Principiile suspendării executării actului administrativ

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

în considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu -suspendarea executării constituie însă, o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

I.C.C.J., secţia administrativ şi fiscal, decizia nr. 2199/14.04.2009,

Prin acţiunea în contcncios administrativ formulată dc SC T. SA Suceava, în contradictoriu cu Agenţia Naţională dc Administrare Fis

cală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, s-a solicitat anularea deciziei nr. 84/7 noiembrie 2007, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva actului administrativ fiscal nr. 81892/19 iulie 2007 conţinând comunicarea pierderii de către SC T. SA Suceava a facilităţilor acordate în baza O.U.G. nr. 37/2004 şi a actului administrativ fiscal nr. 82689/26 iulie 2003, prin care reclamanta a fost informată că la data dc 30 iunie 2007 înregistra obligaţii fiscale restante la bugetul dc stat.

S-a solicitat, dc asemenea, anularea cclor două actc administrative fiscale cu nr. 81892/19 iulie 2007 şi nr. 82689/26 iulie 2007.

Prin ccrerea completatoare depusă la termenul din 1 septembrie 2008, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal nr. 81892/19 iulie 2007 emis de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, precum şi a actului administrativ fiscal nr. 82689/26 iulie 2007 emis de aceeaşi Direcţie Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

In motivarea cererii a arătat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât potrivit certificatului de atestare fiscală nr. 51776/18 august 2006, la data de 31 iulie 2006 nu figura în evidenţele fiscale cu obligaţii de plată curente restante către buget.

De asemenea, prin raportul de inspecţie fiscală generală nr. 47/31 martie 2006, s-a constatat că până la data de 31 decembrie 2005 reclamanta şi-a achitat obligaţiile fiscale curente.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 29 septembrie 2009 a admis această cerere, dispunând suspendarea executării actelor administrativ fiscale nr. 81892 din 19 iulie 2007 şi nr. 82689/26 iulie 2007 emise de pârâta Agenţia Naţională dc Administrare Fiscală, Dirccţia Generală dc Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzci.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că cererca de suspendare este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ ccle două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Referitor la prima condiţie, s-a reţinut că aceasta este îndeplinită, în raport de împrejurarea că pârâta a eliberat reclamantei certificatul dc atestare fiscală nr. 51776/18 august 2006 în care se menţiona că la data de 31 iulie 2006 nu figura în evidenţele fiscale cu obligaţii curente restante cătrc buget, pentru ca, ulterior, prin actul administrativ nr. 82689 din 26 iulie 2007, să i se aducă la cunoştinţă că la data de 23 iulie 2007, din obligaţiile restante la bugetul asigurărilor sociale de

stat şi la bugetul asigurărilor dc şomaj, mai are de plată sumele menţionate în acest act.

Faţă de conţinutul certificatului eliberat la 18 august 2006, curtea a reţinut că este creată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor, de natură să justifice suspendarea executării acestora.

Raportat la cuantumul ridicat al suinei pretins datorate şi la specificul activităţii reclamantei, s-a concluzionat că este îndeplinită şi condiţia iminenţei producerii unei pagube.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională dc Administrare Fiscală, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor contestate, ca fiind întemeiată.

A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actelor contestate, instanţa de fond concluzionând, totodată, în mod greşit, că în cauză nu se impune stabilirea unei cauţiuni, întrucât cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din aceeaşi lege.

Astfel, susţine recurenta, după cum rezultă din însăşi definiţia dată prin lege cazului bine justificat, pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ să fie admisibilă este necesar ca societatea să facă dovada existenţei unor motive bine întemeiate, care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia.

Or, din actele analizate de organele fiscale a rezultat că societatea şi-a achitat într-adevăr debitele restante, însă cu depăşirea datei la care acestea erau scadente, astfel încât certificatul de atestare nr. 517776/18 august 2006, avut în vedere dc prima instanţă, nu este de natură să justifice îndeplinirea acestei condiţii, menţionând doar faptul că la data emiterii lui societatca nu mai înregistra astfel de obligaţii.

In ceea ce priveşte a doua condiţie impusă de lege, este necesar ca reclamanta să fie ameninţată cu producerea unei pagube iminente şi ireparabile, precum şi să facă dovada acestui aspect, instanţa supremă reţinând, în cauze similare, că simpla menţionare a creanţei contestate şi a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o asemenea pagubă.

In speţă, motivarea instanţei de fond se bazează pe simple afirmaţii ale reclamantei şi pe simple supoziţii, care nu sunt de natură a face dovada îndeplinirii acestei condiţii.

S-a învederat şi faptul că, având în vedere cifra de afaceri înregistrată de reclamantă în 2007 (118.223.691 lei), suma datorată organelor fiscale (6.938.399 lei) nu poate afecta activitatea acesteia.

Recursul nu este fondat.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actclor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii dc echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.

In considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie dc excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

In plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

In sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă accle împrejurări legate dc starea de fapt şi de drept, carc sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) şi ş).

Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat şi la nivel european, prin perspectiva acestora [de exemplu, R(89)/8, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă], instanţa putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave,

dificil dc reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

In speţă, examinând sumar actele dosarului, fară a fi posibilă anta-marea fondului în această etapă a procedurii, prima instanţă a concluzionat în mod corect că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport dc conţinutul raportului de inspccţie fiscală generală din 21 martie 2006, a ccrti-ficatului dc atestare fiscală eliberat reclamantei la 18 august 2006, anterior emiterii actelor contestate şi dc existenţa unor ccreri de restituire/compensare a unor sume încasatc necuvenit la bugetul de stat.

Actcle dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuţie şi specificul activităţii socictăţii reclamante, executarea silită care a fost declanşată putând genera dificultăţi reale în executarea obligaţiilor contractuale asumate, sistarea serviciilor, precum şi grave probleme sociale.

Cerinţa depunerii unei cauţiuni pentru judecata la fond a fost îndeplinită în recurs, societatea reclamantă conformându-se obligaţiilor stabilite în acest sens în sarcina sa prin încheierea din 3 martie 2009.

Recursul a fost respins, aşadar, ca nefondat.

Notă: întrucât actul administrativ este caracterizat de prezumţia de legalitate, măsura suspendării executării, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu

Din regimul juridic aplicabil actului administrativ se desprind principalele trăsături ale acestuia, respectiv, legalitatea şi emiterea în regim de putere publică, aspecte care determină şi forţa juridică specială a acestuia, şi anume executarea lui ex officio, fiind titlu executoriu prin el însuşi, adică de imediată aplicare.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării unui astfel de act administrativ trebuie să verifice dacă la emiterea actului s-a creat în realitatea juridică o aparenţă de legalitate, care să dea şi forţa juridică a executării imediate şi din oficiu, iar pentru aceasta trebuie să se raporteze şi la aspecte de fond ale cauzei, fără însă a-l antama în totalitate

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Principiile suspendării executării actului administrativ

/**/