De vreme ce pentru prestarea serviciilor de avocat în faţa Tribunalului Maramureş în etapa apelului părţile au încheiat cu dl. avocat G V un nou contract de asistenţă juridică (nr. 603/1.04.2009), nu se poate considera, în lipsa probelor necesare, că acesta ar fi putut reprezenta pe apelante în rejudecare în temeiul împuternicirii avocaţiale din primul ciclu procesual, eliberată conform contractului nr. 569/20.06.2008.
În acest context, devine de prisos a mai Aliza dacă a existat sau nu consimţământul celor două apelante pentru mandatarea în rejudecare a d-lui avocat G V.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 141/A/1 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2707/2011 din 15.11.2011, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2673/336/2009, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul T G împotriva pârâtelor T M, T G, P M şi T F şi în consecinţă: S-a dispus constituirea unei servituţi de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului pe terenul proprietatea pârâtelor potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de ing. P C G , pe traseul 1-2-3-4-5-6-7 din schiţa întocmită la 04.01.2011. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtelor despăgubiri anuale de 77,80 lei. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2546,00 lei cheltuieli de judecată. S-a respins petitul privind constituirea unei servituţi de trecere pe traseul stabilit prin convenţia din 14.06.1994.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrata sub nr. 2673/336/2009 la 08.09.2008, reclamantul T G a chemat în judecată pe pârâţii T M, T G, T M, T F, solicitând instanţei instituirea unei servituţi de trecere în favoarea terenului proprietatea sa, pe terenul proprietatea pârâţilor, deoarece terenul proprietatea sa este înfundat si de ani de zile accesul la teren l-a făcut pe terenul proprietatea pârâţilor pe traseul stabilit prin convenţia din 14.06.1994, iar in subsidiar pe traseul cel mai scurt de acces, de la proprietatea sa la calea publică, să fie obligate pârâtele să permită trecerea libera si neîngrădită la calea publică cu piciorul si autovehiculele, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat la locul denumit ”La Pod CFR” din comuna Viseu de Jos provenit prin reconstituirea dreptului de proprietate. Intre reclamant si antecesorul pârâţilor a intervenit la data de 14.06.1994 o convenţie prin care s-a stabilit o servitute de trecere. Terenul fond dominant fiind de natură agricolă, reclamantul l-a folosit rar, însă când a dorit să ridice o construcţie si trebuia să transporte materiale, pârâtele i-au interzis accesul cu autovehicule.
A mai arătat reclamantul, că terenul este înfundat si nu are ieşire la calea publică, solicitând constituirea unei servituţi de trecere pe terenul proprietatea pârâtelor. In drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoz. art. 616 si urm. cod civil.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care, în principiu, nu s-au opus constituirii unei servituţi pe traseul cel mai scurt. Au invocat însă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât reclamantul nu posedă un titlu de proprietate. In orice variantă au cerut calcularea unor despăgubiri. Şi-au întemeiat în drept întimpinarea pe dispoz. art. 115-274 cod pr. civilă, iar în probaţiune au depus extrasul c.f. nr. 4786 Viseu de Jos nr. top 6570.
Prin sentinţa civila nr. 2495/02.10.2008 admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâte a fost respinsă acţiunea. In urma apelului declarat de reclamant, prin decizia civila nr. 97/A/09.04. 2009 a Tribunalului Maramureş, hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată şi cauza trimisă în rejudecare, reţinându-se că reclamantul are calitate procesuală activă prin depunerea unui titlu de proprietate, iar instanţa trebuia să judece cauza pe fond prin administrarea unei expertize tehnice si să aibă in vedere si petitul subsidiar de instituirea unei servituţi pe traseul stabilit prin convenţia din 14.06.1994. In rejudecare s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice si apoi au fost admise doua completări solicitate de părţi ultima lucrare fiind depusa la 18.102011 de ing. P C G.
Alizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 1680 m.p. situat în punctul ”La Pod CFR” din comuna Viseu de Jos, provenit prin reconstituirea dreptului de proprietate, posedând titlul de proprietate nr. 1969/58/06.02.2009. Pârâtele deţin un teren de 1610 m.p. proprietari tabulari fiind T F si defunctul T I, pe care-l moştenesc celelalte pârâte. Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică, întocmit de ing. expert P C G, rezultă că terenul proprietatea reclamantului este înfundat si nu are nicio ieşire la calea publică.
