Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Bals dat în dosarul nr. 953/P/2010 din data de 13.12.2010 a fost trimis in judecata, în stare de libertate, inculpatul M I, pentru savârsirea infractiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana având o alcoolemie în sânge de peste limita legala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002.
Prin actul de sesizare al instantei s-a retinut, urmatoarea situatie de fapt:
În data de 12.09.2010, organele de politie au oprit în trafic autovehiculul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul M I.
S-a retinut ca în urma testarii conducatorului M I, cu aparatul Alcotest, a rezultat o valoare de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la Spitalul Bals pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a mentIat ca în conformitate cu buletinul de analiza toxicologica inculpatul M I, a avut o alcoolemie de 1,45g ‰ alcool pur în sânge la prima proba, iar la a doua proba o alcoolemie de 1,30 g ‰.
S-a specificat si faptul ca M I a recunoscut fapta retinuta în sarcina sa.
Situatia de fapt descrisa a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul-verbal de constatare (fila nr. 7), buletinul de examinare clinica, cererea de analiza, procesul-verbal de prelevare si buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie (filele nr. 11-14), bonul emis de aparatul Alcotest (fila nr. 12), declaratiile martorului MF(filele nr. 8,10), si declaratiile învinuitului (filele nr. 18-20, 23).
Pe rolul JB dosarul a fost înregistrat la data de 15.12.2010.
În baza rolului activ si în vederea aflarii adevarului, în baza art. 287, art. 3 si art. 4 din Codul de procedura penala, instanta a dispus prin rezolutie data la primirea dosarului emiterea unei adrese catre I.P.J. Olt în vederea înaintarii fisei de actualizate a inculpatului, ce a fost depusa la dosarul cauzei la data de 06.01.2011 (fila nr. 11). În baza acelorasi dispozitii legale, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Olt în vederea efectuarii unui referat de evaluare inculpatului, ce a fost depus la dosarul cauzei la data de 12.01.2011 (filele nr. 12-17).
Analizând materialul probator administrat în cauza, în baza art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
În ziua de 12.09.2010, în jurul orei 04 :22, pe str. Nicolae Balcescu, din Bals, a fost oprit în trafic autovehiculul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul M I, fapt ce rezulta din declaratia martorului MFaudiat în cauza care se coroboreaza cu declaratiile inculpatului si cu procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest Dragner, care a aratat o valoare de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat conform testului efectuat, fapt ce rezulta de asemenea din declaratia martorului MFcare se coroboreaza cu declaratiile inculpatului si cu procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Din aceleasi probe, rezulta si faptul ca inculpatul M I, a fost condus la Spitalul Bals în vederea recoltarii probelor biologice.
Din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 1581/1582 din 20.09.2010 emis de IML Olt, rezulta ca la ora 0445 (proba I) inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 g‰ iar la ora 0545 (proba a II-a) inculpatul avea o alcoolemie de 1,30 g‰.
Din buletinul de examinare clinica aflat la dosarul de urmarire penala rezulta ca la momentul examinarii, inculpatul avea comportarea ordonata, atentia cocentrata, judecata coerenta, vorbirea buna, proba indice-nas fiind buna iar pastrarea echilibrului la întoarcerea brusca fiind buna.
Instanta mai retine si faptul ca inculpatul a recunoscut savârsirea faptei retinute în sarcina sa.
În drept, fapta inculpatului M I, care în ziua de 12.09.2010, în jurul orei 04 :22 a condus autovehiculul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe un drum public, sub influenta bauturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legala admisa, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002, atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective.
Sub aspectul laturii obiective, actiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul în conditiile în care consumase bauturi alcoolice si avea o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute si pedepsite de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002.
Urmarea imediata a acestei actiuni a constat în starea de pericol pe care a reprezent-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicol în conditiile unei alcoolemii peste limita legala, iar legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din însasi savârsirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator si coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti cu privire la forma si gradul de vinovatie, instanta retine ca inculpatul a actIat cu vinovatie, fapta fiind savârsita cu intentie directa în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, deoarece inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale, urmarind producerea acestuia.
La alegerea si individualizarea pedepsei instanta va face mai întâi aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, având în vedere ca inculpatului a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecata si a dorit ca judecata sa aiba loc în baza probelor de la urmarirea penala pe care si le-a însusit si pe care le cunoaste, astfel încât va reduce limitele de pedeapsa prevazute de lege cu o treime, pentru fapta prevazuta de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002, limitele de pedeapsa astfel scazute fiind de la 8 luni la 3 ani si 4 luni.
În conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal, la alegerea si individualizarea pedepsei, instanta va avea în vedere: dispozitiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în legea speciala (închisoarea de la 8 luni la 3 ani si 4 luni), gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana inculpatului, împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
La stabilirea gradul de pericol social concret al faptei savârsite, instanta va lua în considerare criteriile stabilite de art. 18 1 alin. 2 din Codul penal, respectiv: modul si mijloacele de savârsire a faptei si scopul urmarit (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în urma consumului de bauturi alcoolice, pastrându-si însa judecata coerenta, atentia concentrata si comportarea ordonata), împrejurarile în care a fost comisa fapta ( pe timp de noapte), urmarea produsa (starea de pericol pe care a reprezent-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicol în conditiile unei alcoolemii cu mult peste limita legala). Instanta arata ca în cauza nu are relevanta faptul ca inculpatul nu a produs vatamarea unei persoane având în vedere ca infractiunea pentru care a fost trimis în judecata este o infractiune de pericol.
