SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 378/2015
La data de 24.03.2014, SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE „FORŢA LEGII’ Craiova, în calitate de reprezentant legal al salariatilor C. G., D. A. A., I. A., membri de sindicat, reclamanti în speţă, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr.62/2011, rep. şi al art.30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: D. G. A. S. P. C. (DGASPC Dolj) Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească reclamantilor despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de aceştia în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, începând cu data de 01.04.2011 până la pronunţarea unei soluţii irevocabile, actualizate, şi în continuare, pe durata continuităţii raportului de muncă între părţi şi condiţiilor de lucru.
In motivarea acţiunii, a arătat că reclamantii sunt membri ai Sindicatului, fiind angajati cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, C. G. şi D. A. A. având funcţia de asistent medical, I. A., de asistent maternal profesionist , toţi având raporturi de muncă cu pârâta, în perioada menţionată mai sus.
A precizat că funcţia de asistent maternal presupune supravegherea, acordarea de asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau nevoi speciale, într-un program de lucru continuu, în ture.
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamantii au deplâns faptul că în perioada mai sus menţionată nu li s-a compensat cu timp liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că au solicitat şi împuternicit Sindicatul să execute în numele lor procedurile prevăzute de lege pentru obţinerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă şi în prezent, care conferă aceste drepturi, precum şi din considerentele expuse în continuare.
In mod netemeinic şi nelegal, reclamantii, salariati în sistemul instituţional de asistenţă socială oferită persoanelor adulte şi pentru protecţia copilului, nu au mai beneficiat, începând cu 01.04.2011 de compensarea cu timp liber corespunzător pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii – Legea nr. 53/2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art.142 că salariaţii care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activităţii, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, de plata acestor activităţi corespunzător muncii prestate în programul de lucru.
Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.2 Anexa nr. III Cap. II , ca normă specială, „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistentă medico-socială si din unităţile de asistentă socială/servicii sociale”, prevede plata pentru activitatea prestată de personalul din această familie ocupaţională în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru
Raportându-se la relaţia general-special, trebuie ţinut cont caracterul şi efectele normelor de excepţie reprezentate de Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 şi OUG 103/2013 pentru anul 2014, ce prevad ca intre anii 2011-2014, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea celor generale şi speciale
În condiţiile în care angajatorul nu s-a conformat normei de excepţie, neacordând timp liber corespunzător salariaţilor reclamanţi şi pentru că acestia au prestat activitate în timpul lor liber, sunt îndreptăţiţi la o despăgubire egală cu plata orelor efectuate de reclamanţi dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
In drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. şi ale Legii-cadru nr. 284/2010, L 285/2010, L 283/2011.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în împuterniciri ale sindicatului date de salariati pentru promovarea acestor actiuni în pretentii conf.Legii 62/2011, cărti de identitate, contracte individuale de muncă ale reclamantilor.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acţiunii pentru următoarele considerente :
Faţă de obiectul actiunii motivată de disp.art.142(1) şi 253 (1) C Muncii şi prev. art.2 Anexa nr. III Cap. II din Legea cadru 284/2010, Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 şi OUG 103/2013 pentru anul 2014, pârâta apreciază că izvorul de drept al solicitării reclamantilor este acelaşi ca si în cauzele anterioare solutionate de tribunal prin respingerea cererilor formulate şi astfel, consideră că a intervenit autoritatea de lucru judecat, asa-zisele despăgubiri solicitate de reclamanti fiind în realitate, drepturi bănesti cu caracter salarial ce-au făcut obiectul unor litigii anterioare.
Mentionează că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a procedat în mod legal întrucât datorită lipsei fondurilor, s-a suspendat ocuparea posturilor si institutia functionează cu dificultate cu personal redus iar salariaţii reclamanti nu au suferit nici un prejudiciu material sau moral care să-i îndreptăţească la vreo despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială,cum eronat sustin aceştia.
