Deliberând asupra acţiunii în administrativ fiscal de faţă, constată:
1.) – Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.1906/114/2012 din 12.04.2012, reclamantul C. Gh. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău ( denumită în continuare AFPM Buzău), Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti ( AFM Bucureşti ) şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău ( DGFP Buzău), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: a) obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei pe poluare în sumă de 2.342 lei achitată pentru un autovehicul de provenienţă dintr-un stat membru al Comunităţii Europene, precum şi b) la plata în solidar a dobânzii în materie fiscală de la data efectuării plăţii până la data restituirii ei integrale , cu cheltuieli de judecată.
2.) – Motivarea acţiunii
2.1.) În fapt, reclamantul a învederat că la data de 28.06.2011 a achiziţionat un autovehicul marca Ford, tip 190 LWB, număr de identificare -, an de fabricaţie 1998, înmatriculat pentru prima data la 30.06.1998, pentru care a achitat în temeiul prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal o taxă pe poluare impusă în cuantum de 2.342 lei. Consideră că taxa achitată contravine normelor Tratatului instituind Comunitatea Europeană care prevalează asupra dreptului naţional, astfel că se impune înlăturarea reglementării respective prin care se instituie o taxă internă discriminatorie .
2.2) În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 din României, paragraful 110 ( ex articolul 90) din Tratatul privind funcţionarea Comunităţii Europene şi prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
3.) Probe
3.1.) – În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamanta a depus la dosar: contractul de vânzare cumpărare privind achiziţionarea autovehiculului din 28.06.2011 (fila 16 ) , cartea de identitate a autovehiculului ( fila 13-14) , certificatul cu care se atestă data primei înmatriculări a autovehiculului : 30.06.1998 ( fila 26) , decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 17829 din 11.10.2011 ( fila 19), chitanţa emisă de Trezoreria Municipiului Buzău seria TS7 nr. 7263202 din 11.10.2011 privind plata taxei pe poluare pentru autovehicul în cuantum de 2.342 lei (fila 22 ) , cererea adresată de reclamant autorităţii fiscale în vederea restituirii taxei pe poluare achitate înregistrată sub nr. 1416A din 20.03.2012 ( filele 10 – 11) şi adresa nr. 7478 din 28.03.2012 prin care AFPO Pătârlagele a comunicat reclamantului răspunsul asupra cererii de restituire a taxei achitate ( fila 12) .
3.2.) – Pârâţii nu au solicitat administrarea de probe .
4.) – Întâmpinarea
4.1.) Citată legal, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor art.114-118 din Codul de procedură civilă, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive , în condiţiile în care interesele Administraţiei Finanţelor Publice a Oraşul Pătârlagele sunt reprezentate de DGFP Buzău ( fila 30) .
4.2.) Citată legal, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Buzău a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor art.114-118 din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât adoptarea OUG nr. 50/2008 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, taxa pe poluare intrând în vigoare la 01.07.2008 – dată de referinţă pentru abrogarea dispoziţiilor art. 2141-3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Consideră că dispoziţiile art. 110 TFUE au avut în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor, de a introduce pentru produse comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne ( filele 31-32) .
4.3.) – Citată legal , pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti nu a formulat întâmpinare , nu a solicitat administrarea de probatorii şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă .
5.) – Analiză . Constatări . Considerente
Analizând cererea formulată de reclamantă în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente , tribunalul reţine :
5.1.) – Situaţia în fapt dedusă judecăţii
5.1.1.) – Prin contractul de vânzare – cumpărare din 28.06.2011, reclamantul a achiziţionat un autovehicul marca Ford, tip 190 LWB, număr de identificare -, an de fabricaţie 1998, înmatriculat pentru prima data la 30.06.1998,
5.1.2.) – În vederea înmatriculării autovehiculului în România , reclamanta a fost obligată să achite o taxă pe poluare în cuantum de 2.342 lei , stabilită în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, prin decizia de calcul nr. 17829 din 11.10.2011, fiind achitată la Trezoreria oraş Pătârlagele în baza chitanţei seria TS7 nr. 7263202 din 11.10.2011.
5.1.3.) Anterior formulării acţiunii introductive , cu cererea înregistrată sub nr. 1416A din 20.03.2012 la AFPO Pătârlagele, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.342 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehiculul dobândit în condiţiile expuse.
5.1.4.) – Conform adresei nr. 7478 din 28.03.2012, AFPO Pătârlagele a comunicat reclamantului că suma pretinsă nu poate fi restituită , întrucât a fost încasată cu respectarea prevederilor OUG nr. 50/2008
5.1.5.) – Atacând în instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii fiscale de a-i restitui taxa specială achitată cu încălcarea dispoziţiilor legislaţiei comunitare în materie , reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale legitime , apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii, prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004.
