Adresa contestată are natura juridică specifică a unui act administrativ întrucât, prin aceasta, emitentul dispune asupra modului în care se va aplica O.U.G. nr. 71/2009, în privinţa salariilor reclamanţilor cu caracter retroactiv pentru luna iunie 2009, cât şi pentru viitor, şi a consecinţelor acestui act normativ.
Deoarece ordinul atacat a fost suspendat, acesta nemaipro-ducând efecte juridice, reclamanţilor le lipseşte interesul în formularea cererii de suspendare.
în speţă, interesul reclamanţilor în promovarea şi susţinerea cererii de suspendare nu este actual, deoarece acesta ar trebui să existe în momentul exercitării dreptului la acţiune, iar de vreme ce ordinul sus arătat a fost suspendat, acesta nu mai are un interes actual în soluţionarea cererii de suspendare.
C.A. Cluj, secţia comercială, de administrativ şi fiscal, încheierea civilă nr. 385/20.07.2009
Prin cererea formulată la data de 07 iulie 2009, reclamanţii L.N., E.B., E.H., J.E., O.E., N.T., E.S.N., E.E., E.E., D.O.D., H.T.E., H.E.T., U.D., U.B., M.N., N.H., E.T., I.J., LE., N.S., E.B., E.G.E. şi Ş.N.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, au solicitat instanţei suspendarea actului administrativ nr. 76.602/
03.07.2009, emis de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi M.D.
In privinţa excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare, raportat la natura adresei nr. 76.602/03.07.2009, curtea reţine următoarele:
Articolele 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 permit suspendarea actelor administrative.
Determinarea caracterului de act administrativ a înscrisului a cărei suspendare se cere face necesară, chiar în această cerere întemeiată pe art. 14, analiza, cel puţin sumară a actului, în vederea identificării elementelor ce ar permite concluzia stabilirii caracterului de act administrativ al acestuia.
Adresa nr. 76.602/03.07.2009 a fost emisă de pârât, în domeniul său de activitate, în care i-a fost delegată puterea publică şi a avut ca efect modificarea unilaterală a raportului de serviciu al reclamanţilor, respectiv în privinţa remuneraţiei pentru activitatea desfăşurată.
Potrivit art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, „(2) Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege specială”.
Modificarea drepturilor concrete nu se poate realiza decât printr-un act administrativ, ce reprezintă voinţa ordonatorului principal de credite de a proceda la încuviinţarea plăţii parţiale a salariilor reclamanţilor, deci modificată faţă de luna anterioară.
Nu se poate reţine punctul de vedere susţinut de pârât, cu privire la natura actului a cărei suspendare se cere.
Ordonatorii secundari şi terţiari nu au iniţiativă proprie în determinarea cuantumului plăţilor cu titlu de salariu, pe care trebuie să le efectueze către salariaţi.
In acest context, adresa nr. 76.602/03.07.2009 nu are doar valoarea unui act de informare cu privire la existenţa şi conţinutul O.U.G. nr. 71/2009, ci chiar dispune cu privire la cuantumul remuneraţiei ce va fi plătită reclamanţilor începând cu 10.07.2009.
Mai mult decât atât, O.U.G. nr. 71/2009 este act normativ, publicat în Monitorul Oficial, deci cu caracter public şi prezumat a fi cunoscut.
In realitate, prin adresa nr. 76.602/2009, pârâtul dispune asupra modului în care se va aplica O.U.G. nr. 71/2009, în privinţa salariilor reclamanţilor cu caracter retroactiv pentru luna iunie 2009, cât şi pentru viitor şi a consecinţelor acestui act normativ. Practic, pârâtul
dispune plata parţială, indicând temeiul acestei modificări intempestive a salarizării reclamanţilor, O.U.G. nr. 71/2009.
Faţă de toate cele menţionate, curtea stabileşte că adresa nr. 76.602/ 03.07.2009 are natura juridică specifică a unui act administrativ.
In privinţa excepţiei lipsei de interes, curtea reţine următoarele:
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 363 din 9 iulie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis ccrerea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 76.602 din 3 iulie 2009 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Reclamanţii nu mai au interes în solicitarea dc suspendare a actului administrativ, din următoarele considerente:
Adresa nr. 76.602/03.07.2009 este un act administrativ unilateral, cu caracter normativ, şi nu individual. Ea dispune în privinţa unui număr nedeterminat de subiecţi, persoane fizice identificate doar prin indicarea unor caracteristici generale, respectiv personalului angajat în instanţele judecătoreşti. Conţinutul adresei nu a fost adus la cunoştinţa fiecărui angajat, ci doar la cunoştinţa ordonatorilor terţiari şi secundari de credite, deci nu a avut loc o comunicare individuală, ci o aducere la cunoştinţă indirectă, prin intermediul ordonatorilor de credite.
Actul atacat şi a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, aşa încât calitatea procesuală activă este conferită oricărei persoane faţă de care se produc efectele juridice prin emiterea acestuia şi prin care îi sunt lezate drepturile sau interesele legitime.
In aceste condiţii, persoana care exercită acţiunea în contencios administrativ pentru verificarea legalităţii unui act administrativ normativ, trebuie să facă dovada că a fost lezată în mod direct într-un drept sau interes legitim.
Deoarece ordinul atacat a fost suspendat, acesta nemaiproducând efecte juridice, reclamanţilor lc lipseşte interesul în formularea ccrcrii dc suspendare.
Interesul ca o condiţie necesară şi prealabilă formulării unei cereri trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.
In speţă, interesul reclamanţilor în promovarea şi susţinerea ccrcrii de suspendare nu este actual, deoarccc acesta ar trebui să existe în momentul exercitării dreptului la acţiune, iar de vreme ce ordinul sus arătat a fost suspendat, acesta nu mai are un interes actual în soluţionarea cererii de suspendare.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., s-a admis excepţia lipsei de interes cu consecinţa respingerii cererii de suspendare.
Notă: Altă sentinţă ce cuprinde motivarea de mai sus este şi sentinţa civilă nr. 397/2009 din data de 4 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