Mai arată că, raportat la functia de asistent maternal profesionist detinută de unii reclamanti, potrivit art.8 din Hotararea 679/2003 (1)Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului…coroborat cu art.122(3) din Legea 272/2004 rep.., această categorie de personal are un statut special cu program de lucru permanent impus de nevoile copiilor aflati în plasament si de programul familiei. Astfel, acestia au cunoscut de la angajare că raporturile lor de muncă sunt potrivit fisei postului distincte de restul, activitatea remunerată defăşurată la domiciliu fiind permanentă şi similară unui părinte,neputând beneficia de timp liber corespunzător.
În drept, şi-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispoziţiile art.205 şi urm. din Codul de Procedură Civilă şi pe celelalte acte normative incidente şi a solicitat judecarea prezentei cauzei şi în lipsa, conform art. 411 din NCPC.
Sindicatul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor ca neîntemeiate pentru motivele arătate în acţiune şi reluate în răspunsul la întâmpinare.
La termenul din 10.09.2014, reprezentantul reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi în suplimentare, emiterea unei adrese către pârâtă ca să comunice statele de plată, pontaje şi grafice de lucru sau alte acte justificative privind pe reclamantii vizati în cerere, pe perioada reclamată, probă încuviinţată de către instanţă.
Aceste înscrisuri au fost depuse de pârâtă la termenul din 22.10.2014.
Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile solicitate şi depuse de ambele părţi la dosar, precum şi cu cele solicitate în suplimentare de la pârâtă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin şi constată următoarele:
Reclamantii, membrii de sindicat ai reclamantului Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii”, sunt angajaţi ai unităţii pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, salariaţii C. G. şi D. A. A. având funcţia de asistent medical, I. A., de asistent maternal profesionist.
Pe fondul cauzei, se reţin următoarele :
În îndeplinirea activităţilor de asistent medical au prestat activitate inclusiv în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale după cum rezultă din foile de pontaj depuse de pârâtă, prin specificul muncii lor, desfăşurând activitate în ture de 12/24 h, iar ca asistent maternal, unele reclamante îşi desfăşoară activitatea la domiciliu.
Prin cererea de faţă, salariatii-reclamanti solicită obligarea pârâtei la pata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
În ceea ce priveşte pe reclamantii C. G. şi D. A. A., se reţine că ” Potrivit dispoz.art.115 C Muncii (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Iar, potrivit art.137 C. Muncii (1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
La art.142 din C. Muncii se prevede că (1)Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art.140, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Astfel, conform art.137 al.2 şi 3 din Codul Muncii (L 53/2003 modif. şi compl.), în cazul în care salariaţii lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică, beneficiază de un spor şi de zile libere corespunzătoare, iar conform art.142 , beneficiază de spor doar dacă nu se pot compensa cu zile libere corespunzătoare.
Pe de altă parte, potrivit art. 9 la Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că ” În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
În Legea nr. 283/2011 se prevede la art. 7 că ” În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare s-au prevăzut la art. 2. Astfel, “prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013”.
Reclamantele contestă lipsa compensării muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, solicitând despăgubiri pentru lipsa compensării cu timp liber corespunzător.
Din graficele de lucru şi foile colective de prezenţă depuse la dosar, privind pe cei doi reclamanţi, rezultă că acestia au beneficiat de zile libere urmare a turelor de 12 h efectuate în perioada litigioasă, a căror durată este, de cele mai multe ori, mai mare de 24 h (48 h şi chiar 72h).
Or, potrivit art. 115 C.Muncii, durata maximă a timpului de repaus aferent turei de 12 h este de 24 h.
Rezultă astfel, că reclamantii au beneficiat de un timp de repaus corespunzător turei de 12 h, mai mare decât cel prevăzut de lege.
Însă, pentru cuantificarea exactă a întinderii timpului liber acordat urmare a muncii prestate în ture, respectiv în zilele de repaus săptămânal şi/sau de sărbători legale, era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, probă de care reclamantele nu au înţeles să se folosească.
Despăgubirile legale solicitate însă, vizează doar lipsa compensării cu timp liber corespunzător, iar din statele de plată existente la dosar rezultă că orele efectuate de salariatele-reclamante în aceste zile, au fost plătite de către pârâta DGASPC, fapt necontestat de către reclamante.
În ceea ce priveşte pe reclamanta I. A.a cu funcţia de asistent maternal, este de retinut că aceasta îşi desfăşoară activitatea la domiciliu.
