cu constatarea faptului că întreaga cantitate a fost consumată în cursul analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut în fapt următoarele: prin procesul-verbal din data de 09.01.2008 organele de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Satu Mare s-au sesizat din oficiu, iar prin rezoluţia din 12.02.2008 a fost începută urmărirea penală în cauză faţă de inculpatul C.S.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept şi introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În fapt, în data de 9.01.2008, lucrători ai I.P.J. Satu Mare, aflaţi în patrulare în municipiul Satu Mare, i-au cerut inculpatului să se legitimeze şi, urmare a refuzului acestuia şi a reacţiei violente la adresa lucrătorilor de poliţie, a fost condus la sediul Poliţiei Satu Mare unde, în urma unui control corporal, a fost descoperită, într-un buzunar aplicat pe mâneca jachetei un plic ce conţinea o substanţă vegetală.
Verificările preliminare cu trusa narcotest au relevat faptul că substanţa vegetală descoperită reacţionează pozitiv la testul de canabis.
Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca a concluzionat că substanţa descoperită asupra inculpatului, în cantitate de 0,5 g, constituie canabis, drog de risc ce se regăseşte în tabelul nr. III, anexă la Legea nr. 143/2000.
În legătură cu aceste aspecte, inculpatul a declarat iniţial că pliculeţul cu canabis l-a primit în Cehia, de la un prieten cetăţean slovac şi l-a introdus în ţară în cursul lunii noiembrie 2007 pentru a face o plantaţie în scopul consumului propriu.
Ulterior, cu ocazia audierii sale în calitate inculpat, acesta a revenit asupra acestei susţineri şi a declarat că a primit materia vegetală despre care a cunoscut că este drog în România, de la o persoană cunoscută doar sub apelativul Marius. Inculpatul a declarat că acest Marius i-a dat drogul fără a-i solicita vreo sumă de bani, spunându-i că este „iarbă” (termen folosit pentru a defini canabisul) în scopul consumului.
Cu privire la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina învinuitului C.S.G., s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală.
Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu se confirmă în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul, de altfel, în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de judecată recunoscând faptul că asupra sa a fost găsită o cantitate, pe care nu o poate aprecia, de canabis, precizând că această substanţă vegetală i-a fost dată de un prieten pe numele său „Marius” pe care a luat-o fără să întrebe ce fel de substanţă este şi pentru ce i-a fost dată.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1054015/ 21.01.2008 întocmit în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că proba ridicată de la inculpat este constituită din 0,5 g canabis, probă în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta canabis sativa.
Această plantă face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Se face precizarea la sfârşitul raportului că proba a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.
Raportat la acest aspect inculpatul, prin apărător ales, a solicitat instanţei efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice în cauză apreciind că este singurul mijloc de probă prevăzut de procedura penală, apreciind astfel că în lipsa unei asemenea expertize neputându-se proba săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Instanţa a respins această cerere în probaţiune formulată, apreciind că o constatare tehnico-ştiinţifică întruneşte toate condiţiile necesare pentru folosirea ei ca mijloc de probă în procesul penal, cu atât mai mult cu cât, datorită cantităţii mici de substanţă vegetală, aceasta a fost consumată integral în procesul de analizare.
Raportat la starea de fapt reţinută, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, aceea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, astfel că i-a aplicat acestuia, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 C.pen., o pedeapsă de 1 an închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, făcând aplicarea art. 72 C.pen., instanţa a reţinut limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege pentru această infracţiune, dar şi cantitatea mică de drog găsită asupra inculpatului precum şi faptul că acesta atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 118 lit. f) C.pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus confiscarea cantităţi de 0,5 g canabis, cu constatarea faptului că întreaga cantitate a fost consumată în cursul analizelor de laborator.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul C.S.G. a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea sa, pe motiv că nu se poate susţine că este autorul faptei şi nu se poate stabili cu certitudine cantitatea de droguri avută asupra sa.
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi a celor care, potrivit legii, se verifică din oficiu, Curtea a constatat că este fondat, dar pentru alte motive decât cele susţinute de inculpat în motivele de apel.
În mod legal şi temeinic s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, pe motiv că în data de 9.01.2008, cu ocazia unui control corporal, a fost surprins de lucrătorii I.P.J. Satu-Mare aflaţi în patrulare în municipiul Satu-Mare având asupra sa, într-un buzunar aplicat pe mâneca jachetei un plic ce conţinea substanţă vegetală.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1054015/ 21.01.2008 întocmit în cursul urmăririi penale s-a stabilit că proba ridicată de la inculpat este constituită din 0,5 g canabis, care a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator. Ulterior, cu ocazia audierii, inculpatul recunoaşte că a primit această substanţă vegetală de la un prieten „Marius”, fără a-i solicita vreo sumă de bani, spunându-i că este „iarbă” pentru consum.
Faţă de aceste aspecte, nu se poate susţine că nu s-a stabilit cu certitudine cantitatea de droguri, de altfel, neprezentând relevanţă cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului; oricum, astfel cum a arătat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în practica sa, fiind vorba despre o cantitate mică de droguri, aceasta nu poate fi destinată decât consumului propriu, în lipsa altor probe care să dovedească faptul că voia să o distribuie altei persoane. Pe de altă parte, legea sancţionează simpla deţinere de droguri în vederea consumului, nefiind relevant dacă, cu ocazia analizei de laborator, s-ar fi constatat sau nu că inculpatul ar fi consumat efectiv astfel de droguri.
Apelul se impune a fi însă admis sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Astfel, atâta vreme cât s-au reţinut în sarcina inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C.pen., pedeapsa trebuia coborâtă sub minimul special, până la minimul general. Sub acest aspect, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de prima instanţă este nelegal.
Văzând această stare de fapt, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul apelant C.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 106/30.03.2009 a Tribunalului Satu-Mare care a fost desfiinţată în sensul că s-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare cu în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C.pen., s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
(Judecător Mihaela Pătrăuş)
