Deliberând asupra recursului contravenţional de faţă, constată :
1.) – Obiectul plângerii
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 15961/200/2010 din 22.11.2010, petenta SC X S.A Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: 1.1.) – suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul verbal de contravenţie seria Y nr. Z din 5.11.2010 încheiat de Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorilor, Comisariatul Judeţean Pentru Protecţia Consumatorilor Buzău, în baza căruia a fost sancţionat cu 20.000 lei amendă în temeiul art. 86 alin.2 raportat la art.35 alin.1 lit. b) din OUG.nr.50/2010 şi 20.000 lei amendă în temeiul art. 86 alin.2 raportat la art.36 OUG.nr.50/2010 şi la restituirea sumelor pretins încasate fără temei legal, corelativ cu remedierea pretinselor deficienţe constată ; 1.2.)– să se constate nulitatea absolută a procesului verbal contestat; 1.3.) – să se sesizeze Curtea Constituţională a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.2 alin.1, art.13 alin.2, art.14 alin.1 lit.t), art.14 alin.2, art.91,92 şi art.95 din OUG.nr.50/2010; 1.4.) – să se adreseze Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene o întrebare referitoare la conformitatea implementării Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23.04.2008 în sistemul de drept românesc prin OUG nr.50/2010 în situaţia în care se apreciază că anumite aspecte legate de dreptul comunitar sunt neclare.
2.) – Motivarea plângerii
2.1.) – În fapt, petentul a susţinut în esenţă, în dezvoltarea motivelor de critică invocate că nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiilor reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, act afectat de altfel de nulitate absolută, întrucât nu este consemnată data comiterii pretinselor contravenţii. În raport de motivele expuse, apreciază că se impune a fi formulate şi celelalte capete de cerere vizând Directiva 2008/48/CE din 23.04.200 şi respectiv sesizarea a României.
2.2) – În drept, petentul a invocat dispoziţiile OG nr. 2/2011, precum şi o serie de alte dispoziţii din OUG nr. 50/2010, din Legea nr.554/2004 din Codul civil şi din României.
3.) – Modificarea plângerii
Prin notele depuse la filele 84-85 , pentru primul termen de judecată din 15.03.2011, petenta şi-a modificat plângerea înţelegând să solicite anularea procesului verbal de contravenţie contestat întrucât faptele contravenţionale reţinute în sarcina sa au fost dezincriminate prin Legea nr.288/2010 pentru aprobarea OUG nr. 50/2010.
4.) – Întâmpinarea
Deşi legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă.
5.)– Probe
În sprijinul susţinerilor formulate prin plângerea introductivă, astfel cum a fost modificată , petenta a depus la dosar înscrisuri, inclusiv precedente judecătoreşti(filele 16-79, 87-488);
6.) – Soluţia instanţei fondului
6.1.) – Prin încheierea din 29.03.2011, instanţa fondului a respins ca neîntemeiată atât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de nelegalitate a textelor de lege invocate din OUG nr.50/2010, cât şi cererea de sesizare a Curţii Europene cu privire la implementarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, motivarea regăsindu-se în considerentele încheierii pronunţate ( filele 1-2 vol. II dosar).
6.2.) – Prin sentinţa civilă nr.3064 din 26.04.2011 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a dispus suspendarea executării sancţiunilor complementare aplicate prin procesul verbal seria Y nr. Z din 5.11.2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi s-a anulat procesul verbal de contravenţie menţionat înlăturându-se sancţiunile aplicate de agentul constatator.
6.3.) – Dispunând suspendarea executării sancţiunilor complementare aplicate, instanţa fondului a reţinut în esenţă, în raport de art.14 din Legea nr.554/2004 că punerea în a cestei măsuri este de natură să producă petentei o pagubă iminentă, cazul fiind justificat.
6.4.) – Pe fond, prezentând dispoziţiile art.35, art.36 şi art.95 din OUG nr.50/2010, instanţa a reţinut că ulterior sesizării instanţei, prevederile art.95 din OUG nr.50/2010 au fost modificate prin art. I pct.39 din Legea nr.288/2010, textul având următorul cuprins:
„Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă cu excepţia dispoziţiilor art.66-69 şi în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nederminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin.2, ale art.57 alin.1 şi 2, precum şi ale art. 66-71”.Or, modificarea art.95 din OUG nr.50/2010 echivalează cu o lege contravenţională mai favorabilă,operând o dezincriminare a faptelor sancţionate de art.86 alin.2 din actul normativ invocat. În contextul expus s-a considerat de prisos a se mai analiza celelalte situaţii formulate de petentă.
7.) – Recursul
7.1.) – Împotriva sentinţei a declart recurs intimatul în termen legal conform art. 34 al.2 din OG nr.2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
7.2.) – În expunerea motivelor de recurs intimatul a invocat în esenţă greşita anulare a procesului verbal de contravenţie de către instanţa fondului, întrucât faptele reţinute de către organul de control nu pot fi considerate dezincriminate în condiţiile în care sancţiunile au fost aplicate în intervalul de timp în care OUG nr.50/2010 era în vigoare, în formă iniţială.
8.) – Întâmpinarea la recurs
Petenta a formulat întâmpinare conform art.115-118 Cod procedură civilă, solicitând motivat respingerea recursului ca neîntemeiat.
9.) – Analiză. Constatări
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate precum şi din oficiu conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul declarat este neîntemeiat.
În acest sens se are în vedere.
9.1) – OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a fost emisă în implementarea Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit de consum , într-o manieră neconformă, textul ordonanţei venind în conflict cu regulile şi principiile directivei europene.
9.2) – Legiuitorul a procedat al corectarea transpunerii greşite a Directivei prin adoptarea Legii nr.288/2010 de aprobare a ordonanţei tranşând fără echivoc problema neaplicării dispoziţiilor ordonanţei, contractelor în derulare la data intrării în vigoare a acesteia , ceea ce echivalează cu o dezincriminare a faptelor reţinute prin procesul verbal contestat ( încălcarea art. 35 alin.1 şi b şi art.36).
9.3) – Din această perspectivă, soluţia recurată este legală şi temeinică, judecătorul fondului anulând procesul verbal ca urmare a dezincriminării faptelor imputate, dând eficienţă principiului consacrat la art.15 alin.2 din Constituţia României ( potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor , cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile), dar şi regulii consacrate la art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor ( potrivit căreia, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie , ea nu se mai sancţionează chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ).
10.) – Soluţia tribunalului
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei fondului, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul Comisariatul Judeţean Pentru Protecţia Consumatorilor Buzău împotriva sentinţei nr.3064 din 26.04.2011 pronunţată de Judecătoria Buzău .