5.2.) – Cadrul juridic . Reglementarea internă
5.2.1.) – Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule ( taxă de primă înmatriculare ) se regăseşte la dispoziţiile art.2141-5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , şi respectiv la art. 311-2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal , cu aplicabilitate la perioada 01.01.2007 – 30.06.2008 .
5.2.2.) –Potrivit art.214?-214? din Codul fiscal , taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se achită cu ocazia primei înmatriculări în România , de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea , atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate , aduse din import , din statele comunitare sau din alte state.
5.2.3) – Ulterior , a fost adoptată OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a modificat denumirea taxei din taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule în taxă pe poluare , stabilind la art.4 că obligaţia de plată a unei asemenea taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care fac referire dispoziţiile art.3 şi 9 .
5.3.) – Art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 TCE ) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) , publicat în Jurnalul Oficial la data de 30.03.2010 ( versiune consolidată )
5.3.1.) – Conform prevederilor art.28 din Tratat , versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea între statele membre , a taxelor vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent , precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.
5.3.2.) – La art.30 şi art.31 din Tratat, se dispune în sensul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent . Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal . Niciun stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare . De asemenea , niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
5.3.3.) – Dispoziţiile art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 ) din Tratatul Uniunii Europene , versiunea consolidată , prevăd că nici un stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare.
5.4.) – Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
5.4.1.) – Cauza Costa / Enel ( 1964) : Legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui , dată fiind natura sa originară şi specială , fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Decizia a definit şi relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre , arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă , care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior.
5.4.2.) – Cauza Weigel ( 2004): Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţiile normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare , scopul acestei reglementări o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone.
5.4.3.) – Hotărârea din 15 septembrie 2005 , Comisia / Danemarca , C – 464/02 : Toate autovehiculele comercializate pe piaţa unui stat membru sunt ” produse naţionale ” în sensul prevederilor art.110 TFUE, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin ” produse concurente ” ale celor dintâi , în măsura în care sunt similare din punct de vedere al tipului de produs , al caracteristicilor şi al uzurii. În contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu , instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente , reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare , statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre .
5.4.4.) – Cauzele reunite C – 290 Nadasdi şi C – 333/05 Nemeth / 2006: O taxă care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru , ci pentru prima înmatriculare pe teritoriul acestuia , în vederea punerii în circulaţie, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art.90 din tratat.
5.4.5.) – Hotărârea din 18.01.2007 , Brzezinschi, C -313 / 05 , pct.27 : Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană reprezintă în cadrul tratatului o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent . Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.
5.4.6.) – Hotărârea din 20.09.2007, Comisia / Grecia , C – 74/06, pct.24; Ordonanţa din 10.12.2007, Kawala, C – 134/07, pct.28; Hotărârea din 17.07.2008, Krawczyunski , C – 426/07, pct.31: În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate , art.90 din Tratat vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.
5.4.7.) – Hotărârea pronunţată de CJCE în cauzele reunite C -393/04 şi C – 41/05 , Air Liquide Industries Belgium , par.55 : Prevederile art.110 ( ex articolul 90 par.1 ) TFUE interzic , fără excepţii , a fiscală şi orice măsură de protecţie care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite , între produsele din statele membre ale comunităţii şi cele din producţia internă a unui stat membru , în scopul asigurării respectării şi aplicării principiului circulaţiei mărfurilor.
5.4.8.) – Hotărârea din 17.07.2008 pronunţată în cauza Krawczy: În materia importurilor autovehiculelor de ocazie , art.90 TCE urmăreşte să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne , în privinţa concurenţei dintre produsele importate şi cele care se află deja pe piaţa naţională.
5.4.9.) – Hotărârea din 19.03.2009 , Comisia / Finlanda , C – 10/08, pct.24 : Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Art.90 din Tratat nu interzice introducerea unui impozit de natură internă , ci numai aplicarea lui discriminatoriu şi numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene .
6.) – Compatibilitatea taxei speciale( sau pe poluare) cu dispoziţiile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene TFUE
6.1.) – Examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ( ex articolul 90 din TCE ) , prin Hotărârea preliminară din 7.04.2011 pronunţată în cauza C – 402/09, Tatu s-a statuat în sensul că ”articolul 110 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene trebuie interpretat în sensul că se instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru , dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie , în statul membru menţionat , a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională ”.