Din schiţa efectuată în cauză de expert se observă că terenul reclamantului se învecinează cu proprietăţile pârâţilor, iar pentru trecerea la calea publică reclamantul trebuie să tranziteze aceste doua proprietăţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 616 Cod civil „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”
Pentru considerentele arătate, văzând si dispoziţiile legale sus menţionate, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamant faţă de pârâte si a dispus instituirea unei servituţi de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului pe terenul proprietatea pârâtelor, potrivit raportului de expertiză tehnica întocmit de ing. P C; G pe traseul 1-2-3-4-5-6-7 din schiţa întocmita la 04.01.2011.
Totodată, instanţa a dispus acordarea către pârâte a unor despăgubiri anuale de 77,80 lei ce vor fi suportate de către reclamant.
A respins petitul privind instituirea unei servituţi pe traseul stabilit prin convenţia din 14.06.1994, convenţie nulă de drept. În temeiul art. 274 cod pr. civilă au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2546,00 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert şi avocat.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâtele P M şi T F, solicitând a se dispune repunerea în termenul de apel pierdut, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2707 din 15.11.2011, pronunţată în dosarul nr. 2673/336/2009 al Judecătoriei Vişeu de Sus, în temeiul art. 296, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare.
Apelatele au arătat că, în ce priveşte repunerea în termenul de apel pierdut, apelantele au fost chemate în judecată de reclamantul T G, indicându-le cu rea-credinţă ca adresă de domiciliu str. Gălbenău, nr. 67, Vişeu de Jos jud. Maramureş, în realitate apelantele având domiciliul de foarte mulţi ani în altă parte, astfel că toate actele de procedură au fost comunicate la această adresă, procedura făcându-se prin afişare.
Apelantele au susţinut că în acest context nu au avut cum cunoaşte nimic de proces, iar apărările făcute de avocat G V pentru ele nu pot fi primite întrucât nu l-au împuternicit să le asigure apărarea în acest dosar şi nici nu au împuternicit o altă persoană pentru a-l angaja.
Apelantele au arătat că nu nu au formulat şi semnat nicio cerere sau act în dosar, întrucât nu au avut cunoştinţă de proces. În realitate domiciliul lor este: P M, încă de foarte mulţi ani este plecată din Viseu de Jos, respectiv de când s-a căsătorit, astfel că din 27.10.2002, a locuit şi a domiciliat în Vişeu de Sus, pe str. Poieniţei, nr. 69|jud. Maramureş, iar din anul 2009, locuieşte în Vişeu de Sus str. Poieniţei nr. 14C, jud. Maramureş, astfel cum rezultă şi din cartea de identitate. De asemenea din anul 2006 şi până la finele anului 2011 a fost plecată în Spania, nu a venit acasă decât foarte rar, sens în care a depus dovadă a rezidenţei din Spania. Apelanta T F are domiciliul în Vişeu de Jos, nr. 102, este plecată în Spania din 2006 unde lucrează şi locuieşte şi în prezent, are reşedinţa în Spania, Caile Portilla 20, P01, C; Alcalá De Henares (Madrid), conform dovezilor ce le-a depus la dosar.
Având în vedere dispoziţiile art. 68 şi 161Cod procedură civilă, apelantele au invocat lipsa calităţii domnului avocat G V de reprezentant legal şi au solicitat a se observa că în al doilea ciclu procesual la fond acesta nici nu are depusă împuternicire avocaţială, dar instanţa de fond îl ia prezent pentru apelante şi îi consemnează concluziile.
Apelantele au mai subliniat că întrucât nu au fost legal citate, actele de procedură sunt viciate fiindcă nu au putut lua cunoştinţă de existenţa dosarului şi de soluţia dată în acest dosar, pentru a putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare, au luat la cunoştinţă de existenţa acestei sentinţe la data de 17.07.2014, cu ocazia comunicării de către B.E.J Cătălin Amişculesei, prin poştă a unor acte de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. 78/2014, ce i-au fost comunicate apelantei P M pentru prima dată la adresa din Vişeu de Sus, Str. Poieniţei, nr. 14C, dată la care a sunat-o şi pe mama sa în Spania, respectiv pe T F. După comunicarea actelor de executare, în data de 18.07.2014 a formulat cerere la Judecătoria Vişeu de Sus, pentru a studia dosarul, iar în 23.07.2014 pentru a i se elibera copii din dosar.
