SENTINŢA Nr. 1107/2015
Şedinţa publică de la 03 Martie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamanţii I. L., T. A., P. I, C. M. etc, au formulat în contradictoriu cu pârâtul LICEUL TEORETIC “INDEPENDENŢA”, cerere prin care au solicitat obligarea pârâtilor la reîncadrarea salariala a reclamantilor începând cu data de 01.10.2010 potrivit dispoziţiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare coeficientul 1,000 in cuantum de 400 lei, calculul si plata sumelor compensatorii corespunzătoare pe perioada 01.01.2010 si pana la zi.
In motivarea acţiunii, reclamantii au arătat că la 30 ianuarie 2008 Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învăţământ, iar acest act normativ a fost aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, lege ce a făcut obiectul controlului de constituţionalitate înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008 Curtea Constituţională a constatat ca aceasta lege este constituţională reţinând ca: „Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Cu toate acestea, aplicarea Legii nr. 221/2008 a fost blocata prin promovarea mai întâi a OUG nr. 136/2008 care a fost declarata neconstituţională si a doua oară prin OUG nr. 151/2008, declarata, de asemenea, neconstituţională. Deşi creşterile salariale prevăzute de lege sunt aplicabile din 2008, pârâtul a refuzat aplicarea acestei legi începând cu data de 01.10.2008, creându-i prejudicii deoarece a rezultat o diferenţa salarială începând cu data de 01.10.2008 – 13.05.2011, deoarece legea nr. 330/2009 nu s-a aplicat având in vedere salariul din decembrie 2009.
Au depus la dosar, adeverinţă, practică judiciară.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Pârâtul Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă dată fiind inexistenţa raporturilor juridice de muncă cu reclamanta, calculul şi plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic, realizându – se de unităţile şcolare care au calitatea de ordonator de credite.
Ca urmare instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată din oficiu pentru acest pârât şi va respinge acţiunea faţă de acesta.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.01.2010-08.12..2011 invocată din oficiu de instantă, o va admite in conformitate cu dispozitiile art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii care reglementează termenul de prescriptie de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, cererea de chemare in judecată fiind formulată la data de 08.12.2014.
Pe fondul cauzei:
Reclamantii sunt salariati la unitatea de învăţământ in funcţia de cadre didactice.
Prin acţiunea adresată acestei instanţe la data de 08.12.2014 reclamantii solicită ca pârâta să fie obligată să îi reincadreze potrivit Legii 330/2009, Legii nr. 284/2010 si 285/2010, să calculeze drepturile salariale începând cu 01.01.2010, aplicându-se coeficientul de multiplicare 1-400 ca bază de calcul, prevăzut de Legea nr. 221/2008 si Decizia nr. 3/2011 a ICCJ si la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale astfel calculate si cele efectiv încasate.
Instanţa reţine ca la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr. 330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea şcolară, inclusiv a reclamanţilor reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabileşte că: “în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Insă cu privire la drepturile salariale aferente anilor 2008,2009, 2010 si cele din anul 2011 până la data de 08.12.2011, instanta s-a pronuntat in sensul prescrierii dreptului la actiune.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare legea 63/2001 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.
Reclamanţii consideră că erau îndreptăţiţi să beneficieze şi în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 şi ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanţa constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanţi, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învăţământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învăţământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că “începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege”.
“Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz.
Indemnizaţiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcţie de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizaţiei de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul”.
În alineatul 7 se precizează că dispoziţiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învătamant, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispoziţiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învaţamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 şi nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, aşa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011″.
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunţării prezentei sentinţe) salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcţie de legea 63/2011 şi că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ce priveşte susţinerea că sunt incidente si prevederile art.l din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, instanţa constată că este neîntemeiată deoarece în jurisprudenţa sa CEDO susţine că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislaţie. Dimpotrivă statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, modificările legislative fiind în competenţa de apreciere a statului. Aşadar statul poate adopta o lege nouă de salarizare pentru o categorie de salariaţi fără să se considere că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate în sensul prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
In consecinţă, instanţa va respinge cererea cu privire la drepturile salariale pe perioada 01.01.2010-08.12.2011 ca prescrise, iar după data de 08.12.2011 ca neîntemeiate.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
Şedinţa publică de la 03 Martie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamanţii I. L., T. A., P. I, C. M. etc, au formulat în contradictoriu cu pârâtul LICEUL TEORETIC “INDEPENDENŢA”, cerere prin care au solicitat obligarea pârâtilor la reîncadrarea salariala a reclamantilor începând cu data de 01.10.2010 potrivit dispoziţiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare coeficientul 1,000 in cuantum de 400 lei, calculul si plata sumelor compensatorii corespunzătoare pe perioada 01.01.2010 si pana la zi.