Rezultă de aici caracterul de excepţie al acestei funcţii deţinută de reclamantă, ce prestează muncă la domiciliu, căreia îi este specifică permanenţa în activitate.
Potrivit art.8 din Hotărârea Guvernului nr.679/2003 “.”Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi sprijinirii activităţii desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti
Aceste dispoziţii se completează cu prevederile din Legea nr.272/2004 republicată, în care se reiterează caracterul special al contractului de muncă încheiat între autoritate şi asistentul maternal profesionist, iar în fişa postului care este anexă la contractul individual de muncă, pe care salariaţii au semnat-o şi şi-a însuşit-o, este menţionat expres că activitatea acestuia este permanentă.
Aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art.108 Codul Muncii salariatul cu munca la domiciliu îşi stabileşte singur programul de lucru în vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice.
Asistentul maternal desfăşoară o activitate remunerată de creştere, îngrijire şi educare a unui minor dat în plasament. Specificul acestei activităţi impune prezenţa asistentului maternal lângă minorul aflat în grija sa şi, chiar dacă necesită un program permanent, continuu prin natura sa, este asigurată la domiciliu, astfel că textele invocate de reclamanţi în sprijinul cererii de faţă privesc beneficii ce se acordă pentru salariaţii care prestează muncă la sediul angajatorului.
Împrejurarea că activitatea de creştere, îngrijire şi educarea copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu, că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament face ca, orice cuantificare temporală a activităţii să aparţină exclusiv asistentului maternal care a avut reprezentarea exactă a activităţilor ce se cereau executate în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă.
Textele invocate în cererea de faţă privesc beneficii ce se acordă pentru salariaţii care prestează muncă la sediul angajatorului, şi nu celor ce desfăşoară activitate la domiciliu.
Prin urmare, se constată că reclamanţii în cauză, membri de sindicat, nu au suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca lor, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză şi, constatând că susţinerile lor nu sunt fondate, acţiunea acestora va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea pronunţată şi considerentele acesteia.
La data de 24.03.2014, SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE „FORŢA LEGII’ Craiova, în calitate de reprezentant legal al salariatilor C. G., D. A. A., I. A., membri de sindicat, reclamanti în speţă, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr.62/2011, rep. şi al art.30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: D. G. A. S. P. C. (DGASPC Dolj) Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească reclamantilor despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de aceştia în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, începând cu data de 01.04.2011 până la pronunţarea unei soluţii irevocabile, actualizate, şi în continuare, pe durata continuităţii raportului de muncă între părţi şi condiţiilor de lucru.
In motivarea acţiunii, a arătat că reclamantii sunt membri ai Sindicatului, fiind angajati cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, C. G. şi D. A. A. având funcţia de asistent medical, I. A., de asistent maternal profesionist , toţi având raporturi de muncă cu pârâta, în perioada menţionată mai sus.
A precizat că funcţia de asistent maternal presupune supravegherea, acordarea de asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau nevoi speciale, într-un program de lucru continuu, în ture.
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamantii au deplâns faptul că în perioada mai sus menţionată nu li s-a compensat cu timp liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că au solicitat şi împuternicit Sindicatul să execute în numele lor procedurile prevăzute de lege pentru obţinerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă şi în prezent, care conferă aceste drepturi, precum şi din considerentele expuse în continuare.
In mod netemeinic şi nelegal, reclamantii, salariati în sistemul instituţional de asistenţă socială oferită persoanelor adulte şi pentru protecţia copilului, nu au mai beneficiat, începând cu 01.04.2011 de compensarea cu timp liber corespunzător pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii – Legea nr. 53/2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art.142 că salariaţii care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activităţii, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, de plata acestor activităţi corespunzător muncii prestate în programul de lucru.
Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.2 Anexa nr. III Cap. II , ca normă specială, „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistentă medico-socială si din unităţile de asistentă socială/servicii sociale”, prevede plata pentru activitatea prestată de personalul din această familie ocupaţională în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru
Raportându-se la relaţia general-special, trebuie ţinut cont caracterul şi efectele normelor de excepţie reprezentate de Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 şi OUG 103/2013 pentru anul 2014, ce prevad ca intre anii 2011-2014, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea celor generale şi speciale
În condiţiile în care angajatorul nu s-a conformat normei de excepţie, neacordând timp liber corespunzător salariaţilor reclamanţi şi pentru că acestia au prestat activitate în timpul lor liber, sunt îndreptăţiţi la o despăgubire egală cu plata orelor efectuate de reclamanţi dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
In drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. şi ale Legii-cadru nr. 284/2010, L 285/2010, L 283/2011.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în împuterniciri ale sindicatului date de salariati pentru promovarea acestor actiuni în pretentii conf.Legii 62/2011, cărti de identitate, contracte individuale de muncă ale reclamantilor.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acţiunii pentru următoarele considerente :
Faţă de obiectul actiunii motivată de disp.art.142(1) şi 253 (1) C Muncii şi prev. art.2 Anexa nr. III Cap. II din Legea cadru 284/2010, Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 şi OUG 103/2013 pentru anul 2014, pârâta apreciază că izvorul de drept al solicitării reclamantilor este acelaşi ca si în cauzele anterioare solutionate de tribunal prin respingerea cererilor formulate şi astfel, consideră că a intervenit autoritatea de lucru judecat, asa-zisele despăgubiri solicitate de reclamanti fiind în realitate, drepturi bănesti cu caracter salarial ce-au făcut obiectul unor litigii anterioare.
Mentionează că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj a procedat în mod legal întrucât datorită lipsei fondurilor, s-a suspendat ocuparea posturilor si institutia functionează cu dificultate cu personal redus iar salariaţii reclamanti nu au suferit nici un prejudiciu material sau moral care să-i îndreptăţească la vreo despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială,cum eronat sustin aceştia.
Mai arată că, raportat la functia de asistent maternal profesionist detinută de unii reclamanti, potrivit art.8 din Hotararea 679/2003 (1)Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului…coroborat cu art.122(3) din Legea 272/2004 rep.., această categorie de personal are un statut special cu program de lucru permanent impus de nevoile copiilor aflati în plasament si de programul familiei. Astfel, acestia au cunoscut de la angajare că raporturile lor de muncă sunt potrivit fisei postului distincte de restul, activitatea remunerată defăşurată la domiciliu fiind permanentă şi similară unui părinte,neputând beneficia de timp liber corespunzător.
În drept, şi-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispoziţiile art.205 şi urm. din Codul de Procedură Civilă şi pe celelalte acte normative incidente şi a solicitat judecarea prezentei cauzei şi în lipsa, conform art. 411 din NCPC.
Sindicatul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor ca neîntemeiate pentru motivele arătate în acţiune şi reluate în răspunsul la întâmpinare.
La termenul din 10.09.2014, reprezentantul reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi în suplimentare, emiterea unei adrese către pârâtă ca să comunice statele de plată, pontaje şi grafice de lucru sau alte acte justificative privind pe reclamantii vizati în cerere, pe perioada reclamată, probă încuviinţată de către instanţă.
Aceste înscrisuri au fost depuse de pârâtă la termenul din 22.10.2014.
Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile solicitate şi depuse de ambele părţi la dosar, precum şi cu cele solicitate în suplimentare de la pârâtă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţin şi constată următoarele:
Reclamantii, membrii de sindicat ai reclamantului Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii”, sunt angajaţi ai unităţii pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, salariaţii C. G. şi D. A. A. având funcţia de asistent medical, I. A., de asistent maternal profesionist.
Pe fondul cauzei, se reţin următoarele :
În îndeplinirea activităţilor de asistent medical au prestat activitate inclusiv în zilele de repaus săptămânal şi de sărbători legale după cum rezultă din foile de pontaj depuse de pârâtă, prin specificul muncii lor, desfăşurând activitate în ture de 12/24 h, iar ca asistent maternal, unele reclamante îşi desfăşoară activitatea la domiciliu.