Apelantele au susţinut că întrucât au luat la cunoştinţă de existenţa acestei sentinţe doar la 17.07.2014, iar efectele acestei hotărâri nu pot fi înlăturate decât prin anularea acesteia, şi având în vedere dispoziţiile art. 90 Cod procedură civilă, care se referă la domiciliul real al celui citat, şi nu la domiciliul indicat de cealaltă parte, solicită a li se admite cererea şi a fi repuse în termenul de apel raportat la dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă, întrucât din împrejurări mai presus de voinţa lor nu au putut exercita calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. 2707 din 15.11.2011. Procesul verbal de comunicare a sentinţei, în care s-a subliniat că apelantele „au primit semnând în faţa noastră”, nu a fost semnat de apelante, se poate observa la semnătura primitorului, la P M semnează cineva cu numele de P, iar la calitate este specificat soră, iar la T F, semnează cineva cu numele de Ion, iar la calitate soră, atestări făcute în fals, împotriva cărora se înscriu în fals şi solicită să se sesizeze organele competente să verifice acest fapt si să se ia măsurile legale ce se impun.
Apelantele au învederat că sentinţa instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 90 C Cod procedură civilă, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 Cod procedură civilă). Din prevederile acestui text, rezultă că legiuitorul garantează expres dreptul la apărare şi la un proces echitabil şi just.
Intimata T G a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune apelului declarat de apelantele P M şi T F, solicitând a fi admis. Intimata a susţinut că a luat legătura cu domnul avocat G V, să îl angajeze în cauză, pentru ea, acesta întrebând-o cine sunt celelalte pârâte, i-a spus că sunt mama, sora şi bunica intimatei. Acesta a spus că le va reprezenta pe toate, deşi ele nu s-au prezentat şi nu au vorbit niciodată cu domnul avocat, la vremea aceea nici nu erau în ţară, iar intimata nu a avut împuternicire dată de acestea să poată angaja un avocat pentru ele.
Celelalte părţi nu au formulat întâmpinare, reprezentantul intimatului T G invocând excepţia de tardivitate a declarării apelului.
Analizând apelul promovat, Tribunalul a reţinut faptul că în data de 8.05.2008 reclamantul T G a chemat în judecată pe pârâtele T Mna, T G, T (P) M şi T F, indicând adresa de domiciliu a acestora în Vişeu de Jos, strada Gălbenău nr. 67, judeţul Maramureş.
La termenele de judecată din data de 4 septembrie 2008 respectiv 2.10.2008 s-a prezentat şi pârâta-apelantă P M, asistată de avocat G V din cadrul Baroului Maramureş, fără a comunica inexactitatea adresei de citare, indicate de reclamant. Apelanta T F nu s-a prezentat la vreun termen de judecată.
S-a pronunţat în aceste condiţii sentinţa civilă nr. 2495 din 2.10.2008, împotriva căreia a declarat apel reclamantul T G.
Prin cererea înregistrată în dosarul de apel în data de 27.01.2009, intimatele T G şi T M (semnatare) au adus la cunoştinţă că T F şi P M nu sunt în ţară la momentul respectiv, fiind plecate la lucru în Spania şi au arătat că domiciliul lui T G, T M şi T F este în Vişeu de Jos nr. nou 102 (nr. vechi 67), jud. Maramureş, iar al lui P M este în Vişeu de Sus strada Poieniţei nr. 69.
De asemenea, prin cererea înregistrată în acelaşi dosar în data de 4.03.2009 s-a învederat că P M şi T F se află în Spania de 3 ani cu contract de muncă, nu au avut posibilitatea angajării unui apărător telefonic până la acel moment, au mandatat-o pe T G să depună cererea. Ulterior s-a depus la dosar împuternicire avocaţială a d-lui avocat G V, pentru T G, T F şi P M (fila 26).
Prin decizia civilă nr. 97/A din 9.04.2009, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 1641/336/2008 s-a admis apelul, sentinţa a fost desfiinţată, iar cauza, trimisă în rejudecare primei instanţe.
