Suspendarea efectelor actului atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepţional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce şi care nu pot fi înlăturate altfel. Suspendarea întrerupe producerea efectelor juridice, dat fiind faptul că actele juridice administrative sunt executorii din oficiu.
C.A. Cluj, secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 169/26.01.2010
Prin sentinţa civilă nr. 1.815 din 25.08.2009, Tribunalul Sălaj a admis cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul S.E.S., împotriva pârâtului Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
E.S. şi s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. S/l7541/26.06.2009, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin adresa nr. 1.263.657/20.07.2009, s-a adus la cunoştinţă reclamantului dc către conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă E.S. că, prin Ordinul Inspectorului Ş. al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgentă E.S. nr. S/l7541 din 26.06.2009, a fost trecut în rezervă ca urmare a încălcării prevederilor art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Prin raportul întocmit de ofiţerul din cadrul Serviciului de Control al I.G.S.U. s-a produs trimiterea acestuia în faţa Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă E.S., ca urmare a încălcării prevederilor art. 75 lit. m) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004. Raportul a fost aprobat de conducerea
I.G.S.U.
Abaterea reţinută în sarcina sa a constat în aceea că, în calitate de cadru militar activ, având gradul de plutonier adjutant în cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă E.S., Secţia de Pompieri J., Garda nr. 2 J., ar fi participat în calitate de asociat unic la administrarea SC B. SRL J., în perioada 01.11.2007, când a fost încadrat la
1.5.U. E.S. – 26.06.2009.
Prin Ordinul de zi pe unitate (O.Z.U.) emis de inspectorul şef al
1.5.U. S., nr. 90/12.05.2009, a fost numit ofiţerul cu cercetarea specială care a efectuat verificări, întocmind, în data de 21.05.2009, un referat pe care l-a prezentat Consiliului de Judecată, din care rezultă inexistenţa oricărei activităţi comerciale derulate de reclamant după încadrarea la I.S.U. E.S.
Consiliul de Judecată a adoptat hotărârea din data de 26.05.2009, prin care a stabilit că a comis abaterea disciplinară prevăzută dc art. 75 lit. m) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, dar că s-a impus menţinerea reclamantului în activitate, propunând, în unanimitate de voturi, sancţionarea sa cu „amânarea înaintării în grad pe timp dc 1 an”.
Această hotărâre nu a fost contestată, în condiţiile art. 95 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, la eşalonul superior nici de comandantul care a numit Consiliul de Judecată (inspectorul şef al I.S.U. E.),
nici de reclamant în termen de 3 zile de la luarea la cunoştinţă. In consecinţă, hotărârea consiliului de judecată a rămas definitivă, prin necontestare.
Ulterior însă, prin adresa nr. (…)/20.07.2009, i s-a adus la cunoştinţă de către conducerea I.S.U. E.S., că prin Ordinul S/(…)/26.06.2009, a fost trecut în rezervă fară a-i fi comunicate motivele adoptării acestui ordin şi fară a exista o propunere în acest sens a Consiliului de Judecată, înaintată pe cale ierarhică de comandantul care a numit consiliul, împreună cu un raport şi însoţite de dosarul cauzei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 92 alin. (2) coroborate cu art. 74 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.
Instanţa a reţinut că Ordinul nr. S/l7541/26.06.2009, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, prin care sunt reglementate modalităţile de trecere în rezervă a ofiţerilor, subofiţerilor şi maiştrilor militari, adică din oficiu, la propunerea consiliului de judecată sau la propunerea comandanţilor înaintată ierarhic, iar potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, suspendarea unui act administrativ se poate solicita în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei unui caz bine justificat instanţa de fond a avut în vedere atât situaţia celui care solicită suspendarea, precum şi eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere.
De asemenea, a arătat prima instanţă, suspendarea efectelor actului atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepţional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce şi care nu pot fi înlăturate altfel. Suspendarea întrerupe producerea efectelor juridice, dat fiind faptul că actele juridice administrative sunt executorii din oficiu.
Instanţa de fond a reţinut că prezenta cauză se află în prezenţa unui caz bine justificat, neluarea măsurii suspendării actului administrativ ar produce o pagubă reclamantului.
In cursul procedurii disciplinare, atât în faza cercetării prealabile, cât şi în faza judecării disciplinare propriu-zise, s-a stabilit că, la data de 01.11.2007 (când a fost încadrat ca militar activ), reclamantul nu a mai desfăşurat nicio activitate în cadrul acestei societăţi comerciale, aspect ce rezultă din documentele de evidenţă contabilă, respectiv contul de profit şi pierdere, balanţele de verificare lunare şi din adresa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sălaj, înaintată la solicitarea I.S.U. E.S. Mai mult, calitatea de asociat unic nu a avut-o niciodată, aspect stabilit în cursul procedurii disciplinare.