Prin cererea de faţă, salariatii-reclamanti solicită obligarea pârâtei la pata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariaţi în situaţia în care aceştia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
În ceea ce priveşte pe reclamantii C. G. şi D. A. A., se reţine că ” Potrivit dispoz.art.115 C Muncii (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Iar, potrivit art.137 C. Muncii (1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
La art.142 din C. Muncii se prevede că (1)Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art.140, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Astfel, conform art.137 al.2 şi 3 din Codul Muncii (L 53/2003 modif. şi compl.), în cazul în care salariaţii lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică, beneficiază de un spor şi de zile libere corespunzătoare, iar conform art.142 , beneficiază de spor doar dacă nu se pot compensa cu zile libere corespunzătoare.
Pe de altă parte, potrivit art. 9 la Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că ” În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
În Legea nr. 283/2011 se prevede la art. 7 că ” În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare s-au prevăzut la art. 2. Astfel, “prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013”.
Reclamantele contestă lipsa compensării muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, solicitând despăgubiri pentru lipsa compensării cu timp liber corespunzător.
Din graficele de lucru şi foile colective de prezenţă depuse la dosar, privind pe cei doi reclamanţi, rezultă că acestia au beneficiat de zile libere urmare a turelor de 12 h efectuate în perioada litigioasă, a căror durată este, de cele mai multe ori, mai mare de 24 h (48 h şi chiar 72h).
Or, potrivit art. 115 C.Muncii, durata maximă a timpului de repaus aferent turei de 12 h este de 24 h.
Rezultă astfel, că reclamantii au beneficiat de un timp de repaus corespunzător turei de 12 h, mai mare decât cel prevăzut de lege.
Însă, pentru cuantificarea exactă a întinderii timpului liber acordat urmare a muncii prestate în ture, respectiv în zilele de repaus săptămânal şi/sau de sărbători legale, era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, probă de care reclamantele nu au înţeles să se folosească.
Despăgubirile legale solicitate însă, vizează doar lipsa compensării cu timp liber corespunzător, iar din statele de plată existente la dosar rezultă că orele efectuate de salariatele-reclamante în aceste zile, au fost plătite de către pârâta DGASPC, fapt necontestat de către reclamante.
În ceea ce priveşte pe reclamanta I. A.a cu funcţia de asistent maternal, este de retinut că aceasta îşi desfăşoară activitatea la domiciliu.
Rezultă de aici caracterul de excepţie al acestei funcţii deţinută de reclamantă, ce prestează muncă la domiciliu, căreia îi este specifică permanenţa în activitate.
Potrivit art.8 din Hotărârea Guvernului nr.679/2003 “.”Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi sprijinirii activităţii desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti
Aceste dispoziţii se completează cu prevederile din Legea nr.272/2004 republicată, în care se reiterează caracterul special al contractului de muncă încheiat între autoritate şi asistentul maternal profesionist, iar în fişa postului care este anexă la contractul individual de muncă, pe care salariaţii au semnat-o şi şi-a însuşit-o, este menţionat expres că activitatea acestuia este permanentă.
Aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art.108 Codul Muncii salariatul cu munca la domiciliu îşi stabileşte singur programul de lucru în vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice.
Asistentul maternal desfăşoară o activitate remunerată de creştere, îngrijire şi educare a unui minor dat în plasament. Specificul acestei activităţi impune prezenţa asistentului maternal lângă minorul aflat în grija sa şi, chiar dacă necesită un program permanent, continuu prin natura sa, este asigurată la domiciliu, astfel că textele invocate de reclamanţi în sprijinul cererii de faţă privesc beneficii ce se acordă pentru salariaţii care prestează muncă la sediul angajatorului.
Împrejurarea că activitatea de creştere, îngrijire şi educarea copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu, că programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament face ca, orice cuantificare temporală a activităţii să aparţină exclusiv asistentului maternal care a avut reprezentarea exactă a activităţilor ce se cereau executate în chiar momentul încheierii contractului individual de muncă.
Textele invocate în cererea de faţă privesc beneficii ce se acordă pentru salariaţii care prestează muncă la sediul angajatorului, şi nu celor ce desfăşoară activitate la domiciliu.
Prin urmare, se constată că reclamanţii în cauză, membri de sindicat, nu au suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca lor, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art. 253 Codul Muncii, invocat în cauză şi, constatând că susţinerile lor nu sunt fondate, acţiunea acestora va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea pronunţată şi considerentele acesteia.
