O.U.G. nr. 114/2007 Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) lit. b), alin. (2)
Acţiunea reclamantului privind constatarea refuzului autorităţii publice pârâte de emitere a certificatului de urbanism este tardiv formulată, în condiţiile în care refuzul pârâtului de soluţionare a cererii i-a fost comunicat la 27 august 2007, iar acţiunea a fost înregistrată la 11 iulie 2008, după expirarea termenelor de 6 luni, respectiv 1 an, prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, act normativ cu caracter special, se aplică cu prioritate faţă de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, care constituie dreptul comun în materie.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1801 din 28 septembrie 2009, ne publicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede, reclamantul U.O. a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Roşiori de Vede, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la eliberarea certificatului de urbanism pentru emiterea autorizaţiei de construire.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în urma cererii sale, i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 722 din 19 august 2004 nesemnat, neştampilat, care, în opinia sa, este un act lovit de nulitate. Reclamantul a susţinut că este de neînţeles de ce în baza actelor legale ce le depune, care atestă faptul că este proprietar legal al terenului amplasat în parcul central, nu i se eliberează autorizaţie de construire.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29 iulie 2009, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, susţinând că
instanţei de administrativ îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în speţă, Tribunalului Teleorman, Secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că refuzul de emitere a autorizaţiei de construire este legal, întrucât proprietatea reclamantului se suprapune integral pe un teren prevăzut cu destinaţia de spaţiu verde amenajat, iar potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1 j din O.U.G. nr. 195/2005, modificată prin O.U.G. nr. 114/2007, schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 1167 din 2 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede, s-a dispus admiterea excepţiei de necom-petenţă materială a instanţei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La data de 14 octombrie 2008, reclamantul şi-a modificat acţiunea, în sensul că solicită ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să i se recunoască dreptul consfinţit prin eliberarea certificatului de urbanism nr. 722 din 19 august 2004, să se dispună obligarea pârâtului să semneze şi să ştampileze actul legal emis, precum şi să repare paguba cauzată, constând în plata unor penalităţi de 100 de Euro pentru fiecare zi de întârziere până la executarea efectivă.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman, Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2717 din 11 noiembrie 2008, prin care a dispus admiterea excepţiei tardivităţii, invocată din oficiu, şi respingerea acţiunii promovate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Roşiori de Vede, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 19 august 2004, Primăria Municipiului Roşiori de Vede i-a eliberat reclamantului, în baza actelor de proprietate şi a documentaţiei prezentate, certificatul de urbanism nr. 722 din 19 august 2004 pentru terenul în suprafaţă de 259 mp. La acea dată reclamantul a observat că certificatul de urbanism nu era ştampilat şi semnat de către primar, astfel că, la data de 27 august 2004, s-a adresat cu o nouă cerere în acest sens. Prin adresa nr. 20899 din 27 august 2004, Pri
măria Municipiului Roşiori de Vede i-a comunicat că i-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 722 din 19 august 2004, pentru terenul în suprafaţă de 259 mp.
întrucât din anul 2004 şi până în prezent autoritatea pârâtă refuză să-i recunoască dreptul la eliberarea certificatului de urbanism ştampilat şi semnat de către primar, reclamantul se consideră vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, astfel că s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Tribunalul a apreciat că acţiunea promovată de reclamant este prescrisă, deoarece termenul de 3 ani prevăzut de art. 1 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă pentru valorificarea pretenţiilor acestuia s-a împlinit la data de 28 aprilie 2007.
împotriva sentinţei civile nr. 2717 din 11 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a declarat recurs reclamantul, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus respingerea acţiunii, ca fiind tardiv formulată.
In motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât se face doar menţiunea că, la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2008, s-a invocat din oficiu excepţia tardivităţii şi se susţine nemotivat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 1 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit la data de 28 aprilie 2007. Recurentul a subliniat că certificatul de urbanism nu este un act administrativ, întrucât nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege, nefiind semnat şi ştampilat de autorităţi. De asemenea, s-a susţinut că, potrivit prevederilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, iar când dreptul este sub condiţie suspensivă, cum este cazul de faţă, prescripţia începe să curgă de la data împlinirii condiţiei, or, până în prezent Primăria Municipiului Roşiori de Vede nu a îndeplinit cerinţa de a semna şi ştampila certificatul de urbanism. Recurentul a mai invocat şi suspendarea cursului prescripţiei extinctive pe durata rezolvării reclamaţiei administrative, afirmând că nici până în prezent intimata nu i-a comunicat un răspuns la aceas-
ta. In concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii şi admiterii acţiunii promovate de reclamant.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente,
Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecăţii vizează refuzul pârâtului Primarul Municipiului Roşiori de Vede de a-i recunoaşte reclamantului dreptul consfinţit prin eliberarea certificatului de urbanism nr. 722 din 19 august 2004, refuz considerat de acesta ca fiind nejustificat.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii. Articolul 11 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere [art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004].
In speţă, refuzul pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului prin care solicita emiterea certificatului de urbanism i-a fost comunicat prin adresa nr. 20899 din 27 august 2007, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 11 iulie 2008, după expirarea termenelor de 6 luni şi, respectiv 1 an, prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 554/2004. In aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acţiunea promovată de reclamant este tardivă şi a dispus respingerea acesteia.
Motivarea instanţei de fond nu este însă în concordanţă cu prevederile legale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, act normativ cu caracter special care se aplică cu prioritate faţă de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, care constituie dreptul comun în materie. Această împrejurare nu justifică admiterea recursului, întrucât soluţia respingerii acţiunii, ca tardiv formulată, este legală, iar motivarea hotărârii poate fi schimbată de instanţa învestită cu judecarea recursului.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a dispus respingerea recursului ca nefondat.
