O.G. nr. 20/1994, republicată Ordinul nr. 6173/1997, art. 4
Este nelegală încadrarea unui imobil în lista imobilelor clasa 1 de risc seismic, în temeiul unui raport de expertiză care, pe de o parte, nu respectă cerinţele actului normativ în vigoare în baza căruia se putea dispune o asemenea încadrare, iar, pe de altă parte, fără ca acest raport de expertiză să fie avizat, potrivit art. 4
din Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 6173/1997, de către Inspecţia de Stat în Construcţii.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 17 din 4 ianuarie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1626 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii Asociaţia de (…) C.F.R., prin preşedinte, şi H.J.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în privinţa criticilor referitoare la întocmirea raportului de expertiză, după normativul P 100-91 şi cu ignorarea dispoziţiilor cap. 11.6 din normativul de proiectare antiseismică P 100-92, acestea sunt neîntemeiate, întrucât la data întocmirii raportului de expertiză şi a notei tehnice justificative, normele de aplicare a O.G. nr. 20/1994 nu erau în vigoare. Se arată că reclamantele nu au făcut dovada prin niciun mijloc de probă că raportul de expertiză nu ar fi conform cu realitatea, iar capătul de cerere privind avizarea listei clădirilor încadrate în clasa 1 de risc seismic de către pârât este neîntemeiat, întrucât acesta nu are astfel de atribuţii.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenţii-reclamanţi, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Prima instanţă a apreciat în mod greşit că la data efectuării raportului de expertiză erau în vigoare dispoziţiile H.G. nr. 709/1991, în condiţiile în care, prin Ordinul M.L.P.A.T. nr. 3/1992, a fost aprobat normativul P 100-92, astfel încât se impunea analiza distinctă a aplicabilităţii H.G. nr. 709/1991 şi a acestui ordin.
Se arată că prin acţiunea formulată s-a contestat modul de încadrare a imobilului în lista celor cu risc seismic clasa 1, iar nu cerinţele legate de consolidarea imobilelor încadrate în clasă de risc seismic. Astfel încât, relevantă în speţă este doar legislaţia referitoare la încadrarea imobilelor în clase de risc seismic, iar nu cea referitoare la consolidarea propriu-zisă. Reţinerile primei instanţe se bazează pe acte normative lipsite de relevanţă concretă pentru cauza dedusă judecăţii şi nu conţine niciun fel de referire la actul normativ care determină modul de încadrare a construcţiilor expertizate în perioada 1992-1996, respectiv la Ordinul nr. 6173/1997 şi la cele două avize absolut necesare
încadrării. In mod eronat a reţinut prima instanţă că încadrarea imobilului în clasă de risc seismic este legală, în condiţiile în care această
operaţiune nu a avut la bază avizele necesare, într-o clasă de risc seismic neverificabilă din punct de vedere tehnic şi în baza unei expertize
nelegale efectuate. In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată, atât în raport de motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Prin adresa nr. 600 din 13 martie 2008, in ti maţii-pârâţi au comunicat recurenţilor că imobilul situat în Bucureşti, (…), Sector 5, este încadrat în categoria clădirilor cu risc seismic 1, această încadrare efectuându-se în baza unei adrese şi a unei liste-anexe comunicate pârâtului de către expertul tehnic E.T. Curtea reţine că pârâtul-intimat a avut în vedere la încadrarea imobilului raportul de expertiză întocmit în luna mai 1992, în baza normativului pentru proiectare antiseismică şi a construcţiilor de locuinţe social-culturale, agrozootehnice şi industriale P 100-91. La data de 1 mai 1992 a intrat în vigoare un act normativ de proiectare antiseismică 200/1992, dispoziţiile art. 3 din acest normativ abrogând dispoziţiile normativului anterior menţionat, în
baza cărora s-a efectuat raportul de expertiză. In consecinţă, pârâtul a dispus încadrarea imobilului în lista imobilelor clasa 1 de risc seismic, în temeiul unui raport de expertiză care, pe de o parte, nu respectă cerinţele actului normativ în vigoare în baza căruia se putea dispune o asemenea încadrare, iar, pe de altă parte, fară ca acest raport de expertiză să fie avizat, potrivit art. 4 din Ordinul M.L.P.A.T. nr. 6173/1997, de către Inspecţia de Stat în Construcţii.
Din analiza conţinutului raportului de expertiză reiese că aceasta nu a avut în vedere elementele pentru încadrarea imobilului într-o clasă de risc seismic, prevăzute în anexa 10 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 20/1994, care fac trimitere la prevederile normativului P 100-92, expertul prevalându-se integral de dispoziţiile unui normativ abrogat la momentul efectuării expertizei.
In consecinţă, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, dar şi de momentul întocmirii listei imobilelor încadrate în clasa 1 de risc seismic şi nu a avut în vedere inexistenţa documentaţiei necesare încadrării unui imobil într-o asemenea clasă de risc seismic.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis recursurile, a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis
acţiunea şi a dispus modificarea listei imobilelor încadrate în clasa 1 de risc seismic, în sensul radierii imobilului bloc de locuinţe, situat în Bucureşti, (…), Sector 5.
