Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 21.03.2008, Judecătoria Fălticeni l-a condamnat pe inculpatul SS pentru săvârşirea infracţiunii de refuz al recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicata cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. 2 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în noaptea de 18/19 octombrie 2006, o patrulă din cadrul Politiei municipiului Fălticeni s-a sesizat că dinspre str. Liliacului, spre str. Ion Creangă circula autoturismul marca Ford Escort care avea o direcţie de mers sinusoidală. Fiind oprit, a fost identificat conducătorul auto în persoana inculpatului SS care, emana halenă de alcool şi a fost testat cu aparatul alcooltest.
Inculpatul a fost condus ulterior la Spitalul municipal Fălticeni pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar a refuzat să se supună procedurii părăsind unitatea spitalicească.
Prin decizia penală nr. 150/02.06.2009 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni împotriva sentinţei penale nr. 85 din 21 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, şi în rejudecare, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpatul SS a fost trimis în judecată, respectiv din infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 79 alin. 4 din cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 79 alin. 4 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a revocat beneficiul graţierii pedepselor de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 şi a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin.1, 4 din Legea 678/2001, prin sentinţa penală nr. 26 din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia Penală, în dosar nr. 10096/2003, rămasă definitivă prin neapelare faţă de inculpatul SS la data de 31 ianuarie 2006.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, fără a mai fi sporită.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 85 din 21 martie 2008.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul SS, arătând că a fost arestat în Austria şi predat în România la 22.01.2009. La termenul de judecată din 12.10.2009 Curtea de Apel Suceava a clarificat natura căii de atac exercitată de inculpat, acesta precizând că a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 85/2008 a Judecătoriei Fălticeni
Prin încheierea din data de 12.10.2009, Curtea de Apel Suceava a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Tribunalului Suceava spre competentă soluţionare a apelului declarat de inculpatul SS împotriva sentinţei penale nr. 85 din data de 21.03.2008 pronunţată de Judecătoria Fălticeni.
Prin decizia penală nr. 9 din 11.01.2010 Tribunalul Suceava a respins ca tardiv apelul declarat de inculpat.Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare rezultă că dispozitivul i-a fost comunicat inculpatului la domiciliul din Fălticeni la data de 08.04.2009, unde a fost afişat pe uşa principală a locuinţei. Comunicarea dispozitivului s-a efectuat şi prin afişare la Consiliul Local Fălticeni la data de 26.03.2009, inculpatul declarând apel abia la data de 15.06.2009, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.S-a motivat că solicitarea inculpatului de repunere în termenul de apel, conform art. 364 Cod procedură penală nu poate fi primită întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Astfel, s-a reţinut că inculpatul a fost remis în România la data de 22.01.2009 (aşa cum a susţinut în declaraţiile sale şi cum rezultă din adresele Tribunalului Iaşi şi a fost prezent în faţa instanţei de apel la data de 18.05.2009. În cuprinsul încheierii de la acea dată se menţionează în mod expres că instanţa i-a adus la cunoştinţă învinuirea, pedeapsa aplicată de prima instanţă şi a procedat la audiere. De asemenea, instanţa a solicitat avocatului din oficiu să explice inculpatului situaţia în care se află.Calea de atac ce a demarat procedura în prezentul dosar a fost formulată de 15.06.2009, respectiv la 27 de zile libere de la data la care inculpatul a luat cunoştinţă (în mod oficial şi formal, chiar presupunând că nu sunt valabile comunicările sentinţei efectuate de prima instanţă), cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege. Deşi art. 364 se referă la calcularea acestui termen de la data începerii executării pedepsei sau a despăgubirilor civile (ceea ce nu este cazul), inculpatul a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul sentinţei, în mod neechivoc, la data de 18.05.2009, iar acordarea beneficiului prevăzut de art. 364 într-o astfel de situaţie ar echivala cu posibilitatea declarării căii de atac după bunul plac al inculpatului.Deşi inculpatul a lipsit atât de la judecata în primă instanţă cât şi de la pronunţare, dispoziţiile art. 365 Cod procedură penală nu sunt incidente pentru aceleaşi motive prezentate mai sus în ceea ce priveşte instituţia repunerii în termen.Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.În motivarea recursului, acesta a arătat că greşit i-a fost respins ca tardiv apelul declarat, în condiţiile în care de la începutul anului 2008 şi până la data de 18.05.2009 nu a avut cunoştinţă de judecarea acestui dosar, întrucât a fost arestat în Austria, nefiind prezent la niciun termen de judecată şi nici la dezbateri sau pronunţarea hotărârii atacate, astfel că apelul a fost declarat în termen. Mai mult, de la data comunicării deciziei pronunţată de Tribunalul Suceava în apelul declarat de procuror şi până la data declarării de către el a acestei căi de atac nu au trecut un număr mai mare de 10 zile.În subsidiar, a solicitat să se constate că este vorba despre un apel peste termen şi să se dispună casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Tribunalul Suceava.Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 al. 3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 85/21.03.2008 pronunţată de Judecătoria Fălticeni inculpatul SS a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b Cod penal, cu în regim privativ de libertate.Această hotărâre a fost comunicată la data de 08.04.2008, la adresa de domiciliu indicată de în faza de urmărire penală, precum şi prin afişare la Consiliul Local al municipiului Fălticeni.Or, deşi a susţinut că la data pronunţării hotărârii de fond, era arestat în Austria, inculpatul nu a făcut vreo dovadă în acest sens, în adresa de la fila 11 dosar apel făcându-se vorbire exclusiv despre o punere sub acuzare, în Austria, la data de 08.02.2008. Această adresă nu poartă însă însemnele oficiale ale autorităţii emitente.Potrivit dispoziţiilor art. 365 al. 1 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată (a cauzei în fond), cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei.Este real că inculpatul a fost predat autorităţilor române şi depus la Penitenciarul Iaşi la data de 03.02.2009, însă a fost arestat în dosarul nr. 7913/99/2007 al Tribunalului Iaşi, în baza mandatului european de arestare nr. 33/26.03.2008 al aceleiaşi instanţe. La data de 13.06.2009, acesta a fost pus în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, conform încheierii din data de 12.06.2009 a Tribunalului Iaşi.Aşadar, în prezenta cauză, inculpatul nu a fost arestat în executarea pedepsei aplicate.Din analiza celor mai sus-expuse, reiese că ambele cerinţe ale art. 365 al. 1 Cod procedură penală sunt îndeplinite în cauză.Inculpatul a lipsit, înaintea primei instanţe, atât de la toate termenele de judecată, cât şi de la pronunţarea hotărârii atacate. De asemenea, a formulat cererea de apel la data de 15.06.2009, deci înainte de începerea executării pedepsei.Cum sunt îndeplinite cumulativ cele două cerinţe prevăzute de acest text de lege, se impunea ca Tribunalul să constate că în cauză calea de atac formulată o constituie un apel peste termen şi să procedeze la analiza sa pe fond.Faptul că inculpatul a fost prezent la data de 18.05.2009 înaintea Tribunalului Suceava, când s-a soluţionat în dosarul nr. 2965/227/2007 apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva aceleiaşi sentinţe, nu face inaplicabile dispoziţiile art. 385 al. 1 Cod procedură penală, dacă cerinţele acestui text sunt îndeplinite în cauză.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, l-a admis, a casat în totalitate decizia penală mai sus-menţionată şi a trimis cauza Tribunalului Suceava în vederea rejudecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr.85 din data de 21.03.2008 pronunţată de Judecătoria Fălticeni.
