Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, reclamanta a solicitat înapoierea minorei de la intimaţi, cum însă reclamanta a luat-o pe minoră de la şcoală, acţiunea a rămas fără obiect. Cheltuieli de judecată nu se acordă, căci reclamanta avea posibilitatea să ia copila în acelaşi fel şi fără a apela la ajutorul instanţei.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care critică soluţia pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, căci dreptul său a fost încălcat, culpa era a intimaţilor, astfel că s-a justificat promovarea acţiunii. Cererea a rămas fără obiect nu pentru că intimaţii s-au conformat, ci pentru că reclamanta a forţat nota, recuperându-şi copilul, fără intervenţia instanţei.
Invocă prevederile art. 103 C. fam.
Apelul s-a găsit fondat şi, întemeiat pe prevederile art. 296 şi urm. C.pr.civ., a fost admis, cu schimbarea sentinţei în ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că s-a eliminat obligarea reclamantei la plata lor şi au fost obligaţi intimaţii la suportarea cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, pentru următoarele considerente.
Astfel, aplicabile cauzei sunt două texte legale.
Unul este art. 103 C.fam., care stabileşte că părinţii au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept. Instanţa judecătorească va respinge cererea, dacă înapoierea este contrară intereselor copilului. Acesta va fi ascultat, dacă a împlinit vârsta de zece ani.
Acesta stabileşte faptul că, indiferent de motivele invocate şi de considerentele personale, oricine deţine copilul altei persone, este dator să-l înapoieze. Textul legal impune constatarea atât a îndreptăţirii de a promova acţiunea de către reclamantă, cât şi culpa procesuală a intimaţilor, care au ocazionat promovarea cererii de către aceasta.
Cel de-al doilea text legal aplicabil este art. 274 C.pr.civ., care arată că partea care cade in pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată….. Aceasta semnifică faptul că partea, a cărui comportament juridic nu este criticabil, nu poate fi obligată la suportarea lor.
Ca urmare, din coroborarea celor două fapte juridice şi a celor două texte legale, întemeiat pe culpa procesuală a intimaţilor, care au ocazionat promovarea acţiunii introductive, chiar dacă aceasta a încetat, reclamanta rezolvând pe cale separată problema de familie, doar culpa lor a generat problema şi încălcarea drepturilor apelantei, astfel că sunt datori să suporte toate cheltuielile judecăţii.
Aflaţi în culpă procesuală, în termenii art. 274 C.pr.civ., intimaţii au fost obligaţi la suportarea cheltuielilor de judecată în calea de atac.
