Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 7506 din 22.12.2008 reclamanta A.L.V. a chemat în judecată S.C. RCS&RDS S.A. Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reîncadrarea sa în funcţia avută la data disponibilizării sale, aceea de „operator”, să-i fie acordate salariile cuvenite şi neplătite în perioada 31.10.2008 – 25.11.2008 precum şi despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi care i se cuveneau din data disponibilizării până la data încadrării efective pe postul avut anterior, potrivit art. 78 Codul muncii.
În motivarea cererii sale, a arătat reclamanta că în luna august 2007 a încheiat cu S.C. G. S.R.L. Bacău un contract de muncă pe perioadă determinată de 6 luni, contract prelungit succesiv până la data de 2.03.2009. La 30.10.2008 a fost informată telefonic de Biroul Resurse Umane că începând cu 1.11.2008 societatea se desfiinţează, salariaţii urmând a fi preluaţi de S.C. RDS & RDS S.A., chiar a doua zi atât reclamanta cât şi cei trei colegi ai săi primind formularele de contract.
În perioada 3.11 – 24.11.2008, arată reclamanta, a lucrat pentru societatea pârâtă, perioadă în care a avut acces la datele societăţii, a încheiat contracte având codul 10769, a semnat contracte cu clienţii, a desfăşurat activitate potrivit fişei postului său, însă pârâta a refuzat să semneze contractul său individual de muncă întrucât la acea dată era însărcinată, încălcându-se, astfel, art. 60 alin.(1) lit. c din Codul muncii.
Motivând acţiunea, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 16, 60, 76, 77, 78, 254, 285, 286 şi următoarele Codul muncii precum şi art. 103 C.p.c., iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f. 5 – 10, 28 – 32, 44 – 47), a solicitat administrarea probei testimoniale (f. 36) precum şi probei cu interogatoriul pârâtei.
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 285 codul muncii.
Formulând precizări ulterioare, reclamanta a arătat că raportul său cu societatea pârâtă a fost un raport de muncă, iar rapoartele de muncă se desfăşoară pe baza unui contract de muncă ce se poate încheia în formă scrisă sau nescrisă, urmând a face dovada faptului că în cazul său contractul s-a încheiat în formă nescrisă, obligaţia încheierii în formă scrisă revenind angajatorului (f. 23 – 25).
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f. 17, 18, S.C. RDS & RCS S.A. Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu motivarea că nu poate fi considerată subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii atât timp cât între părţi nu s-a realizat nici un acord de voinţă.
Împrejurarea că reclamanta este însărcinată nu constituie un argument pentru a-şi justifica pretenţiile întrucât reclamanta nu a fost niciodată concediată şi nici împrejurarea că alţi colegi au fost angajaţi de pârâtă nu poate conduce la obligarea acesteia de a o angaja şi pe reclamantă întrucât raporturile de muncă sunt raporturi juridice intuitu personae.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă (alin. 1). În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă (alin. 2).
Dovada raporturilor juridice de muncă a fost făcută în speţă cu înscrisurile depuse la dosar (f. 28 – 32), înscrisuri din care rezultă că reclamanta a desfăşurat activitate de operator pentru societatea pârâtă dar şi cu declaraţia martorului J.S.M. (f. 36) care a arătat că reclamanta a lucrat timp de o lună şi jumătate în calitate de operator calculator, cu un program de lucru între orele 8 şi 17, nefiindu-i încheiat contract de muncă în formă scrisă întrucât era însărcinată.
În consecinţă, considerând ca fiind dovedite susţinerile reclamantei, în temeiul art. 16 codul muncii, instanţa va admite acţiunea, astfel cum a fost modificată şi ca obliga societatea pârâtă să încheie reclamantei contract individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu 1.11.2008, în funcţia de operator, cu un salariu brut lunar de 1800 lei, cu un program de 8 ore pe zi, locul de muncă fiind în municipiul Bacău.
De asemenea, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei atât drepturile salariale aferente perioadei efectiv lucrate, respectiv 1.11.2008-25.11.2008 precum şi despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 25.11.2008 până la data încadrării efective.
Dând eficienţă dispoziţiilor art.274 Cpc, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
