Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cadrul derulării procedurii instituite de Legea insolvenţei presupune şi verificarea incidenţei textului art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, situaţie în care judecătorul sindic va putea să nu dispună suspe


Prin sentinţa nr.3684/30.10.2006 pronunţată în dosarul nr.312/2006 Tribunalul Harghita a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de debitoarea T. N. P. SRL Sărmaş ca inadmisibilă, a respins contestaţia formulată de debitorul T. N. P. SRL Sărmaş, a admis cererea formulată de creditorul M. SRL Cluj-Napoca pentru deschiderea procedurii insolvenţei(procedura generală) împotriva debitorului T. N. P. SRL Sărmaş în contradictoriu cu creditorul M. SRL Cluj Napoca şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia de neconstituţionalitate că aceasta este inadmisibilă deoarece Curtea Constituţională s-a mai pronunţat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei civile nr.3684/2006 şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, cu îndrumarea de a dispune sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate conform disp.art.29 alin.1 şi 4 din Legea nr.47/1992 şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate de debitoarea T. N. P. SRL şi respingerea cererii formulate de creditoarea SC M. SRL Cluj Napoca.

Creditoare SC M. SRL Cluj Napoca a formulat întâmpinare în recurs şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În întâmpinarea depusă în recurs s-a menţionat că starea de insolvabilitate a debitoarei este evidentă.

S-a arătat că recurenta nu îşi poate întemeia excepţia sa de neexecutare pe motivul că şi-a dobândit dreptul său de proprietate pe un drept de opţiune la cumpărare, drept cuprins într-un contract de închiriere.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocate de către pârâtă, excepţia referitoare la prev.art.36 alin.1 şi ale art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 referitoare la procedura insolvenţei, s-a considerat ca soluţia primei instanţe este corectă.

RVA M. I. S. SPPI a depus sinteza situaţiei patrimoniului debitoarei, menţionând că debitoarea se află în .

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:

În cadrul dosarului nr.312/96/2006 al Tribunalului Harghita s-a solicitat deschiderea procedurii faţă de debitoarea T. N. P. SRL.

În cadrul acestui dosar debitoarea SC T. N. P. SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prev.art.36 alin.1 şi ale art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 referitoare la procedura insolvenţei.

Potrivit art.30 şi 31 din Legea nr.47/1992 rep., doar Curtea Constituţională are competenţa de a constata neconstituţionalitatea unei legi.

Astfel în mod greşit judecătorul sindic s-a pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate de debitoare.

Verificând actele dosarului instanţa de recurs apreciază că este necesar să se administreze şi alte probe în vederea soluţionării cauzei.

Astfel instanţa consideră că se impune acvirarea dosarelor nr.2412/33/2006 şi nr.2366/33/2006 ale Curţii de Apel Cluj. De asemenea se va solicita de la debitoare să facă dovada achitării facturilor emise de creditoare pentru lunile august – septembrie 2004. Aceste aspecte se vor pune în discuţia părţilor la termenul de judecată ce se va stabili pentru 24.04.2007.

Având în vedere faptul că nu este îndeplinit nici unul dintre motivele de casare prev. de art.304 pct.1-5 C.pr.civ., instanţa considerând că este nevoie de probe noi pentru soluţionarea cauzei, a casat hotărârea atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate menţionăm următoarele:

Cererea de deschidere a procedurii a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj la data de 11 mai 2006. La acea data erau în vigoare dispoziţiile Legii nr.64/1995. Chiar dacă la acea data erau în vigoare dispoziţiile acestei legi, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate erau în vigoare dispoziţiile Legii nr.85/2006.

Această lege nu are dispoziţii speciale în sensul continuării procedurilor începute anterior intrării sale în vigoare în baza legii abrogate, ceea ce înseamnă că legea noua(Legea nr.85/2006) se aplică şi procedurilor deschise anterior intrării sale în vigoare. Cu atât mai mult se aplică cererilor de deschidere a procedurii(în speţă procedura nu era deschisă la data formulării excepţiei).

De aceea considerăm că este lipsită de interes cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea disp. art.36 alin.1 din Legea nr.64/1995, deoarece această lege este abrogată.

Cu privire la neconstituţionalitatea disp.art.3 pct.1din Legea nr.85/2006 considerăm că faţă de aceste dispoziţii instanţa va putea dispune sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece această lege se aplică în speţă.

Deoarece disp.art.8 pct.7 din Legea nr.85/2006 prevăd că „prin derogare de la art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicate, judecătorul va putea să nu dispună suspendarea cauzei în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională” iar la data soluţionării recursului aceste condiţii sunt îndeplinite, instanţa va respinge cererea de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate menţionăm opinia debitoarei:

Dispoziţiile art.36 alin.1 din Legea nr.64/1995 şi art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 sunt neconstituţionale, fiind în contradicţie cu prev.art.16 alin.1 din României(„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”), deoarece prin folosirea expresiei „care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta…” se creează un regim discriminatoriu, defavorabil debitorului. Acesta este prezumat a fi în stare de insolvenţă chiar dacă neplata sumelor prevăzute la art.36 din Legea nr.64/1995 şi art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 este determinată de refuzul justificat al acestuia de plată a unei sume de bani pretinse de creditor.

Debitoarea apreciază că prin instituirea prezumţiei de insolvenţă a debitorului indiferent de cauza pentru care au încetat plăţile faţă de creditor se încalcă principiul egalităţii părţilor în faţa instanţei de judecată, chiar dacă debitorul are posibilitatea să formuleze contestaţie la cererea de deschidere a procedurii falimentului.

Debitoarea consideră că eliminarea sintagmei „este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor” din art.36 alin.1 din Legea nr.64/1995 precum şi a sintagmei „insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori” din art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 ar înlătura inechitatea creată debitorilor, poziţia de inferioritate a acestora faţă de cei care formulează o cerere, chiar şi cu rea credinţă, de deschidere a procedurii falimentului.

Creditoarea şi-a exprimat poziţia în sensul că dispoziţiile legale mai sus menţionate sunt în concordanţă cu cele din Constituţia României.

Instanţa a apreciat că disp.art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 sunt în concordanţă cu cele ale Constituţiei României.Aceste dispoziţii se regăsesc în Legea nr.85/2006 aşa cum au fost preluate din Legea nr.64/95 art.36 alin.1. Cu privire la aceste dispoziţii Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate prin deciziile nr.204/7.03.2006, 641/29.11.2005, 463/20.09.2005, 511/6.10.2005, 357/5.07.2005 şi 82/10.02.2005.