Potrivit jurisprudenţei CEDO, dreptul de a practica o activitate în baza unui contract administrativ constituie un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţiei (Posti şi S. c. Finlande/, nr. 27824/95 CEDO 2002-VII), atât României, cât şi Protocolul adiţional Convenţiei garantând ocrotirea dreptului de proprietate asupra „bunurilor”, noţiune care include şi dreptul de a presta o activitate, câştigat în baza unei proceduri legale, conform jurisprudenţei CEDO.
C.A. Ploieşti, secţia comercială de administrativ fiscal,
decizia nr. 329/24.02.2010
Prin cererea înregistrată la nr. (…) la Tribunalul Dâmboviţa, (…)
H.U. Târgovişte a solicitat suspendarea executării hotărârii nr. 137 din
I.09.2009, privind actualizarea I.D. nr. 58/2008, în legătură cu Programul de Transport Public Judeţean de Persoane pentru perioada 2008-2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce vizează anularea acestei hotărâri, indicând drept temei al ccrcrii art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In motivarea acestei ccreri, s-a arătat de cătrc petiţionară că există o puternică îndoială asupra actului atacat, emis cu încălcarea normelor legale ce guvernează regimul juridic al hotărârilor consiliului local, crcându-se premisele prejudicierii grave a activităţii transportatorilor din judeţul D., prin favorizarea altor transportatori.
A învederat reclamanta că hotărârea a cărei suspendare a solicitat-o este nelegală, deoarece s-a dispus actualizarea traseelor şi programelor de transport, prin suprapunerea traseelor noi, peste cele existente, adjudecate de reclamantă la licitaţie, contrar art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 şi art. 17 din Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, deşi fusese anterior respins proiectul de hotărâre care viza aceeaşi problemă, reintrodus pe ordinea de zi a şedinţei din 1.09.2009, cu încălcarea dispoziţiilor art. 98 şi art. 43 din Legea nr. 215/2001.
S-a mai arătat că, prin hotărârea contestată, s-au extins limitele transportului local în afara localităţii, încălcându-se şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 şi art. 8 din Normele de aplicare a acestei legi, precum şi art. 19 din Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, potrivit căruia traseele cuprinse în Programele de transport judeţene se atribuie operatorilor de transport rutier, în cadrul unei şedinţe de atribuire de către Comisia paritară, atribuirea traseelor facându-se electronic, prin sistemul naţional, pentru ficcare judeţ.
Petiţionara a susţinut că bugetele unităţilor administrativ-teritoriale nu pot asigura subvenţionarea transportului public efectuat în aceste condiţii, neexistând resursele materiale necesare.
In temeiul art. 115 C. proc. civ., pârâtul Consiliul Judeţean D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ccrerii ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, nedovedindu-se nici „cazul bine justificat, nici paguba iminentă”.
Pârâtul a mai învederat că reclamanta nu face dovada dreptului sau interesului legitim vătămat, în sensul art. 1 din Legea nr. 544/2004, iar la adoptarea hotărârii nr. 137/2009 s-au respectat întocmai prevederile Legii nr. 215/2001.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin încheierea din
16.11.2009, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 137/2009, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv a hotărârii nr. 137/2009, neexistând în speţă nici „un caz bine justificat, nici situaţia prevenirii producerii unei pagube iminente”.
Tribunalul Dâmboviţa a constatat că traseele pe care reclamanta efectuează transport public de persoane nu au fost desfiinţate prin hotărârea atacată, care a urmărit îmbunătăţirea serviciului public de transport, în localităţile periurbane.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta (…) H.U. SRL Târgovişte, carc a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că aceasta s-a dat cu aplicarea greşită a legii.
In esenţă, recurenta a reluat motivarea din cererea de suspendare, susţinând că hotărârea s-a adoptat cu încălcarea art. 98 şi art. 43 din Legea nr. 215/2001 privind suplimentarea ordinii de zi a şedinţei autorităţii administrative intimate, care nu se poate face decât pentru probleme urgente, ce nu suferă amânare până la şedinţa următoare şi numai cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi, or, în speţă, proiectul de hotărâre cu acelaşi conţinut fusese respins la şedinţa anterioară a consiliului judeţean, aşa încât preşedintele avea obligaţia reluării procedurii legale de aprobare, iar proiectul de hotărâre trebuia însoţit de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate şi de raportul comisiei de specialitate, ceea ce în speţă nu s-a realizat, nefiind îndeplinite condiţiile legale de validitate a acestei hotărâri.
Recurenta a mai învederat că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 şi art. 17 din Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, actualizarea periodică a traseelor şi programelor de transport se poate realiza numai dacă traseele noi nu se suprapun peste cele existente, adjudecate de operatorii de transport, în urma licitaţiei publice, ceea ce în speţă nu s-a realizat, urmărindu-se eludarea de către intimată a prevederilor legale care interzic extinderea transportului public, către localităţile periurbane, în scopul susţinerii financiare a unor operatori dc transport, încălcându-se regulile de concurenţă licită, prin dezavantajarea operatoriilor care prestează servicii similare.