In motivarea acţiunii, reclamantii au arătat că la 30 ianuarie 2008 Guvernul României a aprobat OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învăţământ, iar acest act normativ a fost aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, lege ce a făcut obiectul controlului de constituţionalitate înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008 Curtea Constituţională a constatat ca aceasta lege este constituţională reţinând ca: „Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Cu toate acestea, aplicarea Legii nr. 221/2008 a fost blocata prin promovarea mai întâi a OUG nr. 136/2008 care a fost declarata neconstituţională si a doua oară prin OUG nr. 151/2008, declarata, de asemenea, neconstituţională. Deşi creşterile salariale prevăzute de lege sunt aplicabile din 2008, pârâtul a refuzat aplicarea acestei legi începând cu data de 01.10.2008, creându-i prejudicii deoarece a rezultat o diferenţa salarială începând cu data de 01.10.2008 – 13.05.2011, deoarece legea nr. 330/2009 nu s-a aplicat având in vedere salariul din decembrie 2009.
Au depus la dosar, adeverinţă, practică judiciară.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Pârâtul Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă dată fiind inexistenţa raporturilor juridice de muncă cu reclamanta, calculul şi plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic, realizându – se de unităţile şcolare care au calitatea de ordonator de credite.
Ca urmare instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată din oficiu pentru acest pârât şi va respinge acţiunea faţă de acesta.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.01.2010-08.12..2011 invocată din oficiu de instantă, o va admite in conformitate cu dispozitiile art.283 al. 1 lit. c Codul Muncii care reglementează termenul de prescriptie de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, cererea de chemare in judecată fiind formulată la data de 08.12.2014.
Pe fondul cauzei:
Reclamantii sunt salariati la unitatea de învăţământ in funcţia de cadre didactice.
Prin acţiunea adresată acestei instanţe la data de 08.12.2014 reclamantii solicită ca pârâta să fie obligată să îi reincadreze potrivit Legii 330/2009, Legii nr. 284/2010 si 285/2010, să calculeze drepturile salariale începând cu 01.01.2010, aplicându-se coeficientul de multiplicare 1-400 ca bază de calcul, prevăzut de Legea nr. 221/2008 si Decizia nr. 3/2011 a ICCJ si la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale astfel calculate si cele efectiv încasate.
Instanţa reţine ca la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr. 330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea şcolară, inclusiv a reclamanţilor reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabileşte că: “în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Insă cu privire la drepturile salariale aferente anilor 2008,2009, 2010 si cele din anul 2011 până la data de 08.12.2011, instanta s-a pronuntat in sensul prescrierii dreptului la actiune.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare legea 63/2001 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.
Reclamanţii consideră că erau îndreptăţiţi să beneficieze şi în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 şi ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanţa constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanţi, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învăţământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învăţământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că “începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege”.
“Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz.
Indemnizaţiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcţie de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizaţiei de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul”.
În alineatul 7 se precizează că dispoziţiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învătamant, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispoziţiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învaţamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 şi nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, aşa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011″.
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunţării prezentei sentinţe) salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcţie de legea 63/2011 şi că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ce priveşte susţinerea că sunt incidente si prevederile art.l din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, instanţa constată că este neîntemeiată deoarece în jurisprudenţa sa CEDO susţine că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislaţie. Dimpotrivă statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, modificările legislative fiind în competenţa de apreciere a statului. Aşadar statul poate adopta o lege nouă de salarizare pentru o categorie de salariaţi fără să se considere că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate în sensul prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
In consecinţă, instanţa va respinge cererea cu privire la drepturile salariale pe perioada 01.01.2010-08.12.2011 ca prescrise, iar după data de 08.12.2011 ca neîntemeiate.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