Raportat la aceste criterii, instanta apreciaza ca fapta inculpatului prezinta un grad grad de pericol social mediu.
În ceea ce priveste persoana si conduita inculpatului, instanta va avea în vedere faptul ca din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Olt, rezulta inculpatul are perspective de reintegrare în societate, având în vedere mediul sau de viata, atasamentul fata de familie, capacitatea de a întelege aspectele infractIale ale faptei comise, regretul si asumarea responsabilitatii precum si comportamentul prosocial al acestuia.
Instanta retine si faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, aspect ce rezulta si din fisa de cazier depusa la dosarul cauzei, precum si faptul ca inculpatul a recunoscut si regretat fapta savârsita si are doi copii minori în întretinere.
Instanta arata si faptul ca scopul pedepsei stabilit de art. 52 din Codul penal este prevenirea savârsirii de noi infractiunii, iar acest scopt se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv închisoarea într-un cuantum ridicat ci si prin aplicarea acestei pedepse prin orientarea spre minimul special.
Având în vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, instanta apreciaza ca în ceea ce priveste cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa în cuantum minim rezultat în urma aplicarii dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, respectiv 8 luni închisoare. Instanta apreciaza ca aplicarea unei astfel de pedepse este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotriva un mijloc de constrângere, dar si un mijloc de reeducare eficient.
Instanta va respinge cererea formulata de avocatul inculpatului de a se retine în cauza existenta unor circumstante atentuante facultative prevazute de art. 74 din Codul penal, deoarece apreciaza ca atitudinea inculpatului si conduita acestuia a fost avuta în vedere la individualizarea sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, nefiind de natura a reprezenta circurcumstante atentuante care sa conduca la reducerea pedepsei sub minimul special prevazut de lege sau la aplicarea unei amenzi penale, în contextul celorlalte împrejurari de fapt retinute în cauza (în special nivelul mare al alcoolemiei). Instanta mai arata si faptul ca inculpatul are doi copii minori în întretinere nu poate conduce prin sine la aplicarea circumstantelor atenuate si arata ca inculpatul nu trebuia sa ajunga în situatia de a încalca dispozitiile prevazute de lege mai ales în condintiile responsabilitatii pe care o are ca parinte. Instanta arata si faptul ca a avut în vedere aspectele indicate de aparatorul inculpatului si a aplicat pedeapsa la minimul prevazut de lege.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta apreciaza ca raportat la natura si gravitatea infractiunii savârsite, împrejurarile cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevazute de art. 61 alin. 1 teza a II a si lit. b, fiind justificata îndepartarea acestuia de la activitati ce presupun încrederea publica ori exercitiul autoritatii.
Având în vedere faptul ca infractiunea comisa este absolut independenta de aspectele referitoare la exercitarea functiei si profesiei sau legate de exercitarea autoritatii parintesti, instanta apreciaza ca nu se impune interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.c, d si e.
De asemenea instanta apreciaza ca inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege si prin urmare nu va interzice nici dreptul prevazut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.
Instanta a avut în vedere în baza art. 414 alin. 3 din Codul de procedura penala, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curti de Justitie si Casatie date în recurs în interesul legii, care a statuat ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c nu se va face automat si va fi supusa aprecierii instantei în functie de criteriile prevazute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Instanta a avut în vedere, de asemenea, în baza art. 20 alin. 2 din Constitutia României, hotarârea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Sabou si Pîrcalab conform careia interzicerea drepturilor parintesti constituie o ingerinta în dreptul la respectarea vietii familiale, precum si hotarârea pronuntata de Curtea EDO în cauza Hirst c. Marii Britanii conform careia „interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu închisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportIalitatii, reprezentând o încalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Conventie”.
În ceea ce priveste modalitatea de a pedepsei, instanta apreciaza, în contextul probelor administrate, ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia în regim de detentie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat si fara izolare în regim de detentie.
Instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. l din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicata inculpatului va fi închisoarea de 8 luni, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar instanta asa cum a aratat apreciaza ca scopul pedepsei poate fi realizat si fara executarea efectiva a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanta urmeaza a dispune suspendarea conditIata a executarii pedepsei conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei ce va fi aplicata la care în conformitate cu art. 82 Cod penal se adauga un interval de timp de 2 ani, respectiv 2 ani si 8 luni.
Având în vedere ca pedepsele accesorii sunt alaturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercitiului unor drepturi pe durata executarii pedepsei, si ca instanta urmeaza a dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul Penal, instanta va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedura penala instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal, ce prevad revocarea suspendarii conditionate în cazul în care în cursul termenului de încercare inculpatul savârseste din nou o infractiune.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Data publicarii pe site: 09 februarie 2011