Astfel, în cursul procedurii disciplinare s-a stabilit că nu a participat direct la administrarea sau conducerea unei societăţi comerciale, noţiunea de „participare directă”, folosită în textul art. 75 lit. m) din
Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, presupunând realizarea efectivă de acte sau fapte de comerţ, ori reclamantul nu a exercitat niciun moment calitatea de comerciant după dobândirea calităţii de militar activ, nefiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 75 lit. m) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004. In cursul procedurii disciplinare s-a constatat că fapta comisă de reclamant prezintă gradul de pericol social concret al abaterii disciplinare carc i-a fost reţinută în sarcină, din acest motiv, prin Hotărârea Consiliului dc Judecată din data de 26.05.2009 s-a stabilit vinovăţia acestuia, dar s-a decis menţinerea lui în activitate, propunându-se aplicarca unei sancţiuni uşoare prevăzute dc art. 33 din Legea nr. 80/1995, şi anume, cea a amânării înaintării în grad pe timp de 1 an.
Potrivit art. 74 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, consiliile de judecată sunt organe special constituite pentru a cerceta, judeca şi hotărî în cazul abaterilor grave săvârşite de ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate, fiind singurele abilitate, potrivit legii, să facă propuneri asupra trecerii în rezervă a acestora.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 74 cu ale art. 92 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 rezultă că trecerea în rezervă, aplicată ca sancţiune disciplinară, nu poate fi dispusă decât în urma propunerii consiliului de disciplină, înaintată ierarhic, împreună cu un raport, de către comandantul unităţii militare din care face parte cadrul militar activ.
Astfel, a arătat prima instanţă, în absenţa unei propuneri de trecere în rezervă, formulate de Consiliul de Judecată, încetarea calităţii de militar activ, prin trecerea în rezervă, nu poate fi dispusă.
In cazul în care comandantul – şeful inspectoratului I.S.U. S. ar fi considcrat că hotărârea Consiliului de Judecată este nelegală, avea dreptul, conform art. 95 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, să o conteste la eşalonul superior, în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă. Inspectorul şef al I.S.U. S. nu a contestat însă accastă hotărâre, ea, ca atare, rămânând definitivă, după expirarea celor 3 zile lucrătoare, nemaiexistând, în această situaţie, nicio posibilitate legală de a se emite un ordin de treccrc în rezervă.
In absenţa propunerii consiliului de judecată sau, după caz, a unei contestaţii, nu există posibilitatea dispunerii trecerii în rezervă a unui
cadru militar activ, indiferent de motiv. In situaţia reclamantului, a aprcciat prima instanţă, nu a existat nici propunerea de trecere în rezervă formulată de consiliul de judecată şi nici nu a fost contestată de reclamant sau de comandantul I.S.U. E.S., hotărârea consiliului, ordinul de trecere în rezervă fiind emis în mod nelegal.
Astfel, instanţa de fond a apreciat cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de către reclamant ca fiind fondată şi a fost admisă ca atare.
împotriva acestei sentinţe, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii dc Urgentă E.S.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., instanţa dc recurs aprcciază calca dc atac dedusă judccăţii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele aspcctc:
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu impun ca şi condiţie de admisibilitate promovarea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect anularea actului administrativ ce impun într-o manieră imperativă însă pe deplin suficientă demararea procedurii prealabile a contenciosului administrativ, fapt care a fost, de asemenea, pe deplin dovedit din dosarul de fond.
Sunt, de asemenea, neîntemeiate afirmaţiile legate de antamarea fondului de către prima instanţă, deoarece analiza sentinţei recurate relevă faptul că prima instanţă a analizat aspectele de fond doar în măsura necesară pentru îndeplinirea condiţiilor de suspendare a executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei învestite cu anularea actului, fară a tranşa în concret disputa legată de legalitatea acestuia.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ din
Legea nr. 554/2004 „In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond…”.
Noţiunea de caz bine justificat are o definiţie legală reglementată prin dispoziţiile art. 2 alin. (I) lit. t) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, prin caz bine justificat se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, carc sunt de natură să crceze o îndoială
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”. In cazul concret dedus judecăţii există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care ridică serioase semne de îndoială faţă de legalitatea actelor administrative a căror suspendare se cere, iar aceste aspecte au fost evidenţiate de către prima instanţă, ţinând atât de procedura de adoptare a actului administrativ atacat, cât şi de temeinicia pe fond a acestuia.
Toate aceste aspecte de nelegalitate menţionate sunt de natură să creeze în opinia instanţei o îndoială serioasă asupra legalităţii actului
administrativ a cărui suspendare a fost solicitată de către reclamant şi dispusă de către prima instanţă.
Paguba iminentă este o noţiune care, de asemenea, beneficiază de o reglementare legală prin dispoziţiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, prin paguba iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”. Şi această condiţie legală este îndeplinită, deoarece actul administrativ produce reclamantului un prejudiciu material concret încă de la emiterea acestuia, constând în pierderea salariului ca sursă de a reclamantului şi lipsirea de resursele necesare traiului.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat a fost respins şi sentinţa rccurată menţinută ca fiind pe deplin legală şi temeinică.