6.2.) – Curtea a decis , deci , prin această hotărâre preliminară , că art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale , taxa pe poluare , doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, deşi nediscriminatorie , creează un efect protecţionist pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţă anterior ordonanţei evocate.
6.3.) – În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea preliminară din 07.07.2011 în cauza C – 263/10 , Nisipeanu v. România, la cererea formulată în temeiul art.234 CE de către Tribunalul Gorj .
6.4.) – Curtea a arătat în considerentele hotărârii pronunţate că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenite din alte state membre , interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.
7.) – Obligativitatea respectării dreptului comunitar. Prioritatea dreptului comunitar faţă de reglementările interne
7.1.) – Prin Legea nr.157/2005 , România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană .
7.2.) – Efectele ratificării Tratatului sunt reglementate de art.148 alin.2 şi 4 din Constituţia României , conform cărora :
” (2) Ca urmare a aderării , prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne , cu respectarea prevederilor actului de aderare .
(4) Parlamentul , Preşedintele României , Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) ”.
8.) Competenţa instanţei de a evalua conformitatea legislaţiei interne cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi de a da eficienţă acestora
8.1.) – Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene din 9 martie 1978 pronunţată în Cauza 106/77 , Administrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal s-a statuat în sensul că : ” … judecătorul naţional însărcinat, potrivit competenţei sale , să aplice dispoziţiile dreptului comunitar , are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme , lăsând neaplicată , din oficiu dacă este necesar , orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale , chiar ulterioară , fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu ”.
8.2.) – Aşadar , în raport de dispozitivul hotărârii evocate , instanţelor române le revine obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar , ele fiind competente să procedeze la evaluarea conformităţii legislaţiei române cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi să înlăture de la aplicare orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale .
9.) – Soluţia tribunalului
9.1.– Excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău este întemeiată, tribunalul având în vedere că această autoritate fiscală nu este parte în raportul juridic fiscal dedus judecăţii.
9.2.) – Pe fond , tribunalul reţine:
9.2.1.) – Prin efectul aplicării directe a dispoziţiilor art. 110 paragraf 1 TFUE , instanţa este datoare să constate că prevederile privind instituirea taxei speciale de primă înmatriculare , sunt reglementări contrare, astfel că nu pot fi menţinute ca aplicabile în cauza pendinte judecăţii.
9.2.2.) – În condiţiile în care taxa pe poluare ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare , tribunalul reţine că este aplicabil principiul consacrat în sensul că în situaţia în care un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută astfel .
9.2.3.) – Tribunalul reţine că datorită incompatibilităţii normelor OUG nr.50/2008 cu dreptul comunitar , în cauză devine aplicabilă regula consacrată la nivel de principiu prin art.1092 din Codul civil potrivit căruia ” ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii ”.
9.2.4.) –Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ferm că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, în astfel de cauze putând fi plătite şi daune pentru pierderile suferite ( sens în care se invocă : Cazul nr.68/79 , Hans Just I/S c. Minist?re danois des impôts et accises , precum şi Cauza conexată C – 290/05 şi C – 333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth)
9.2.5.) – În contextul elementelor de fapt şi de drept expuse, tribunalul apreciază că reclamantul C. Gh. are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare în baza unor dispoziţii legale interne contrare normelor comunitare în materie.
9.2.6.) – Pentru considerentele expuse ,la paragraful 9.1.), tribunalul va admite excepţia invocată de pârâta AFPM Buzău privind lipsa calităţii sale procesual pasive .
9.2.7.) –Pentru considerentele expuse la paragraful 9.2.1) – 9.2.5.), tribunalul va admite ca întemeiată acţiunea formulată de reclamant în sensul obligării în solidar a pârâtelor DGFP Buzău şi AFM Bucureşti la restituirea către reclamant a sumei de 2.342 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare .
9.2.8) – Pârâtele vor fi obligate în solidar şi la dobânda în materie fiscală prevăzută de art.124 din Codul de procedură fiscală, aferentă sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, de la data plăţii sumei şi până la restituirea integrală a acesteia , în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclamantului (compus din cuantumul taxei şi folosul nerealizat , reprezentat de dobânda fiscală).
9.2.9) – În raport de prevederile art.274 din Codul procedură civilă, pârâtele căzând în pretenţiile formulate de reclamant , vor fi obligate în solidar să plătească acestuia suma de 339 lei cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând 300 lei onorariu avocat şi 39 taxă judiciară de timbru.
(sentinţa nr. 1196 din 30.04.2012/ dos. nr. 1906/114/2012)
