Din interpretarea normei de procedură penală înscrisă la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. rezultă neechivoc că, atunci când în cadrul procesului penal au fost formulate mai multe acțiuni civile, instanța de judecata are obligația de a se pronunța asupra fiecăreia dintre acțiunile civile ce au fost alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal prin manifestarea de voință exprimată în acest sens de persoana care apreciază ca a suferit o vătămare urmarea comiterii infracțiunii.
Sub aspectul sancțiunii ce poate interveni în cazul încălcării dispozițiilor art. 397 alin. (1) C.proc.pen., conform dispozițiilor art. 282 C.proc.pen., aceasta este nulitatea relativă. Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală arătate, respectiv privarea părții civile G.E. de primirea unei soluții asupra acțiunii sale civile de la instanța de fond pe care, în ipoteza în care ar fi nemulțumit, să o poată contesta prin exercitarea căii ordinare de atac prevăzuta de lege, se apreciază că încălcarea normei procedurale menționate a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege părților și subiecților procesuali principali, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizată din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, Curtea de apel a reținut că judecata în prima instanță s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor acțiunilor ce au format obiectul judecății sale, având a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora prin hotărârea pe care o va adopta.
Procedând la o judecată parțială a laturii civile, prin nesoluționarea uneia dintre acțiunile civile cu a căror judecată a fost investită, fără a da posibilitatea părților de a cunoaște, a analiza și a contesta eventual pe fond soluția dată cu privire la acțiunea civilă adresată justiției, instanța fondului a desfășurat o judecată în condiții de afectare a dreptului la un tribunal independent și a dreptului la apărare, acestea reprezentând garanții menite să asigure echitabilitatea procesului.
Privită din perspectiva nevoii de a asigura respectarea tuturor garanțiilor ce decurg din dreptul la un proces echitabil înscris în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din Codul de procedura penală, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție pe care legea procesual penală îl consacră, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție (situație ce ar apărea dacă instanța de apel ar proceda la rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii primei instanțe), Curtea a constatat ca se impune ca prezenta cauză să fie rejudecată de aceeași instanță, respectiv de Judecătoria Vaslui.
Sub aspectul sancțiunii ce poate interveni în cazul încălcării dispozițiilor art. 397 alin. (1) C.proc.pen., conform dispozițiilor art. 282 C.proc.pen., aceasta este nulitatea relativă. Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală arătate, respectiv privarea părții civile G.E. de primirea unei soluții asupra acțiunii sale civile de la instanța de fond pe care, în ipoteza în care ar fi nemulțumit, să o poată contesta prin exercitarea căii ordinare de atac prevăzuta de lege, se apreciază că încălcarea normei procedurale menționate a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege părților și subiecților procesuali principali, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizată din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, Curtea de apel a reținut că judecata în prima instanță s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor acțiunilor ce au format obiectul judecății sale, având a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora prin hotărârea pe care o va adopta.
Procedând la o judecată parțială a laturii civile, prin nesoluționarea uneia dintre acțiunile civile cu a căror judecată a fost investită, fără a da posibilitatea părților de a cunoaște, a analiza și a contesta eventual pe fond soluția dată cu privire la acțiunea civilă adresată justiției, instanța fondului a desfășurat o judecată în condiții de afectare a dreptului la un tribunal independent și a dreptului la apărare, acestea reprezentând garanții menite să asigure echitabilitatea procesului.
Privită din perspectiva nevoii de a asigura respectarea tuturor garanțiilor ce decurg din dreptul la un proces echitabil înscris în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din Codul de procedura penală, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție pe care legea procesual penală îl consacră, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție (situație ce ar apărea dacă instanța de apel ar proceda la rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii primei instanțe), Curtea a constatat ca se impune ca prezenta cauză să fie rejudecată de aceeași instanță, respectiv de Judecătoria Vaslui.
