La stabilirea tratamentului sancţionator al inculpatului minor se au în vedere criteriile prevăzute de art. 100 C.pen., privind alegerea sancţiunii aplicabile inculpatului minor – dezvoltarea intelectuală şi morală a acestuia, conduita în familie şi societate, condiţiile materiale şi morale ale familiei din care provine – dar şi a celor stipulate în C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 53 din 4 septembrie 2008
Curtea de apel a constatat că instanţa de fond a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei comise, corelat cu condiţiile concrete de săvârşire – pe timp de noapte, prin efracţie – de numărul actelor materiale de sustragere (24), de valoarea prejudiciului cauzat şi recuperat parţial, dar şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatului: atitudinea procesuală sinceră, conduita acestuia anterior săvârşirii faptei, fiind cunoscut cu preocupări infracţionale şi lipsit de supraveghere din partea părinţilor ori a altor persoane din familia sa.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei stabilite de instanţa fondului, ce a dozat pedeapsa în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, sub aspectul modalităţii de a pedepsei, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile art. 52 Cod penal. Pedeapsa aplicată cu executare în regim de detenţie va avea eficienţă maximă în atingerea scopurilor educativ şi de exemplaritate în îndreptarea atitudinii inculpatului, faţă de comiterea de infracţiuni şi de resocializarea sa viitoare pozitivă, a constatat curtea de apel.
Instanţa de recurs a conchis că au fost respectate dispoziţiile legale sus-menţionate, neexistând temeiuri de reducere a pedepsei ori de reconsiderare a modalităţii de executare.
Recursul inculpatului minor a fost respins, ca nefondat.