S-a arătat că hotărârea a cărei suspendare s-a solicitat contravine şi dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, care se efectuează numai pe raza teritorială
administrativă a unei localităţi, precum şi art. 8 din Normele de aplicare a acestei legi, încălcându-se prevederile art. 19 din Ordinul M.A.I. 353/2007, potrivit căruia traseele cuprinse în programele de transport judeţene se atribuie operatorilor de transport rutier, în cadrul unei şedinţe de atribuire, de către comisia paritară, electronic, prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare.
Intimata Consiliul Judeţean D. a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin carc a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, la rândul său, motivarea din întâmpinarea depusă la instanţa de fond, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii formulate de recurentă, hotărârea nr. 137/2009 a Consiliului Judeţean D. fiind luată cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 215/2001, în scopul eficientizării activităţii operatorilor economici care prestează servicii de transport public local.
Curtea, examinând sentinţa, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1), persoana care se consideră vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, printr-un act administrativ unilateral, poate solicita suspendarea executării acestuia, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”.
In speţă, recurenta-reclamantă (…) H.U. SRL Târgovişte este adju-decatara unor trasee de transport public local, în urma unei licitaţii publice la care a participat, iar, prin hotărârea nr. 137/2009, intimata Consiliul Judeţean D. a dispus „actualizarea art. 2 din hotărârea nr. 59/2008, privind completarea Hotărârii nr. 45/2008 privind aprobarea Programului de transport public judeţean de persoane, pentru perioada 2008-2011, în judeţul D.”, în sensul că unele trasee cu numerele de cod prevăzute în hotărâre nu beneficiază de subvenţie pentru sectoarele situate în afara limitelor de proprietate administrativă, iar serviciile de transport public de persoane sunt asigurate de către (…) B. SRL Târgovişte, în perioada delegării de gestiune de către Consiliul Local Târgovişte.
Recurenta-reclamantă a dovedit că este o persoană vătămată, în sensul art. 2 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, deoarece drepturile legitime ale acesteia dobândite în urma unei licitaţii publice la care a participat i-au fost încălcate, prin atribuirea unor trasee de transport public persoane, unei societăţi care nu a participat la licitaţie.
In cererile de suspendare a executării actului administrativ, instanţa nu are competenţa de a examina şi legalitatea acestuia, ceea ce se realizează în cadrul acţiunii ce vizează anularea actului administrativ considerat nelegal, acţiune ce are termen de soluţionare la sfârşitul lunii martie, după cum au confirmat reprezentanţii părţilor din proces.
In speţă, există însă un caz bine justificat, dc natură să crceze o îndoială serioasă asupra hotărârii nr. 137/2009, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, deoarccc un proiect dc hotărâre similar fusese respins la o şedinţă anterioară a Consiliului Local, dar propunerea de suplimentare a ordinii de zi a şedinţei următoare cu aceeaşi problemă s-a realizat în lipsa raportului compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate şi al raportului comisiei de specialitate, hotărârea fiind adoptată fară a se ţine cont dc procedura specială, de atribuire a programelor de transport judeţene, instituită prin art. 19 din Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, această măsură neputându-se aplica decât în cadrul unei şedinţe de atribuire de către comisia paritară, clcctronic, prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ.
De altfel, nici prima instanţă nu a reţinut împrejurarea că nu ar exista în cauză „un caz bine justificat” de suspendare a executării hotărârii nr. 137/2009, însă Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prevenirii unei pagube iminente.
Curtea consideră însă că şi această condiţie, prevăzută de textul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ este îndeplinită, deoarece ca titulară a unor trasee adjudecate în urma unor licitaţii publice, pentru prestarea unor servicii de transport public în judeţul D., recurenta-reclamantă a devenit titulara unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, fiind îndreptăţită să-şi desfaşoare în exclusivitate activitatea pe traseele adjudccate, oricc altă ingerinţă din partea autorităţilor administrative sau a altui operator economic având ca efect diminuarea curselor de transport şi, prin urmare, a încasărilor, respectiv a beneficiilor, existând dcci posibilitatea producerii unei pagube iminente în patrimoniul recurentei, prin executarca curselor dc transport dc alţi operatori economici, pe traseele atribuite recurcntei-reclamante.
In conformitate cu jurisprudenţa Curţii, noţiunea dc „bun” poate include creanţele pentru care se poate pretinde de către reclamant „o speranţă legitimă” – Hotărârea Pressos Compania O. SA c. Belgiei din 25.11.1995, în acest sens fiind pronunţată şi Hotărârea din 3.06.2008 în cauza (…) E.T. SA c. României, în care autorizaţia de desfaşurarc a unei activităţi a fost interpretată ca reprezentând un „bun” ocrotit prin art. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Potrivit jurisprudcnţei CEDO, dreptul de a practica o activitate în baza unui contract administrativ constituie un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul 1 adiţional Convenţiei (Posti şi S. c. Finlandei, nr. 27824/95 CEDO 2002-VII), atât Constituţia României, cât şi Protocolul adiţional Convenţiei garantând ocrotirea dreptului de proprietate asupra „bunurilor”, noţiune care include şi dreptul de a presta o activitate, câştigat în baza unei proceduri legale, conform jurisprudcnţei CEDO.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea a admis recursul reclamantei şi a constatat îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a modificat în tot încheierea recurată şi a admis cererea petiţionarei, în sensul că a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 137/1.09.2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
