Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că în vederea executării silite a unor creanţe fiscale decurgând din taxe si impozite aferente bunurilor imobile ale debitoarei situate in comuna X, Primarul comunei X a emis somaţia nr. 936/04.02.2010, în temeiul înştiinţării de plată nr.1918/09.03.2009 pentru recuperarea sumei de 331.775 lei.
Bunurile imobile pentru care s-au calculat impozitele aparţin contestatoarei si se află administrativ, în comuna X.
Referitor la stabilirea instanţei competente luând in considerare locul executării silite, se constată că dispoziţiile Codului de procedură fiscală se completează cu care arată în art. 400 al.1 că: ”contestaţia se introduce la instanţa de executare”, iar potrivit disp. art. 373 al. 2 C. pr. civ :” instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea”.
Art. 172 din Cod procedură fiscală reglementează contestaţia la executare silită, iar alin.(3) al acestui text de lege prevede în mod expres: “contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă”.
Din interpretarea disp art 174 Cod proc fiscală se deduce că din punct de vedere teritorial competenţa revine Judecătoriei Mangalia intrucât in circumscripţia acestei judecătorii se face executarea iar somaţia atacată a fost emisă de Primarul com X, în executarea unor creanţe fiscale legate de taxe si impozite aferente unor bunuri imobile aparţinând debitoarei , situate in comuna X.
Textul invocat are următorul conţinut:
(1) La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
Prin raportare la obligaţia cuprinsă in titlul executoriu, aceea de plată a taxelor si impozitelor, interesează pentru stabilirea competenţei teritoriale, locul situării imobilelor, relevant fiind că acestea se găsesc in raza teritorială a Judecătoriei Mangalia, respectiv in localitatea X.
Determinant pentru stabilirea instanţei de executare nu este sediul debitoarei, situat in Sibiu, ci locul situării imobilelor .
Potrivit art 373 al 1 c pr civ, hotărârile judecătoreşti si celelalte titluri executorii se execută de judecătoresc din circumscripţia judecătoriei in care se află bunurile urmărite, doar in materie de poprire s-a stabilit o competenţă teritorială alternativă, ceea ce nu este cazul în speţă.
În consecinţă, pentru motivele ce preced, in temeiul art. 158 Cod proc. civilă, prima instanţă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea SC M. G. C. cu sediul in Sibiu, în contradictoriu cu intimata COMUNA X prin Primar, în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea S.C. M. G. C. solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
În motivarea recursului se arată că instanţa de executare este judecătoria de la locul executării, ori executarea silită se face la sediul recurentei din Sibiu pentru că aici se contestă titlul fiscal, iar singurul act de executare efectuat şi deci contestat este somaţia de plată comunicată la sediul recurentei.
Intimata a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de executare este Judecătoria Mangalia în circumscripţia acesteia fiind situat imobilul pentru care nu s-a achitat impozitul.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul a reţine că recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele de mai jos.
Conform art.400 alin.1 şi 373 alin.2 Cod procedură civilă contestaţia la executare este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia se va face executarea.
Întrucât în cauză s-a emis o simplă somaţie, iar debitele fiscale se execută de regulă prin poprire, evident că instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia îşi are sediul social debitoarea, respectiv Judecătoria Sibiu.
Simplul fapt că se execută impozitul aferent unui imobil situat în Comuna X nu este de natură a schimba competenţa teritorială cât timp nu s-a început executarea silită imobiliară.
Pentru aceste motive în baza art.312 Cod procedură civilă s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului la Judecătoria Sibiu.