În rejudecare P M nu a fost citată la domiciliul indicat (Vişeu de Sus, strada Poieniţei nr. 69 judeţul Maramureş) şi nici T F nu a fost citată la domiciliul din Vişeu de Jos nr. 102 nou, judeţul Maramureş, acestea nefiind prezente la dezbateri pe tot parcursul procesului în faţa primei instanţe.
Procedura de citare la adresa din Vişeu de Jos, Gălbenău nr. 67, judeţul Maramureş s-a îndeplinit prin afişare, iar începând cu termenul de judecată din data de 5.11.2009 s-a apreciat că apelantele au termen în cunoştinţă prin prezentarea d-lui avocat G V, care nu a depus însă delegaţie de reprezentare la dosar.
De vreme ce pentru prestarea serviciilor de avocat în faţa Tribunalului Maramureş în etapa apelului părţile au încheiat cu dl. avocat G V un nou contract de asistenţă juridică (nr. 603/1.04.2009), nu se poate considera, în lipsa probelor necesare, că acesta ar fi putut reprezenta pe apelante în rejudecare în temeiul împuternicirii avocaţiale din primul ciclu procesual, eliberată conform contractului nr. 569/20.06.2008.
În acest context, devine de prisos a mai analiza dacă a existat sau nu consimţământul celor două apelante pentru mandatarea în rejudecare a d-lui avocat G V.
Sentinţa civilă nr. 2707/2011 din 15.11.2011 a fost comunicată apelantei P M la adresa din Vişeu de Jos, Gălbenău nr. 67, unde a fost recepţionată de o persoană numită T M, în calitate de soră, care semnează „P”, iar pentru T F la aceeaşi adresă a primit T G, rudă cu destinatarul -„soră”.
Aceste aspecte sunt însă irelevante în contextul în care adresele corecte pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură ale celor două pârâte fuseseră aduse la cunoştinţa instanţei, în sensul prevederilor art. 98 Cod procedură civilă 1865, astfel încât nu se poate aprecia că această comunicare, independent de cele declarate agentului de către persoanele care au recepţionat actul de procedură, a fost una legală, având în vedere dispoziţiile art. 90 alin. 1 Cod procedură civilă 1865.
În acest context, se mai reţine că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, apelanta P M are domiciliul în Vişeu de Sus, strada Poieniţei nr. 14 C din data de 14.05.2009 (anterior, din 23.10.2002, în Vişeu de Sus strada Poieniţei nr. nr. 69, judeţul Maramureş), iar apelanta T F domiciliază din 29.05.2006 în Vişeu de Jos nr. 102, jud. Maramureş (din anul 2003 producându-se renumerotarea), aceasta fiind rezidentă în Spania din 8.01.2007.
Întrucât termenul de apel de 15 zile curge de la comunicarea hotărârii efectuată conform legii, potrivit prevederilor art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, rezultă că în privinţa celor două apelante acest termen nu a început să curgă, lipsind momentul ad quo, determinat potrivit regulilor procesual-civile, sens în care excepţia de tardivitate va fi respinsă.
Cererea de repunere în termen devine astfel lipsită de interes, prevederile art. 103 Cod procedură civilă 1865 având ca situaţie premisă ipoteza legalei comunicări a actului de procedură şi survenirea ulterioară a unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, care o pune în imposibilitatea de a declara calea de atac cu respectarea termenului peremptoriu.
Hotărârea primei instanţe pronunţată în rejudecare este astfel lovită de nulitate, în aplicarea dispoziţiilor art. 85, art. 107, art. 105 alin. 2 şi art. 106 Cod procedură civilă 1865, impunându-se desfiinţarea acesteia, raportat la prevederile art. 297 Cod procedură civilă, în vigoare la data pornirii procesului. Îndeplinirea legală a procedurii de citare este o garanţie esenţială a procesului civil, care permite părţilor să aibă cunoştinţă de existenţa litigiului (în fiecare fază procesuală), să-şi exercite dreptul la apărare şi celelalte drepturi inerente calităţii de parte, să exercite căile de atac.
Întrucât sancţiunea nulităţii este expres prevăzută de lege, vătămarea se presupune şi nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca apelantele să beneficieze de toate garanţiile procedurale prevăzute de lege.
